Imnul acatist la Rugul aprins al Maicii Domnului

CONDAC V
(Aprinderea Duhului -neincetata zicere-)

“Foc am venit sa cobor pe pamant“

zice Hristos cu arzator cuvant.
Si Preacurata, furtuna dragostei Lui,

sa ne cuprinda cu tot rascolul parjolului
si sa ne umple de lumina

nemasurat ca pe Tine,
Fecioara care L-ai purtat.

ragostea Lui sa ne fie de nelipsit
cu Numele de slava de suflet lipit.

Si cu fiecare fir smerit de rasuflare,
sa se aprinda in noi a Numelui chemare.

Sa ne ardem de para in Dumnezeu,
din toata dragostea Numelui Sau.

Si-nvapaiati de sarbatoare in Domnul asa,
ca flacarile dragostei sa strigam: Aliluia!

ICOS V

(Monologisima ulciorului.Puterea preschimbatoare a litaniei-repetarea)


De la tine intelegem Fecioara, staruinta cea neinteleasa
si puterea pomenirilor line,din ruga smerita si stearsa.
Da, firea apei e moale; a pietrei - nespus de vartoasa.

Din ulciorul de deasupra de piatra
cu prelingerea lui din atarnare,

prin picul boabei de apa,
gaureste piatra cea tare.

Fecioara, staruieste asadar,
si peste a noastra impietrire.

Si biruieste-ne cu picurul de har,
ca sa-ti cantam in imn de slavire:

Bucura-te, indrazneala gingasiei din “zicerea” Sfantului Nume;

Bucura-te, ulcior al picaturii cu staruinta anume;
Bucura-te, statornicie luminoasa din piatra alba a Domnului;

Bucura-te, fagure preadulce, a Lui Iisus Fiul Omului;
Bucura-te, cuib de gand, cel al Hristosului meu;

Bucura-te, impartasanie de cuvant din chemarea Lui Dumnezeu;
Bucura-te, revarsare de mireasma pe care Fiul ne-o da;

Bucura-te, metania cea in fir a lui “miluieste-ma“;
Bucura-te, iures ce ma rapeste si pe mine pacatosul;

Bucura-te, noian de pomenire, care-si sporeste prinosul;
Bucura-te, harica depanare a unei grairi de minune;

Bucura-te, MIREASA urzitoare de nesfarsita rugaciune!

CONDAC VI
(Mintea curata,cer launtric)

Fecioara Preasfanta, in fata ta

pururi peste veac de rusine se vor da,
cugetarea si ritorii intelepciunii.

Ca Tu esti sigiliul nestricaciunii,
Poarta - pentru cei isteti-incuiata,

si oglinda vie de traire a minunii.
Tu cunosti ca viata nu ne-a fost data

sa fie numai rastalmacita.
Ca ea se cere cu mult mai bogata

decat sa fie numai traita.
Ea e a Mintii de dincolo de gand si de dincolo de sirul clipelor dainuirii.

Este vadirea unui cer launtric de foc, peste fantanile inimii si-nfaptuirii.
E a Cuvantului lumii ce pentru ea

se vrea cale si intrupare spre vesnicie: Aliluia!


ICOS VI
(Trezia)

Fecioara si Maica noastra Preacurata,

Tu esti intr-adevar trezia, vointa fruntii,
in mir adunata,

ochiul cel din launtru deschis
in rotundul zarilor toate,

inima cu centrul invins,
de stravezimea starilor curate.

Tu esti cea mai dreapta luare aminte,

care uneste in puterea agerimii, intr-un fulger al nuntii:
ascutimea gandului de gheata,

cu arsura iuresului de viata,
caldul si recele puse-n cruce,

care pe intelesul cel inalt il aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc,

clara cheie de adanc
cu repezis iute si strain,

ce cu nimic nu clinteste sufletul tau cel lin;
ci dimpotriva, iti da sfanta mare simplitate,

de care noi pururea ne uimim si fata de care pe cat se poate,
ne plecam intreaga suflare sa-ti cantam:

Bucura-te, cruce a inflacararii si agerimii alesului;
Bucura-te, osia cerului, cu luceafarul intelesului;

Bucura-te, spargerea gandurilor cu al lor zadarnic stup;
Bucura-te, oglindirea cea nevazuta, de dincolo de trup;

Bucura-te, clestarul cel mai dinlauntru al sufletului meu;
Bucura-te, strapungerea stralucita a pomenirii Lui Dumnezeu;

Bucura-te, psaltirion al inimii, sub arcus de gand;
Bucura-te, strigat de cinci strune, tot una zicand;

Bucura-te, muzica negraita a celei de-a doua nasteri;
Bucura-te, inaltime unica a desavarsitei cunoasteri;

Bucura-te, logodna ia ( ?? - posibila greseala? ) Numele de intelepciune;

Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!