Mai dulce ca mierea: Doctrina Sf.Parinti

[cristiboss56]

Postirea naste profeti, ii intareste pe cei puternici, ii intelepteste pe legiuitori, ii inarmeaza pe eroi. Ii zideste pe luptatori, respinge ispitele, locuieste impreuna cu cumpatarea si nevinovatia. In razboaie face viteji, si in vreme de pace invata linistea. Ii sfinteste pe cei inchinati si-i desavârseste pe preoti. Nimeni nu poate sa se apropie de altar si sa savârseasca Dumnezeiasca Liturghie, fara ca mai inainte sa posteasca.
Postirea intareste rugaciunea, se face aripa in mersul ei catre cer, este mama sanatatii, pedagogul tineretii, podoaba batrânetilor. Este tovarasul celor din calatorie si celor care locuiesc impreuna.

[baniutilizati]

Doamne, dă-ne pocăinţa lui Adam şi sfânta Ta smerenie.
Cine nu iubeşte pe vrăjmaşii n-are în el harul lui Dumnezeu.
Milostive Doamne, învaţă-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt să-i iubim pe vrăjmaşi şi să ne rugăm pentru ei cu lacrimi.
Cu mintea noastră nu putem cunoaşte nici măcar cum s-a făcut soarele; şi atunci când cerem lui Dumnezeu să ne spună cum s-a făcut soarele, primim în suflet acest răspuns limpede: „Smereşte-te şi vei cunoaşte nu numai soarele, ci şi pe Făcătorul lui".
Cu lacrimi Adam striga către Dumnezeu aşa: „Sufletul meu tânjeşte după Tine, Doamne, şi cu lacrimi Te caut. Vezi întristarea mea şi luminează întunericul meu, ca sufletul meu să se veselească din nou."
Doamne, dă-mi smerenia Ta, ca să se sălăşluiască întru mine iubirea Ta şi să fie vie întru mine sfântă frica Ta. Domnul ne porunceşte să-L iubim din toată inima şi din tot sufletul, dar cum e cu putinţă să-L iubim pe Cel pe care nu L-am văzut niciodată şi cum să învăţăm această iubire? Domnul Se face cunoscut după lucrarea Lui în suflet. Când Domnul îl cercetează, sufletul ştie că a fost un Oaspete drag şi, când a plecat, atunci sufletul tânjeşte după El şi îl caută cu lacrimi: „Unde eşti Tu, lumina mea? Unde eşti Tu, bucuria mea? Trecerea Ta a lăsat o bună-mireasmă în sufletul meu, dar Tu nu eşti aici şi sufletul meu tânjeşte după Tine, şi inima mea e abătută şi bolnavă,şi nimic nu mă mai veseleşte, pentru că am întristat pe Domnul şi El S-a ascuns de mine".
Priveşte cu mintea ce se lucrează în sufletul tău. Dacă se află în el nu mult har, atunci în suflet este pace şi simţi iubire faţă de toţi; dacă se află mai mult har, atunci în suflet e lumină şi o mare bucurie; iar dacă se află şi mai mult har, atunci şi trupul simte harul Sfântului Duh.
Vrednici de plâns sunt oamenii care nu cunosc pe Dum nezeu. Ei nu văd lumina veşnică şi după moarte merg în întunericul cel veşnic. Noi ştim despre aceasta, pentru că în Biserică Duhul Sfânt descoperă sfinţilor ce este în cer şi ce este în iad.
Rugăciunea se dă celui ce se roagă, cum se spune în Scripturi; dar rugăciunea pe care o săvârşim numai din obişnuinţă, fără zdrobire de inimă pentru păcate, nu este plăcută Domnului.
Duhul Sfânt se face cunoscut în rugăciunea smerită.
Cine se roagă din obişnuinţă, în acela nu sunt schim bări în rugăciune, dar cine se roagă din inimă în acela sunt multe schimbări în rugăciune, e o luptă cu vrăjmaşul, o luptă cu sine însuşi, cu patimile, o luptă cu oamenii şi în toate acestea trebuie să fie curajos.
Dacă mintea ta vrea să se roage în inimă şi nu poate, atunci rosteşte rugăciunea cu buzele şi ţine-ţi mintea în cuvintele rugăciunii, cum spune Scara. Cu timpul Domnul îţi va da rugăciunea inimii fără gânduri şi te vei ruga cu uşurinţă. Unii şi-au vătămat inima, pentru că şi-au silit mintea să lucreze rugăciunea în inimă şi de aceea n-au mai putut-o rosti nici măcar cu buzele. Tu însă cunoşti rânduiala vieţii duhovniceşti: darurile sunt date de la Dumnezeu doar sufletului simplu, smerit şi ascultător. Celui ascultător şi înfrânat în toate — în hrană, cuvinte şi mişcări — Domnul însuşi îi va da rugăciunea şi ea se va săvârşi cu uşurinţă în inimă.
Cine vorbeşte cu demonii îşi întinează mintea, dar min tea celui ce rămâne în rugăciune e luminată de Domnul. Slavă Domnului că ne-a dat pocăinţa, iar prin pocăinţă noi toţi ne mântuim, fără excepţie. Nu se mântuiesc numai cei ce nu vor să se pocăiască, şi în aceasta văd deznădejdea lor şi plâng mult, fiindu-mi milă de ei.
Celui ce se căieşte Domnul îi dă raiul şi împărăţia veşnică, împreună cu El. Domnul e mi lostiv, iar Duhul Sfânt ne dă puterea de a fi milostivi. Cine se pocăieşte cu adevărat e gata să sufere toate ne cazurile: foame şi golătate, frig şi căldură, boală şi sărăcie, dispreţ şi prigoană, nedreptate şi defăimare, fiindcă sufletul se avântă spre Domnul şi nu se mai grijeşte de cele pământeşti, ci se roagă lui Dumnezeu cu minte curată.
Dacă gândeşti rău despre oameni, aceasta înseamnă că un duh rău viază în tine şi îţi insuflă gânduri rele împotriva oamenilor. Şi dacă cineva nu se pocăieşte şi moare fără să fi iertat fratelui său, sufletul lui se va pogorî acolo unde sălăşluieşte duhul rău care-i stăpâneşte sufletul.
Asta e legea pentru noi: dacă ierţi, aceasta înseamnă că Domnul te-a iertat; dar dacă nu ierţi fratelui tău, înseamnă că păcatul tău rămâne cu tine.
Dacă nu ţi-e milă de păcătosul care se va chinui în foc, aceasta înseamnă că nu este întru tine harul Duhului Sfânt, ci în tine viază un duh rău; şi câtă vreme eşti încă în viaţă, sileşte-te prin pocăinţă să te eliberezi de el.
Sfinţii au fost oameni ca noi toţi. Mulţi dintre ei au fost mari păcătoşi, dar prin pocăinţă au ajuns în împărăţia cerurilor. Şi toţi cei ce intră aici intră prin pocăinţa pe care Domnul Cel Milostiv ne-a dăruit-o prin pătimirile Sale.
Domnul a dat Sfintei Biserici păstori şi ei slujesc în chipul lui Hristos şi lor le-a fost dată puterea de a ierta păcatele prin Duhul Sfânt.
Dar poate că vei gândi: cum poate cutare episcop sau duhovnic sau preot să aibă Duhul Sfânt, când îi place să mănânce şi are atâtea slăbiciuni? Dar eu îţi spun: e cu putinţă, dacă nu primeşte gânduri rele; aşa încât, chiar dacă are unele defecte, acestea nu împiedică harul să vieze în sufletul lui, aşa cum un pom verde poate avea şi ramuri uscate fără ca acestea să-1 vatăme, şi el aduce roadă; sau, într-o holdă de grâu, chiar dacă grâul este amestecat cu neghină, aceasta nu-1 împiedică să crească.

Iţi mulţumesc, Domnul meu şi Ziditorul meu, că ai smerit cu milostivire sufletul meu şi mi-ai descoperit calea pe care au mers sfinţii Tăi. Tu iubeşti pe cei ce plâng, şi pe calea plânsului au venit la Tine sfinţii Tăi. Tu iubeşti pe cei smeriţi şi prin harul Tău îi înveţi iubirea şi smerenia de care se tem vrăjmaşii noştri, demonii. Tu Te bucuri, Doamne, de sufletul smerit; dă-mi să vin la Tine pe calea sfinţilor Tăi, calea plânsului smerit, pe care mi-ai arătat-o.
Ei [demo nii] intră şi ies din trupul nostru. Dacă omul se mânie, demonul intră în el; dar dacă se smereşte, demonul îl lasă. Dacă începi să te rogi lui Dumnezeu şi demonul stă împotriva ta şi nu-ţi îngăduie să te închini, smereşte-te şi spune: „Nimeni nu e mai rău decât mine pe pământ", şi în acel ceas demonul va pieri; ei se tem tare de smerenie, de străpungerea inimii şi de mărturisirea sinceră. Dacă simţi că sunt demoni în tine şi îi auzi vorbind între ei, nu deznădăjdui: ei viază în trupul tău, dar nu în sufletul tău. Smereşte-te, iubeşte postul şi nu bea vodcă şi nici vin. Dacă n-ai ascultat de „bătrânul" [„stareţul"] tău, atunci e un demon în tine: şi aşa pentru fiecare păcat.

[Marius22]

"Iubitilor in Hristos frati! Acum rasuna in inimile voastre mangaietorul glas al lui Dumnezeu Cuvantul intrupat: Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu, intru Mine petrece si Eu intru el (Ioan 6, 56). Acum simtiti implinirea acestui glas cu lucrul! Pricepeti slava voastra, patrundeti in adevarata voastra vrednicie: fiecare dintre voi este vas al tainei dumnezeiesti; fiecare dintre voi este biserica in care Fiul lui Dumnezeu, impreuna cu Tatal Sau Cel mai inainte de veci si cu Duhul Cel inchinat, salasluieste in chip tainic si totodata fiintial. De acum nu mai sunteti ai vostri: sunteti ai lui Dumnezeu. Ati fost cumparati de Dumnezeu cu pretul sangelui Fiului Sau (I Cor. 6, 19-20). Nu puteti sa duceti un jug strain! Daca vreunul dintre voi a fost pana acum un pacatos intunecat, de acum s-a facut drept cu dreptatea Fiului lui Dumnezeu.

Aceasta slava a voastra, aceasta bogatie a voastra, aceasta dreptate a voastra vor ramane, oare, in voi numai atata vreme cat va veti afla in biserica sau inca foarte scurta vreme dupa ce veti iesi din ea? Oare va veti deda din nou slujirii stricaciunii? Oare Iisus, Care a intrat prin Sfintele Taine in inimile voastre, va fi silit sa le paraseasca din pricina multimii gandurilor, planurilor, cuvintelor, faptelor pacatoase pe care o sa vi le ingaduiti? Nu! Sa nu aiba loc aceasta amara tradare a Mantuitorului, aceasta vanzare a Mantuitorului! Sa ramaneti biserici ale lui Dumnezeu, sa-I slujiti Domnului, Ce S-a salasluit in voi, prin plinirea osardnica a sfintelor Lui porunci - si El va ramane intru voi (I Ioan 3, 24): El va va pazi in calea vietii pamantesti de toata poticnirea, va va duce prin moarte fara tulburare si fara spaima in limanul vesniciei fericite. Amin." (Sfantul Ignatie Briancianinov - Predici)

,,Crestinul poate da milostenie si ajutor nu numai din punct de vedere material, ci si prin cunostiintele, osteneala, sfatul si celelalte ale sale.'' (Sfantul Teofan Zavoratul)

[geo.nektarios]

[SIZE=3]IMI PLACE ca se scriu texte extrem de frumoase!!! Numai bucurie gasesti! Dar va rog din tot sufletul sa MENTIONATI SI [COLOR=red]LOCUL[/COLOR] DE UNDE CITATI UN TEXT! De ce spun asta, ca poate unuia ii place textul si vrea sa citeasca mai mult, SA STIE UNDE SA CAUTE!!! VA ROG FRUMOS, MENTIONATI SI LOCUL SI AUTORUL!!![/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]MULTUMESC!!![/SIZE]

În prealabil postat de Crestin_Simona

,,Crestinul poate da milostenie si ajutor nu numai din punct de vedere material, ci si prin cunostiintele, osteneala, sfatul si celelalte ale sale.'' (Sfantul Teofan Zavoratul)

1000 de Intrebari si Raspunsuri Despre Viata Duhovniceasca
Alcatuite pe baza operelor Sfintilor Parinti si ale nevoitorilor bunei credinte
Editura Cartea Ortodoxa
Galati2005

[laraG]

Sufletul celui smerit e ca marea:daca arunci o piatra in mare, ea tulbura o clipa fata apelor, apoi se scufunda in adancuri.
Asa sunt inghitite si necazurile in inima celui smerit caci taria Domnului e cu el.
Unde locuiesti tu suflet smerit?Cine locuieste in tine?Si cu ce te-as putea asemana?
Tu stralucesti limpede ca soarele, dar arzand nu te mistiuiesti,si incalzesti pe toti oamenii cu caldura ta.
Al tau este pamantul celor blanzi, dupa cuvantul Domnului.
Esti asemenea unei gradini in floare in mijlocul careia se gaseste o casa mareata in care ii place Domnului sa locuiasca.
Pe tine te iubesc Cerul si Pamantul.
Pe tine te iubesc Sfintii Apostoli, Proorocii, Sfintii Ierarhi si Fericitii Parinti.
Pe tine te iubesc Ingerii, Serafimii si Heruvimii.
Pe tine te iubeste, in smerenia ta, Preacurata Maica Domnului.
Pe tine te iubeste si in tine se bucura Domnul.

Cand traiam in lume, ma gandeam la Tine , dar nu in continuu.Acum duhul meu arde pana la lacrimi de dorinta de a Te vedea, Lumina mea.Tu m-ai povatiut prin milostivirea Ta.Te-ai ascuns de la mine ca sufletul meu sa invete smerenia;caci fara smerenie, harul nu poate fi pastrat,si o grea intristare si descurajare cuprinde atunci sufletul.Dar cand a devenit smerit, atunci nici descurajarea, nici tristetea nu se apropie de el, caci Duhul lui Dumnezeu il umple de bucurie si veselie.(din cartea "Cuviosul Siluan Athonitul-Intre Iadul deznadejdii si Iadul smereniei"aparuta la editura Deisis, Alba Iulia 1994)

[laraG]

Era odata un suflet pacatos pe care Domnul l-a chemat la pocainta, si acest suflet s-a intors spre Domnul Care l-a primit cu milostivire si I s-a aratat lui.Domnul e atat de milostiv, smerit si bland.Pentru nesfarsita Lui bunatate, El nu si-a adus aminte de pacatele lui, si acesta L-a iubit si se avanta spre El cum zboara pasarea din colivia ei stramta spre tufisurile inverzite.
Sufletul acestui om a cunoscut pe Dumnezeu-Dumnezeu milostiv, iubitor si bland- si L-a iubit pana la sfarsit.Iubirea lui arzatoare il atrage fara satiu spre El, caci harul Domnului e nesfarsit de dulce si el incalzeste mintea , inima si intreg trupul lui istovit.
De ce tangui, suflete al meu, si versi lacrimi?
Ai uitat ce a facut Domnul pentru tine, cel vrednic de toata osanda?
Nu, n-am uitat ce nesfarsita iubire a revarsat asupra mea Domnului si-mi aduc aminte de dulceata Duhului Sfant.
Cunosc iubirea Domnului si cat de dulce este El sufletului si trupului.
De ce plangi, suflete al meu, daca cunosti pe Domnul tau si negraita Lui bunatate fata de tine?
Ce mai vrei de la Stapanul Care ti-a aratat o asemenea iubire?
Sufletul meu doreste sa nu mai piarda nicicand Harul Domnului, caci dulceata Lui atrage sufletul meu sa iubeasca pe Ziditorul lui.(din cartea "Cuviosul Siluan Athonitul-Intre Iadul deznadejdii si Iadul smereniei")

[oana_maria]

1.Psalmii alunga din suflet duhurile rele si sadesc in suflet Duhul Sfant
2.Din Sfanta Scriptura Dumnezeu cere de la om :sa se smereasca aproapelui in toate,sa-si lepede dorintele lui pacatoase,sa-L roage neincetat pe Dumnezeu sa-l miluiasca si El sa ii dea o mana de ajutor(Sf.Simeon Noul Teolog)
3.Exista cinci fapte cu ajutorul carora se dobandeste bunavointa lui Dumnezeu:rugaciunea curata,citirea Psaltirii,citirea Dumnezeiestilor Scripturi,pomenirea cu zdrobire de inima a pacatelor noastre si rucodelia(Monahul Evagrie)
4.Ii suntem bineplacuti lui Dumnezeu prin suferintele si lipsurile trupesti indurate pentru El si atragem iubirea lui de oameni prin lacrimi
5.Cel ce e inchis in inima e concentrat,iar cel ce e concentrat se afla in inima.
6.In jurul constiintei,in inima,trebuie sa se adune toate puterile:si mintea,si vointa si sentimentul.Concentrarea mintii in inima e atentia,concentrarea vointei in inima e voiciunea si concentrarea simtirii in inima e trezvia.Atentia,voiciunea si trezvia sunt cele trei lucrari launtrice prin care se savarseste concentrarea sinelui si lucreaza viata launtrica.(Sf.Teofan Zavoratul)
7.Lui Dumnezeu ii place purtarea blanda fata de oameni,alinarea celui suparat,apararea celui asuprit,intoarcerea ochilor de la lucrurile rele,impotrivirea fata de lucrurile rele,silirea spre rugaciune(Arh.Teofan Novoezerski)
8.Trebuie sa dobandim obiceiul de a starui in convingerea ca Dumnezeu este pretutindeni,si prin urmare,si in noi,si vede toate ascunzisurile noastre si in aceasta convingere ramanem cu evlavie inaintea lui Dumnezeu Celui Nevazut,fara ca noi sa ni-L inchipuim si trebuie sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne invete acest lucru(Sf.Teofan Zavoratul)
9.Smerita intelepciune a sufletului se dobandeste prin faptul ca te gandesti numai la rele si pacatele tale.
10.Cu frica sa primim milostenia deoarece la Infricosatoarea Judecata vom da raspuns pentru binele primit fara rasplata din partea noastra.
11.A fi surd inseamna a fi surd fata de tot ceea ce nu e de folos pentru suflet si nu zideste mantuirea.A fi mut inseamna a fi mut fata de vorbele rele,osandiri si insulte.A fo orb inseamna a nu acorda atentie la ceea ce se savarseste in jur si nu poate sluji la zidirea sufletului.
12.ca sa facem voia lui Dumnezeu trebuie sa evitam
a)mintea-de gandurile rele,urate,desarte
b)privirea-de incantatoarele lucruri lumesti
c)inima-de dorintele si pornirile rele
d)auzul-de discutiile desarte si comice,clevetitoare
e)limba-de osandire si cartire
f)stomacul-de patima imbuibarii
g)de trandavie


cartea :1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca
editura Cartea Ortodoxa
Galati2005

[cristiboss56]

Mai ieri ne îngrijeam la vestea sosirii luptelor duhovniceşti, de la începutul postului. Mai întâi ne-am pregătit cu grijă, ca pentru orice lucru mare din viaţă şi ca să fim siguri că vom ajunge fără greş la ţinta dorită. Apoi , am declarat făţiş, cu îndrăzneală, război diavolului, cu rugăciune şi cu post ; cu rugăciune stăruitoare şi cu aspre nevoinţe, cu curăţire de păcate şi cu lucrarea virtuţii , călăuziţi necontenit de învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi de pilda vieţii lor desăvârşite şi întăriţi necontenit de harul Sfântului Duh. Sfintele Patimi ale Domnului ne-au arătat mai deplin rostul pregătirii noastre : de a ne împotrivi din răsputeri răului şi a ne lăsa scrişi cu degetul Tatălui ceresc. Căci mântuirea este marele dar pe care ni-l face Mântuitorul Hristos , prin Sfintele Sale Patimi, şi nu rod al ostenelilor noastre.
Nu există alte cale pentru a ajunge la marea bucurie a Învierii. Pe ea trebuie să călătorim toată viaţa, căci Paştile din acest an şi din fiecare an este numai o arvună, o repetiţie pentru Paştile cel veşnic. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur zice la Paşti : "A trecut vremea postului, dar n-a trecut şi rostul lui ". Va veni însă vremea când călătoria pe calea cea strâmtă se va sfârşi pentru totdeauna, când va fi trecut puţina osteneală şi vom fi ancorat în limanul odihnei veşnice. Cu ochii aţintiţi necontenit spre acest ţărâm, să ne ducem mai departe călătoria. Puţină este osteneala . . .