Mai dulce ca mierea: Doctrina Sf.Parinti

,,Crestinul poate da milostenie si ajutor nu numai din punct de vedere material, ci si prin cunostiintele, osteneala, sfatul si celelalte ale sale.'' (Sfantul Teofan Zavoratul)

[geo.nektarios]

[SIZE=3]IMI PLACE ca se scriu texte extrem de frumoase!!! Numai bucurie gasesti! Dar va rog din tot sufletul sa MENTIONATI SI [COLOR=red]LOCUL[/COLOR] DE UNDE CITATI UN TEXT! De ce spun asta, ca poate unuia ii place textul si vrea sa citeasca mai mult, SA STIE UNDE SA CAUTE!!! VA ROG FRUMOS, MENTIONATI SI LOCUL SI AUTORUL!!![/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]MULTUMESC!!![/SIZE]

În prealabil postat de Crestin_Simona

,,Crestinul poate da milostenie si ajutor nu numai din punct de vedere material, ci si prin cunostiintele, osteneala, sfatul si celelalte ale sale.'' (Sfantul Teofan Zavoratul)

1000 de Intrebari si Raspunsuri Despre Viata Duhovniceasca
Alcatuite pe baza operelor Sfintilor Parinti si ale nevoitorilor bunei credinte
Editura Cartea Ortodoxa
Galati2005

[laraG]

Sufletul celui smerit e ca marea:daca arunci o piatra in mare, ea tulbura o clipa fata apelor, apoi se scufunda in adancuri.
Asa sunt inghitite si necazurile in inima celui smerit caci taria Domnului e cu el.
Unde locuiesti tu suflet smerit?Cine locuieste in tine?Si cu ce te-as putea asemana?
Tu stralucesti limpede ca soarele, dar arzand nu te mistiuiesti,si incalzesti pe toti oamenii cu caldura ta.
Al tau este pamantul celor blanzi, dupa cuvantul Domnului.
Esti asemenea unei gradini in floare in mijlocul careia se gaseste o casa mareata in care ii place Domnului sa locuiasca.
Pe tine te iubesc Cerul si Pamantul.
Pe tine te iubesc Sfintii Apostoli, Proorocii, Sfintii Ierarhi si Fericitii Parinti.
Pe tine te iubesc Ingerii, Serafimii si Heruvimii.
Pe tine te iubeste, in smerenia ta, Preacurata Maica Domnului.
Pe tine te iubeste si in tine se bucura Domnul.

Cand traiam in lume, ma gandeam la Tine , dar nu in continuu.Acum duhul meu arde pana la lacrimi de dorinta de a Te vedea, Lumina mea.Tu m-ai povatiut prin milostivirea Ta.Te-ai ascuns de la mine ca sufletul meu sa invete smerenia;caci fara smerenie, harul nu poate fi pastrat,si o grea intristare si descurajare cuprinde atunci sufletul.Dar cand a devenit smerit, atunci nici descurajarea, nici tristetea nu se apropie de el, caci Duhul lui Dumnezeu il umple de bucurie si veselie.(din cartea "Cuviosul Siluan Athonitul-Intre Iadul deznadejdii si Iadul smereniei"aparuta la editura Deisis, Alba Iulia 1994)

[laraG]

Era odata un suflet pacatos pe care Domnul l-a chemat la pocainta, si acest suflet s-a intors spre Domnul Care l-a primit cu milostivire si I s-a aratat lui.Domnul e atat de milostiv, smerit si bland.Pentru nesfarsita Lui bunatate, El nu si-a adus aminte de pacatele lui, si acesta L-a iubit si se avanta spre El cum zboara pasarea din colivia ei stramta spre tufisurile inverzite.
Sufletul acestui om a cunoscut pe Dumnezeu-Dumnezeu milostiv, iubitor si bland- si L-a iubit pana la sfarsit.Iubirea lui arzatoare il atrage fara satiu spre El, caci harul Domnului e nesfarsit de dulce si el incalzeste mintea , inima si intreg trupul lui istovit.
De ce tangui, suflete al meu, si versi lacrimi?
Ai uitat ce a facut Domnul pentru tine, cel vrednic de toata osanda?
Nu, n-am uitat ce nesfarsita iubire a revarsat asupra mea Domnului si-mi aduc aminte de dulceata Duhului Sfant.
Cunosc iubirea Domnului si cat de dulce este El sufletului si trupului.
De ce plangi, suflete al meu, daca cunosti pe Domnul tau si negraita Lui bunatate fata de tine?
Ce mai vrei de la Stapanul Care ti-a aratat o asemenea iubire?
Sufletul meu doreste sa nu mai piarda nicicand Harul Domnului, caci dulceata Lui atrage sufletul meu sa iubeasca pe Ziditorul lui.(din cartea "Cuviosul Siluan Athonitul-Intre Iadul deznadejdii si Iadul smereniei")

[cristiboss56]

Nu-i nimic mai scump la Dumnezeu ca timpul pe care ni-l da sa-l traim. Pentru ca a sufla si a rasufla e tot de la Dumnezeu. Si atunci a avut marea prudenta Domnul Hristos sa ne spuna ca " nu se misca fir de par fara voia Mea". Suntem guvernati de Dumnezeu in toata miscarea, in toate gandurile noastre ascunse. Sigur ca depinde si pe ce pozitie te asezi. Avand in vedere si numai lucrul acesta : viata vesnica. Daca te ratacesti, daca esti neatent sau esti ateu- Doamne fereste ! Ca-i mai grava starea aceasta, nepasarea aceasta. Aceasta este nesuferita lui Dumnezeu. . .Pentru ca nu e suparat Dumnezeu pentru anumite greseli pe care le facem cat e suparat ca suntem nepasatori. Ne amanam existenta, mergem pe inertie. E o mare greseala ! Trebuie trait fiecare moment in toata plinatatea lui. Sa te cunosti pe tine. Marea greseala care e in lume care e ? Fiinta omeneasca, care e facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, se izoleaza dupa propria sa fiinta. Nu Dumnezeu l-a dat afara pe Adam din Rai, ci Adam s-a dat afara singur. Asta-i omul !

[Thheo]

"Dar poate nu poti sa iubesti pe vrajmasul tau cand te simti nedreptatit de dansul; poate aceasta nu o poti face deocamdata. Dar mai bine taci, rabda si roaga-te lui Dumnezeu. Macar nu te razbuna pe el si macar in suflet poarta cu intelegere neputinta acestuia in vremea lui tulbure.Dupa aceea te vei ruga cu lacrimi lui Dumnezeu si-ti va da tie dar si putere sa-l iubesti din toata inima pe cel ce ti-a facut rau.Dar intai si intai TE ROAGA!"

[Tia]

Nimeni neispitit nu va putea sa intre in Imparatia Cerurilor .Caci s-a zis:" Ridica ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca".

[oana_maria]

1.Psalmii alunga din suflet duhurile rele si sadesc in suflet Duhul Sfant
2.Din Sfanta Scriptura Dumnezeu cere de la om :sa se smereasca aproapelui in toate,sa-si lepede dorintele lui pacatoase,sa-L roage neincetat pe Dumnezeu sa-l miluiasca si El sa ii dea o mana de ajutor(Sf.Simeon Noul Teolog)
3.Exista cinci fapte cu ajutorul carora se dobandeste bunavointa lui Dumnezeu:rugaciunea curata,citirea Psaltirii,citirea Dumnezeiestilor Scripturi,pomenirea cu zdrobire de inima a pacatelor noastre si rucodelia(Monahul Evagrie)
4.Ii suntem bineplacuti lui Dumnezeu prin suferintele si lipsurile trupesti indurate pentru El si atragem iubirea lui de oameni prin lacrimi
5.Cel ce e inchis in inima e concentrat,iar cel ce e concentrat se afla in inima.
6.In jurul constiintei,in inima,trebuie sa se adune toate puterile:si mintea,si vointa si sentimentul.Concentrarea mintii in inima e atentia,concentrarea vointei in inima e voiciunea si concentrarea simtirii in inima e trezvia.Atentia,voiciunea si trezvia sunt cele trei lucrari launtrice prin care se savarseste concentrarea sinelui si lucreaza viata launtrica.(Sf.Teofan Zavoratul)
7.Lui Dumnezeu ii place purtarea blanda fata de oameni,alinarea celui suparat,apararea celui asuprit,intoarcerea ochilor de la lucrurile rele,impotrivirea fata de lucrurile rele,silirea spre rugaciune(Arh.Teofan Novoezerski)
8.Trebuie sa dobandim obiceiul de a starui in convingerea ca Dumnezeu este pretutindeni,si prin urmare,si in noi,si vede toate ascunzisurile noastre si in aceasta convingere ramanem cu evlavie inaintea lui Dumnezeu Celui Nevazut,fara ca noi sa ni-L inchipuim si trebuie sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne invete acest lucru(Sf.Teofan Zavoratul)
9.Smerita intelepciune a sufletului se dobandeste prin faptul ca te gandesti numai la rele si pacatele tale.
10.Cu frica sa primim milostenia deoarece la Infricosatoarea Judecata vom da raspuns pentru binele primit fara rasplata din partea noastra.
11.A fi surd inseamna a fi surd fata de tot ceea ce nu e de folos pentru suflet si nu zideste mantuirea.A fi mut inseamna a fi mut fata de vorbele rele,osandiri si insulte.A fo orb inseamna a nu acorda atentie la ceea ce se savarseste in jur si nu poate sluji la zidirea sufletului.
12.ca sa facem voia lui Dumnezeu trebuie sa evitam
a)mintea-de gandurile rele,urate,desarte
b)privirea-de incantatoarele lucruri lumesti
c)inima-de dorintele si pornirile rele
d)auzul-de discutiile desarte si comice,clevetitoare
e)limba-de osandire si cartire
f)stomacul-de patima imbuibarii
g)de trandavie


cartea :1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca
editura Cartea Ortodoxa
Galati2005

[cristiboss56]

Mai ieri ne îngrijeam la vestea sosirii luptelor duhovniceşti, de la începutul postului. Mai întâi ne-am pregătit cu grijă, ca pentru orice lucru mare din viaţă şi ca să fim siguri că vom ajunge fără greş la ţinta dorită. Apoi , am declarat făţiş, cu îndrăzneală, război diavolului, cu rugăciune şi cu post ; cu rugăciune stăruitoare şi cu aspre nevoinţe, cu curăţire de păcate şi cu lucrarea virtuţii , călăuziţi necontenit de învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi de pilda vieţii lor desăvârşite şi întăriţi necontenit de harul Sfântului Duh. Sfintele Patimi ale Domnului ne-au arătat mai deplin rostul pregătirii noastre : de a ne împotrivi din răsputeri răului şi a ne lăsa scrişi cu degetul Tatălui ceresc. Căci mântuirea este marele dar pe care ni-l face Mântuitorul Hristos , prin Sfintele Sale Patimi, şi nu rod al ostenelilor noastre.
Nu există alte cale pentru a ajunge la marea bucurie a Învierii. Pe ea trebuie să călătorim toată viaţa, căci Paştile din acest an şi din fiecare an este numai o arvună, o repetiţie pentru Paştile cel veşnic. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur zice la Paşti : "A trecut vremea postului, dar n-a trecut şi rostul lui ". Va veni însă vremea când călătoria pe calea cea strâmtă se va sfârşi pentru totdeauna, când va fi trecut puţina osteneală şi vom fi ancorat în limanul odihnei veşnice. Cu ochii aţintiţi necontenit spre acest ţărâm, să ne ducem mai departe călătoria. Puţină este osteneala . . .