Ce minunat au descris parintii drumul caderii omului in robia pacatului: impatimirea de placeri starneste pofta; pofta naste arderea; arderea produce rascolirea; rascolirea misca amintirea; amintirea produce nalucirea; nalucirea aduce momeala; momeala, insotirea (cu gandul); insotirea da loc la incuviintare; iar incuviintarea savarseste fapta, fie pe cea prin trup, fie pe cea prin atingerile de multe feluri. Si astfel omul biruit cade.
In viata, nu toti mergem la fel: unii apeleaza la fuga, altii la un mers lipsit de graba, unii sunt purtati de altii... pana si drumurile sunt diferite. Dar cel mai important lucru e ca atunci cand fugim, cand nu ne grabim sau cand suntem insotiti, sa nu uitam de rugaciune. Nu trebuie sa rostim multe cuvinte, ci putine, dar din inima. Trebuie sa-I vorbim cu constiinta ca-L avem in noi sau cel putin langa noi, dar niciodata sa nu rostim ceva avand credinta ca El e departe de noi. De vom face asta, multe ispite vom birui.
|
11.02.2009, 11:31:54
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode