Ganduri...

Era doar o constatare...
Revolta impotriva cui si la ce ar folosi? Am incetat sa ma mai ocup de asemenea lucruri de prisos.
In schimb incerc sa stau cu ochii deschisi la cele ce se intampla.

Citesc acum "IATA DUHOVNICUL" vol 2 si printre altele Pr. Arsenie Papacioc povesteste despre un om sarac cu mai multi copii, care venea la manastire, muncea si primea in schimb mancare pentru copilasi. Intr-o zi acesta i-a spus Parintelui:
"Parinte, sa va ajute Dumnezeu, ori incotro va veti intoarce cu fata!"
Remarca a ramas in memorie, fara ca Printele sa-i acorde vreo importanta. Dar iata ca Parintele este arestat si dus intr-o celula, legat in lanturi. Primul gand...sa gaseasca rasaritul pentru a se ruga. Si atunci i-au revenit in minte cuvintele acelui om: "Sa-mi ajute Dumnezeu ori incotro mi-oi intoarce fata!" Lacrimile i-au scaldat fata Parintelui la amintirea acelei proorociri, trecuta cu vederea la vremea cand a auzit-o.

Am incetat sa mai cred in intamplare. Nici micile intamplari nu sunt lipsite de un sens mai adanc, precum exemplul de mai sus, dar care ne scapa deseori la prima vedere. Atentia treaza la ce se intampla, ne ajuta insa sa descoperim lucruri, spre invatatura noastra.