Ganduri...

[patinina34]

Rugăciunea părinţilor
pentru copiii lor

Doamne, Dumnezeule! Fiii pe care îi am sunt un dar al bunătăţii Tale. Tu ai făcut a se naşte în mine simţământul care îi face scumpi inimii mele, simţământul dragostei părinteşti.
Ţie îţi închin copiii mei, Doamne! Bine­ voieşte a le fi lor Părinte; eu sunt un neputincios muritor şi fără de ajutorul Tău nu pot face nimic.
Tu, Cel ce dai hrană păsărilor cerului, Cel ce pă­ zeşti floarea ce răsare în mijlocul stâncilor, Pă­ rin­ te a toată lumea, binevoieşte a îngriji şi de co­ piii mei, ca să poată fi fericiţi şi în viaţa aceasta, şi în cea viitoare. Ajută-mi să cultiv în ei bunătatea şi printr-o bună creştere să îi fac folositori semenilor.
Dă-le lor, Doamne, înţelepciune, ca să cu­ noas­ că şi să voiască binele. Dă-le lor comorile cele ce­ reşti ale virtuţii, că acestea sunt bo­ găţii nepieri­ toa­ re. Nu cer pentru ei, Dumnezeul meu, bogăţii pă­ mânteşti care sunt supuse stricăciunii, ci Te rog să le dai trupuri sănă­ toase şi iubitoare de osteneală, ca să poată câş­ tiga lupta împotriva relelor vieţii. Păzeşte inimile lor de orice alune­ care păcătoasă şi apără nevinovăţia lor.
Rânduieşte, Preabunule Stăpâne, ca ei să ajun­ gă prin harul Tău fii credincioşi ai Sfintei noastre Biserici şi să binecuvânteze Numele Tău în veci.

Doamne, Dumnezeule, iartă-mă că nu ştiu să cresc cum se cuvine aceşti copii pe care mi i-ai dă­ ruit. Iartă-mă, Dumnezeule, iartă-mă! În loc să înveţe de la mine numai cele bune, copiii învaţă şi cele rele şi fără să vreau devin prilej de smin­ tea­ lă pentru ei. Degeaba îi sfătuiesc să facă binele şi să ţină poruncile dacă ei văd că eu nu le păzesc. De­ geaba îi îndemn cu vorbele dacă faptele mele nu sunt pe măsură.
O, cât sunt de vinovat în faţa Ta şi a lor! În loc să Te mărturisesc prin faptele mele, am făcut îm­ po­ trivă. Greu cu adevărat este pentru mine, pă­ că­ tosul, să cresc copiii cum trebuie. Cum va creş­ te un copil care nu a văzut în părinţii săi pil­ dă de fapte bune?
Iartă-mă, Doamne, iartă-mă! Iartă-i şi pe pă­ rin­ ţii, pe moşii şi strămoşii mei, pentru toate pă­ ca­ tele pe care le-au săvârşit, fiind prin ele pietre de poticnire pentru urmaşii lor.
Îndreptează-mă pe mine, păcătosul, Doam­ ne, să duc o viaţă curată ca să-mi pot îndrepta co­ piii pe calea poruncilor Tale.
Să vină pacea Ta peste casa noastră, să vină pes­ te noi mila Ta, ca să sporim în fapte bune şi în tot ce e bineplăcut Ţie. Ca să petrecem cea­ laltă vreme a vieţii noastre în pocăinţă şi să dobândim în această viaţă darul Tău, iar în cealaltă, bucuria veşnică. Pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Amin.

Rugăciune pentru copilul
căzut în păcat

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai venit în lume nu pentru cei drepţi, ci pentru cei păcă­ toşi, vino şi în ajutorul fiului meu (numele), ri­ dicân­ du-l din căderea în care se află.
Nu-l lăsa pe el, Preabunule Doamne, să fie bat­ jo­ corit de diavol, nici să îşi întineze sufletul prin păcate şi fărădelegi.
Cel ce Te-ai îndurat de Maria Egipteanca şi din iubitoare de desfătări ai făcut-o iubitoa­ re de nevoinţă, iar pe vrăjitorul Ciprian, lepă­ dându-se de slujirea dracilor, l-ai arătat Arhi­ ereu încununat cu cununa muceniciei, vino în ajutorul fiului meu şi ajută-l să se lepede de tot răul.
Ştiu că nici un păcat nu covârşeşte mila Ta. Dă-i lui putere să rupă lanţurile vrăjma­ şului prin lacrimi de pocăinţă. Dă-i lui gândul cel bun, să alerge la preot şi să-şi spovedească păcatele. Doamne, nu-l lăsa să se piardă.
Deznădejdea mă apasă şi amărăciunea pentru căderea lui îmi tulbură inima. Suspină sufletul meu. Oare când vei veni în ajutor? Oare când ne vom bucura de milele Tale?
Miluieşte-l, Iubitorule de oameni, miluieş­ te-l, Preadulce Iisuse. Nu lăsa făptura Ta să fie înghi­ ţită de moarte, ci dăruieşte-i să se umple de harul Tău. Ca văzând marea Ta dragoste de oameni, să Te iubească din toată inima sa şi să Te slăvească în vecii vecilor. Amin.

(Dacă rugăciunea se citeşte pentru fiică,
se va citi cu schimbările cuvenite.)

Rugăciune către Sfântul
ocrotitor al copilului

O, Sfinte al lui Dumnezeu (numele), care te-ai arătat vas ales al Duhului Sfânt, tu, care ai fost rânduit de Ziditorul lumii să fii ocrotitor al acestui copil care îţi poartă numele din clipa în care a devenit fiu al Bisericii, lumi­ nându-se cu Sfântul Botez! Nu am cuvinte să laud vieţuirea ta cea sfân­ tă, nu mă pricep să-ţi mulţumesc pentru ajutorul pe care i-l dai, dar mărturisesc credinţa mea în puterea ocrotirii tale.
Sfinte, care în chip nevăzut îi eşti pavăză îm­ po­ tri­ va relelor vrăjmaşului, ascultă şi umila mea ce­ re­ re. Învaţă-l să iubească rugă­ ciunea, Biserica, să-şi iubească aproapele. În­ vaţă-l să ducă o viaţă cu­ rată şi sfântă. Să-i fii alături în toate clipele vie­ ţii sale, în toate bucuriile şi necazurile.
Să-i fii povăţuitor tainic până la ultima suflare, iar la Înfricoşătoarea Judecată să mijlo­ ceşti la Dumnezeu pentru mântuirea lui ca în vecii ve­ ci­ lor să Îl slăvească pe Atotputernicul Dumnezeu, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Amin.

Rugăciune pentru copilul bolnav

Te rugăm, Doamne, vindecă durerea acestui co­ pil, robul Tău (numele). Alungă de la el toată boa­ la şi toată neputinţa. Tu, Care eşti doctor al sufletelor şi al trupurilor, arată şi acum puterea milostivirii Tale.
Vindecă-l pe el, Preasfântă Născătoare de Dum­ nezeu, cu rugăciunile pe care le înalţi înaintea Fiului tău şi Dumnezeului nostru.
Vindecaţi-l pe el, Sfinţilor care aţi primit de la Dumnezeu darul tămăduirii şi aţi vindecat mul­ ţime de bolnavi.
O, Doamne Iisuse Hristoase, primeşte puţi­ na noastră rugăciune pentru copilul acesta (numele), stinge-i focul ce l-a cuprins, încetea­ ză-i boala, ri­ di­ că-l din patul durerii, întru slava Numelui Tău. Că Tu eşti Cel care vindeci neputinţele, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slavă Îţi înălţăm în vecii veci­ lor. Amin.

Rugăciune pentru luminarea minţii

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, luminează minţile copiilor noştri cu harul Tău cel dătător de viaţă. Tu, Care dai celor în­ ţelepţi înţe­ lep­ ciunea şi celor pricepuţi priceperea, trimite peste ei Duhul Tău cel Sfânt, dătătorul înţelepciunii, al cunoştinţei şi al înţe­ legerii.
Tu i-ai luminat pe aleşii Tăi în toată vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ie­ rarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cu­ vântătorul şi Ioan Gură de Aur, de s-au arătat vase alese ale sfinţeniei, răspân­ dind în lume dreap­ ta credinţă. Tu ai luminat-o pe Sfânta Mare Muce­ ni­ ţă Ecaterina, şi ea a ru­ şinat mulţimea ritorilor păgâni.
Tu, Doamne, luminează-i şi pe copiii noştri (numele), ca să înveţe cele bine plăcute Ţie şi să se umple de cunoştinţa adevărului. Dă-le lor ştiinţă, pricepere, răbdare şi chibzuinţă. Să nu primească ei cunoştinţe pierzătoare de suflet, nici să înveţe ce e urât lui Dumnezeu. Fă-i ascultători faţă de das­ călii care îi învaţă cele bune şi sârguincioşi în îndeplinirea celor ce li s-au rânduit. Iar la vremea po­ trivită, Doamne, ajută-i să găsească locul în care să folosească cele pe care le-au învăţat şi să mun­cească spre binele lor şi spre folosul aproape­ lui. Tu îi osân­ deşti pe cei care îşi îngroapă talanţii şi îi binecuvântezi pe cei care îi înmulţesc cu pricepere. Rânduieşte-le Tu, Doamne, Cel ce rându­ ieşti toate spre mântuire, unde să muncească, ce să muncească şi cum să muncească.
Dă-le lor, Doamne, spor în toată lucrarea cea bună şi-i întăreşte în credinţă ca să Te mărturisească printr-o vieţuire curată până în ultima clipă a vieţii lor. Amin.

[patinina34]

Rugăciune pentru copilul nou-născut

Doamne Iisuse Hristoase, Care ne-ai dă­ ruit acest copil, rânduieşte precum ştii intra­ rea lui în rândul celor drept-credincioşi care au fost luminaţi prin Sfântul Botez. Doamne, dăruieşte-i să­ nă­ tate şi putere acestui prunc, Tu, Care ai fost crescut cu grijă de către Preasfânta Fecioară.
Doamne, să nu vină peste noi mânia Ta şi să nu îngădui ca acest copil să moară nebo­tezat. Să nu sufere acest copil din cauza păca­ telor noastre, ci să vadă mila Ta şi dragostea Ta de oameni.
Ocroteşte-l, Doamne, şi dăruieşte-i naşte­ rea cea de Sus prin Sfântul Botez, ca să devină fiu al Bisericii Tale. Ţie ne rugăm, Stăpâne, trimite peste el lumina binecuvântării cereşti, că Tu eşti Cel ce asculţi rugăciunile noastre şi Ţie Îţi mul­ ţu­ mim şi Te slăvim în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea naşilor
pentru finul de Botez

Doamne, Dumnezeul nostru, Tu Care ne-ai rânduit să fim părinţi duhovniceşti ai acestui co­ pil, dăruieşte-i lui darurile Tale cele bogate. Dă­ ru­ ieşte-i lui înţelepciune, dragoste, sănătate trupească şi sufletească. Dăruieşte-i lui să sporească în virtute, să-şi iubească aproapele şi să săvâr­ şeas­ că numai ce este bineplăcut Ţie.
Doamne, noi nu avem pricepere să-l călău­ zim cum se cuvine pe drumul credinţei. Călău­ zeşte-l pe el ca un bun şi iubitor de oameni, iar pe noi luminează-ne să-i putem da sfătuirea potrivită.
Dă-ne, Doamne, să-l iubim cu dragoste curată şi sfântă. Să nu căutăm pentru el numai bucurii trupeşti, care sunt degrab trecătoare, ci să-l aju­ tăm să agonisească darurile duhovni­ ceşti, care nu se vor lua de la el.
Doamne, dacă din lucrarea vrăjmaşului va fi biruit de păcat, atunci să ne luminezi pe noi ca să-l ajutăm să se ridice. Tu l-ai dat în grija noastră, Tu să ne călăuzeşti cum să-l ajutăm să îşi re­ vi­ nă degrabă.
Ajută-ne, Dumnezeule, ajută-ne. Că Tu eşti Cel ce rânduieşti mântuirea noastră şi Ţie slavă Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea naşilor
pentru finii de cununie

Doamne, Dumnezeul nostru, ai grijă de finii noştri (numele), pe care ni i-ai dat în grijă spre a le fi sprijin în viaţa aceasta.
Dăruieşte-le, Doamne, pace, înţelegere şi dra­ gos­ te. Binecuvântează casa lor cu toate cele de tre­ buinţă. Alungă de la ei toată tulburarea tru­ peas­ că şi sufletească, toată cearta şi toată tristeţea. Să vină peste ei darul Tău, Doamne.
Dăruieşte-le să iubească şi să păstreze dreapta credinţă, să respecte Biserica şi să ţină rânduielile ei. Să-şi crească urmaşii în frica Ta şi în ascultare de poruncile Tale. Să cunoască finii noştri (nu­ me­ le) dragostea Ta, Doamne, dar şi mustrarea Ta atunci când calcă pe drumuri greşite.
Călăuzeşte-ne pe noi, Doamne, să ştim cum să-i sfătuim să trăiască în înţelegere şi cum să se ferească de duhul necurat al răutăţii, al mâniei şi al desfrânării. Păstrează patul lor curat de orice întinăciune. Păstrează inimile lor departe de is­ pi­ tele potrivnicului. Ca bine vie­ ţuind, să-Ţi mul­ ţu­ meas­ că şi să Te laude până la sfârşitul vieţii lor. Amin.

Rugăciune pentru copilul înfiat

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne­ zeu, Care ne-ai poruncit să ne iubim unii pe alţii, aju­ tă-ne să împlinim fără împiedicare această po­ run­ că a Ta.
Am socotit că este bineplăcut Ţie să înfiem acest copil pe care viaţa l-a lipsit de dragostea pă­ rin­ ţilor lui. Dă-ne, Doamne, să-l iubim cu dra­ gos­ tea pe care Tu o sădeşti în inimile noastre. Să gă­ sească la noi dragostea care îi lipseşte şi sufletul lui tulburat să se umple de linişte şi de bucurie. Dă-i lui să Te iubească din toată inima, iar pe noi să ne respecte după cuviinţă, fiind un copil ascul­ tă­ tor şi cuminte. Dă-i lui, Doamne, să iubească Biserica, rugăciunea şi toată fapta cea bună.
Dă-i lui, Doamne, să simtă dragostea Ta cea sfântă, care covârşeşte orice dorire. Dă-i lui să fie mădular ales al Bisericii Tale, iar nouă, nevrednicilor, dăruieşte-ne să ducem cu bucurie greutăţile creşterii acestui copil, luminaţi fiind de Tine.
Binecuvântează şi sfinţeşte casa noastră, rân­ du­ ind toate cele de trebuinţă, că de la Tine vine tot binele şi a Ta este slava, cinstea şi închină­ ciu­ nea, în vecii vecilor. Amin.

(Atunci când un copil este înfiat,
el trebuie să meargă la biserică
împreună cu părinţii care îl înfiază,
pentru ca preotul să le citească din Molitfelnic
o slujbă specială.)

Rugăciune pentru copiii orfani

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ne-ai în­ văţat să ne rugăm unii pentru alţii, ascultă puţina noastră rugăciune pentru copiii care sunt lipsiţi de dragostea părinţilor lor.
Tu, Care eşti Fiul Preaiubit al Părintelui Ce­ resc, ajută-i pe copiii orfani să simtă dragostea Sa sfântă. Tu, Cel ce ai zis: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia“, ajută-i pe copiii orfani să dobândească mângâierea pe care ai făgăduit-o.
Dimpreună cu ei, ajută-i şi pe cei care au fost părăsiţi de părinţii lor şi care cresc în foame, frig, mizerie şi durere.
Şi dacă vreunii din ei nu au fost luminaţi de Sfântul Botez, mai înainte de orice Te rugăm să rânduieşti naşterea lor în Sfânta Ta Biserică. Doamne, să nu-i laşi fără ajutorul Tău!
După cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care a zis: „Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng“, ar trebui ca inimile noastre să se în­ tristeze pentru suferinţele copiilor greu încercaţi de viaţă. Cum ne-am putea numi creştini, dacă ne-am îmbuiba de toate bunătăţile, în timp ce alţii rabdă foame şi frig? Sau cum am putea să cerem ajutorul Tău, de nu-i vom ajuta la rândul nostru pe cei ce au nevoie de ajutor? Luminea­ ză-ne pe noi, Doam­ ne, să-i ajutăm cu ce ne stă în putinţă, ca să îndulcim măcar puţin amara lor viaţă.
Binecuvântează-i, Doamne, pe aceşti copii ne­ că­ jiţi, şi pe cei care îi ajută pe ei întăreşte-i şi le răsplăteşte lor după mare mila Ta, ca un bun şi iubitor de oameni. Amin.

Rugăciunea soţilor care nu au copii

„Doamne, nu plăcerea mea o caut, luând pe femeia mea, ci o fac cu inima curată. Bine­ voieşte de a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce îm­ pre­ ună până la bătrâneţe“, s-a rugat Ţie Tobie, iar Tu i-ai umplut casa de bine­ cuvântare şi i-ai dă­ ruit copii ca răspuns la cererile sale.
Doamne, pustii sunt casele fără copii, şi triste inimile soţilor care nu au urmaşi. Chiar dacă nu avem credinţa drepţilor care pentru rugăciunile lor s-au învrednicit să aibă copii, pentru mila Ta cea nemăsurată nu ne lăsa, Atotputernice Doam­ ne, ci vezi suspinul inimilor noastre.
Umple-ne casa de bucuria pe care o aduc co­ piii, iar pe noi întăreşte-ne ca să îi creştem pe ei cu dragoste şi înţelepciune în dreapta credinţă, spre slava Numelui Tău şi a Sfintei Tale Biserici. Amin.

Rugăciune pentru copiii
care se află în călătorie

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, şi ai călătorit împreună cu cei doi ucenici care mer­ geau la Emaus, Însuţi, Stăpâne, călătoreşte şi cu copilul acesta, bine­ cu­ vântând călătoria sa. Trimite-i înger păzitor ca oarecând lui Tobie, ca să-i fie povă­ ţui­ tor şi să-l pă­ zeas­ că nevătă­ mat de toată întâmpla­ rea cea rea, pentru ca să se întoarcă cu pace, să­ nă­ tos trupeşte şi sufle­ teşte.
Tu, Cel ce niciodată nu Te desparţi de robii Tăi, nu Te despărţi nici de copilul acesta (nu­ me­ le). Tu, Care ai zis: „Eu sunt cu voi până la sfâr­ şi­ tul veacurilor“, fii cu acest copil până la ultima lui suflare.
Ajută-l să nu cadă în ispita vrăjmaşului şi să se întoarcă din drumul său simţind ajutorul Tău şi cunoscând harul Tău, ca să laude şi să slăvească Numele Tău cel Sfânt. Amin.

[patinina34]

Cuvinte
din înţelepciunea sfinţilor

Cei ce îşi doresc să aibă copii vrednici, vor proceda cu chibzuinţă dacă mai înainte se vor face pe ei înşişi părinţi vrednici.
Sfântul Filaret al Moscovei
Tu te numeşti tatăl copiilor tăi după trup; fii tatăl lor şi după duh. Sfântul Tihon de Zadonsk
Nu există nici o artă mai înaltă decât arta de a fi pe­ dagog. Pictorul sau sculptorul fac numai o figură fără viaţă, iar un înţelept pedagog modelează un chip viu, de care se bucură şi Dumnezeu, şi oamenii.
Sfân­tul Ioan Gură de Aur
Un copil poate fi asemănat cu o scândură pre­ gă­ tită pentru zugrăvirea unui tablou; ce va zugrăvi pe ea pictorul, ceva bun sau rău, ceva sfânt sau păcătos, aceea va şi rămâne. Tot aşa şi copilul: ce fel de educaţie îi vor da părinţii la început, cu ce fel de obice­ iuri îl vor deprinde, plăcute sau urâte lui Dumnezeu, îngereşti sau drăceşti, cu acelea va şi trăi.
Sfântul Dimitrie al Rostovului
Vasul nu pierde mirosul, rău sau bun, de care s-a îm­ bibat mai înainte; aşa e şi cu educaţia copiilor! De aceea e necesar să îi deprindem cu binele din copilărie.
Sfântul Dimitrie al Rostovului
Grădinarul leagă copăcelul tânăr, sădit de curând, de un par puternic înfipt în pământ pentru ca vântul să nu smulgă copăcelul şi taie vlăstarii de prisos pentru ca ei să nu vateme şi să nu usuce tânărul arbore. Procedaţi şi voi la fel cu copiii voştri. Întăriţi inimile lor în frica de Dumnezeu pentru ca ele să nu se clatine din pricina smintelilor. Tăiaţi patimile ce răsar pen­ tru ca ele să nu se întărească şi să nu omoare pe omul nou, lăuntric, născut prin Sfântul Botez.
Sfântul Ioan Gură de Aur
Cum îi veţi creşte pe copiii voştri în rânduială, când voi înşivă duceţi o viaţă fără rânduială?
Sfântul Vasile cel Mare
O pildă bună e mai de folos decât orice învăţătu­ ră. Un tată nu trebuie să uite acest lucru.
Sfântul Tihon de Zadonsk
Faptele vorbesc mai tare decât cuvintele.
Sfântul Filaret al Moscovei
Copii! Preţuiţi binecuvântarea părinţilor de o mie de ori mai mult decât oricare altă moştenire.
Sfântul Filaret al Moscovei
Cum o picătură de apă ce se află pe o suprafaţă netedă merge într-acolo unde o conducem cu degetul, tot aşa şi un copil tânăr, gingaş, poate fi îndreptat într-o parte sau în alta, în cea bună sau în cea rea, şi să îl duci unde vrei.
Fericitul Ieronim

[patinina34]

Lăsaţi copiii să vină la mine!

Cuvânt către părinţi

Copilul, dar al lui Dumnezeu

„Adevărat, adevărat zic vouă, că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi în­ tris­ ta, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
Femeia, când e să nască, se întristează, fiind­ că a so­ sit ceasul ei; dar, după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume“ (Ioan 16-20, 21).
Mari sunt durerile femeii care naşte, dar mari sunt şi durerile de ani şi ani ale părinţilor care vor să îşi creas­ că fiii şi fiicele în dreapta credinţă, în această lume plină de pă­ cat.
Ne-am dori poate să trăim într-o lume fără durere, fără griji, fără necazuri. Dumnezeu Însuşi a dat omului această posibilitate. Dar părintele neamului omenesc, Adam, a refuzat aceasta, ale­ gând calea neascultării. Şi a fost alungat din rai.
Dumnezeu a rânduit ridicarea noastră din pă­ cat prin jertfa Fiului Său, Domnul nostru Iisus Hristos. Şi ni s-a arătat calea cea îngustă a mântuirii, pe care trebuie să înfruntăm atâtea şi atâtea greutăţi.
Poate că cea mai mare durere a unui părinte este cea legată de copiii săi. El suferă ori de câte ori ei se îmbolnăvesc, ori de câte ori cad în păcat sau ori de câte ori el nu reuşeşte să le fie alături. Dar dacă se ocu­ pă cu grijă de creşterea lor, dacă cere ajutorul lui Dumnezeu pentru aceasta, bucuria lui va fi mare atun­ ci când va vedea că eforturile sale au avut rost, că aşteptările i-au fost împlinite.
Cuvântul c㠄femeia se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iu­ bi­ re şi în sfinţenie“ (I Tim.2,15) este înţeles astăzi ca un îndemn adresat femeii de a face cât mai mulţi co­ pii. Dar naşterea de prunci este mântuitoare numai în măsura în care implică şi jertfa pentru creşterea trupească şi sufletească a copiilor, numai în măsura în care aceştia primesc o educaţie creştinească.
Nu doar femeile sunt cele care se mântuiesc prin jertfa creşterii copiilor. Înainte ele stăteau a­ casă şi se în­ grijeau numai de copii şi de treburile gospodăriei. În zilele noastre, când majoritatea femeilor au serviciu, o mare parte din responsabilitatea educării copi­ i­ lor revine bărbaţilor. De aceea putem spune că amân­ doi soţii se mântuiesc prin creşterea copiilor, aceste minunate daruri cu care Dumnezeu a binecuvântat familia.
Este foarte important pentru părinţii binecre­ din­ cioşi să aibă întipărit în inimile lor adevărul că un co­ pil este o binecuvântare de la Dumnezeu. Atunci când înţelegem aceasta, ochii noştri parcă se deschid şi vedem o altă lume, parcă primim aripi, primim noi puteri. Nu este vorba doar de o simplă atitudine optimistă. E vorba de asumarea unui alt mod de percepere a existenţei.
Este foarte greu pentru părinţii care nu caută pre­ zen­ ţa lui Dumnezeu în vieţile lor să vadă în copil un semn al acestei prezenţe. De aceea, venirea pe lume a unui copil, şi mai ales a primului copil, este mo­ men­ tul potrivit ca părinţii să cugete cu luare-aminte la Dumnezeu, punând cărămizi pentru propria lor zidire duhovnicească. Pentru că nu poţi fi părinte în adevăratul sens al cuvântului decât dacă îţi creşti co­ pilul ca pe un fiu al Părintelui Ceresc.
Copiii învaţă adevărul despre trăirea în harul lui Dumnezeu în familiile lor. Părinţii care nu trăiesc în acest har nu vor putea să-i înveţe pe copiii lor cum să dobândească o credinţă vie.
Poate un sculptor să trateze bolnavii? Poate un doctor să sculpteze? Numai dacă au fost învă­ ţaţi. Un doctor poate să înveţe sculptura, aşa cum un sculptor poate să înveţe medicina. Dar fiecare părinte nu nu­ mai că poate, ci şi trebuie să înveţe să fie părinte.
A fi un bun părinte este o artă, cum o artă este a fi un bun doctor. Este greşit a considera că dacă părin­ ţii au făcut un copil primesc automat şi iscusinţa de a fi buni părinţi, buni educatori.
Cuvântul că mulţi dintre cei dintâi vor fi pe urmă şi mulţi dintre cei de pe urmă vor fi întâi se poate apli­ ca şi în acest caz. Mulţi dintre cei care erau mai pri­ cepuţi decât alţii în creşterea copiilor, dar nu au fo­ losit această înzestrare, au fost lăsaţi în urmă de cei care, ştiindu-şi nepriceperea, au alergat la Dumnezeu pentru ajutor, nevoindu-se să devină buni educatori.
A fi părinte nu este o meserie pe care o înveţi vrei nu vrei. A fi părinte este într-un fel asemă­ nător cu a fi preot: e ascultarea unei vocaţii, e răs­ punsul la che­ ma­ rea Celui de Sus. Pentru că majoritatea oamenilor maturi sunt părinţi, ei privesc acest fapt ca pe ceva nor­ mal, „firesc“, neieşit din comun, şi trec cu vede­ rea măreţia şi gravitatea acestui eveniment.
Cât sunt micuţi, copiii au pe chipurile lor o cu­ ră­ ţie îngerească. Chiar şi părinţii mai puţin cre­ dincioşi observă: „parcă ar fi nişte îngeraşi. Mare dar am pri­ mit de la Dumnezeu“. Greu este să nu te laşi biruit de nevinovăţia, de gingăşia şi de frumuseţea lor. Co­ piii sunt nişte flori; nu este de ajuns doar să ne desfă­ tăm de mireasma lor, ci e bine să ne umplem suflete­ le de această mireasmă. Copiii sunt raze de soare care răsar peste vieţile uneori foarte fră­ mântate ale părinţilor.
Când copilul nu mai este privit ca un dar de la Dum­ nezeu, ci ca o povară, familia ajunge într-un mo­ ment de mare încercare duhovnicească. Aceas­ ta se întâmplă şi când acest dar este primit doar cu bu­ cu­ rie infantilă, ca o jucărie, fără responsabi­ litate, fără asumarea greutăţilor.
Copilul nu este o jucărie, el este o cruce care tre­ bu­ ie purtată cu bucuria jertfei asumate, şi de felul în care părinţii duc această cruce depinde calitatea de creştin adevărat a viitorului adult.
Este o mare diferenţă între un copil zămislit din pă­ rinţi care duc o viaţă curată, care s-au îm­ părtăşit de Taina Sfintei Cununii, ale căror trupuri sunt temple ale Duhului Sfânt, şi un copil zămislit din părinţi care duc o viaţă dezordonată, plină de patimi. În cel de-al doilea caz nu numai că pruncul zămislit va pu­ tea moşteni biologic anumite înclinări spre păcat, ci chiar sufletul lui va fi afectat.
Cum este afectat şi un copil ai cărui frăţiori mai mari nu au apucat să se nască, fiind avortaţi. Pân­ te­ ce­ le unei mame care şi-a ucis copilul (vina fiind nu nu­ mai a ei, ci şi a tatălui care a vrut aceasta) nu poa­ te fi ca acela al unei mame care a adus pe lume co­ piii pe care i-a zămislit (şi oare cum vor sta la Înfri­ co­ şătoarea Judecată în faţa Celui ce a zis: „Lăsaţi co­ piii să vină la Mine…“, părinţii care au curmat vie­ ţile pruncilor lor?).
Copilul este copil din momentul concepţiei. „Edu­­ caţia“ lui începe din acel moment. Câtă vreme stă în pântecele mamei i se transmit toate emoţiile şi fră­ mân­ tările mai intense ale acesteia. Şi pecetea lor va fi foarte greu de şters în timp.
Părinţii sunt responsabili pentru ceea ce i se transmite copilului în perioada intrauterină: pace sau tulburare, dragoste sau ură. Şi ura e ca un cuţit înfipt în inima pruncului. Totuşi, nu există afecţiune a copilului, tru­ pească sau sufletească, care prin rugăciuni că­ tre Dumnezeul Îndurărilor să nu poată fi vindecată.
Mântuitorul, Care a zis: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!“, să ne ajute, pe noi şi pe copiii noştri, să ducem o viaţă curată, pentru a ne desfăta în ceruri de bunătăţile pe care Le-a pre­ gătit celor ce ascultă şi împlinesc po­ run­ cile Sale.

[patinina34]

Acatistul Maicii Domnului, povatuitoarea copiilor

http://www.crestinortodox.ro/forumac...d=1#post116352

Am postat acest acatist, fiind mai rar, insa foarte folositor, pentru cei interesati.

[carmina]

Doi prieteni se reîntâlnira dupa o îndelungata despartire. Unul dintre ei se îmbogatise, celalalt era sarac.
Luara masa împreuna si dezgropara amintiri. Apoi cel sarac atipi.
Prietenul sau, coplesit de mila, înainte de a pleca, îi strecura în buzunar un diamant de mare pret.
Trezindu-se însa, cel sarac nu gasi aceasta piatra pretioasa si continua sa-si duca viata ca înainte. Dupa un an, se întâmpla ca prietenii nostri se întâlneasca iar.
- Spune-mi cum de nu ai gasit piatra pretioasa pe care ti-am pus-o în buzunar? îl treba cel bogat pe prietenul sau, vazând ca înca traia în mizerie.

Fiecare întâlnire cu un om constituie o astfel de experienta. Fiecare persoana de lânga noi ne daruieste o comoara de mare pret. Cel mai adesea însa nu ne dam seama de acest lucru.

(Bruno Ferrero)