Prezentare de carte +

[cristiboss56]

Cartea arhimandritului Serafim Alexiev "Viata duhovniceasca a crestinului Ortodox", aparuta cu binecuvântarea Preasfinţitului Galaction, a fos editată la Editura Predania si tradusa de Valentin Petre Lică. Cartea ne oferă câteva poveţe folositoare vieţii duhovniceşti a creştinului de azi.
In cele noua capitole ale cărţii, arhimandritul Serafim Alexiev ne invaţă ce este viaţa duhovniceasca, ne descrie lupta pe care trebuie să o depună creştinul in demersul său spre mântuire, arătându-ne in acelaşi timp, temeiurile vieţii duhovniceşti si conditiile de intreţinere ale acestei vieti. Cartea apărută la Bucuresti , la Editura Predania, are 281 de pagini . Intr-un limbaj simplu , accesibil tuturor, autorul ne oferă si leacuri de vindecare a vrajbei dintre oameni si a mândriei .

[cristiboss56]

" Nevoinţa rugăciunii este barometrul duhovnicesc care arată cum este vremea sufletului nostru . Dacă insetăm după rugăciune, este semn bun. El arată că sufletul nostru este viu şi inseteaza după Dumnezeu. De va pieri, insă, această sete sfântă pentru vorbire in rugăciune cu Dumnezeu, este un semn rău, anume că păcatul a umplut sufletul cu intunericul său şi că suntem aproape de acea stare vrednică de plâns, care se numeşte moarte duhovnicească. Dintr-o astfel de moarte duhovnicească ne poate invia doar Dumnezeu, prin minunea pocăinţei noastre personale. El ne intoarce iarăşi la rugăciune si la râvnă . "
Cat adevar in cele spuse aici in acest fragment. De multe ori auzim ,sau chiar noi insine suntem in situatia, de slabire a rugăciunii, a scăderii râvnei noastre. Chiar aici pe forum am citit nu de putine ori, ca X sau Y , nu pot să se mai roage ca inainte, ca altă dată. Scăderea râvnei in vorbirea prin rugăciune cu Dumnezeu, este o cruntă, dar reală moarte duhovnicească. Salvarea este in invierea noastră cu ajutorul Bunului Dumnezeu prin minunea pocăintei noastre, aşa cum bine arată Serafim Alexiev in fragmentul reprodus mai sus. Sa ne urmărim cu mare atenţie barometrul nostru duhovnicesc si să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne intoarcă tot timpul la rugăciune şi la râvnă intru pocăinţa noastră. Aşa să ne ajute Dumnezeu ! +

[cristiboss56]

O carte ce o recomand tuturor şi când spun tuturor,mâ refer şi celor ce nu cred in Dumnezeu şi celor sceptici, ateilor sau celor aflaţi in cumpănă . O carte care răspunde la intrebarea : "de ce este credinţa atât de dificilâ" sau la intrebările ce le regăsim aici pe forum, legate de existenţa lui Dumnezeu ( multe din ele la Topicul Generalităţi ) .
<<< Din perspectivă creştină, credinţa este un limbaj specific cu care am fost dăruiţi de Dumnezeu pentru a dialoga cu El. O percepere concretă a divinităţii, cum ar fi cea mijlocită de simţuri, ar impune omului acceptarea fără echivoc a prezenţei divine. Relaţia om-Dumnezeu ar fi dominată de evidenţă, de percepţie , de constatare. Această perspectivă ar exclude insă libertatea de decizie a omului in raport cu Creatorul său. Iar libertatea este cel mai preţios dar pe care Dumnezeu l-a făcut oamenilor. Teologul rus Paul Evdokimov zăreşte o legătură indisolubilă intre darul libertăţii şi cel al credinţei. Pentru a crede, trebuie să fii liber de evidenţe constrângătoare. In acelaşi timp, credinţa asumată in mod liber poate deveni izvorul unor convingeri de nestrămutat, mai puternice decât orice evidenţă. >>> . In funcţie de timp, voi reda fragmente, din cele lăsate de Paul Evdokimov şi nu rezist să nu inchei această postare , cu un citat din scrierea lui : "Stiinţa işi impune viziunea ei asupra lucrurilor văzute, verificabile, şi mă obligă să o accept. Eu nu pot să neg existenţa unui vierme din pământ, nici a unui virus, dar pot să neg existenţa lui Dumnezeu. Aceasta pentru că, după Sf. Apostol Pavel, " credinţa este vederea lucrurilor care nu se văd". Ea transcede ordinea necesităţii. "Fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut" vrea să spună : cei ce au crezut fără să fie obligaţi, forţaţi , constrânşi să o facă. "

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

O carte ce o recomand tuturor şi când spun tuturor,mâ refer şi la cei ce nu cred in Dumnezeu şi la cei sceptici, ateilor sau la cei aflaţi in cumpănă . O carte care răspunde la intrebarea : "de ce este credinţa atât de dificilâ" sau la intrebările ce le regăsim aici pe forum, legate de existenţa lui Dumnezeu ( multe din ele la Topicul Generalităţi ) .
<<< Din perspectivă creştină, credinţa este un limbaj specific cu care am fost dăruiţi de Dumnezeu pentru a dialoga cu El. O percepere concretă a divinităţii, cum ar fi cea mijlocită de simţuri, ar impune omului acceptarea fără echivoc a prezenţei divine. Relaţia om-Dumnezeu ar fi dominată de evidenţă, de percepţie , de constatare. Această perspectivă ar exclude insă libertatea de decizie a omului in raport cu Creatorul său. Iar libertatea este cel mai preţios dar pe care Dumnezeu l-a făcut oamenilor. Teologul rus Paul Evdokimov zăreşte o legătură indisolubilă intre darul libertăţii şi cel al credinţei. Pentru a crede, trebuie să fii liber de evidenţe constrângătoare. In acelaşi timp, credinţa asumată in mod liber poate deveni izvorul unor convingeri de nestrămutat, mai puternice decât orice evidenţă. >>> . In funcţie de timp, voi reda fragmente, din cele lăsate de Paul Evdokimov şi nu rezist să nu inchei această postare , cu un citat din scrierea lui : "Stiinţa işi impune viziunea ei asupra lucrurilor văzute, verificabile, şi mă obligă să o accept. Eu nu pot să neg existenţa unui vierme din pământ, nici a unui virus, dar pot să neg existenţa lui Dumnezeu. Aceasta pentru că, după Sf. Apostol Pavel, " credinţa este vederea lucrurilor care nu se văd". Ea transcede ordinea necesităţii. "Fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut" vrea să spună : cei ce au crezut fără să fie obligaţi, forţaţi , constrânşi să o facă. "

*Text corectat la partea introductivă !

[cristiboss56]

Credinţa poară in ea insăşi un obstacol inerent naturii ei foarte enigmatice, exact la măsura măreţiei ei : "Dumnezeu este in cer şi oamenii sunt pe pământ". Această distanţă insuportabilă prea mult, făcea odinioară pe Isaia să scoată strigătul profund uman : "Ah, dacă Tu ai sfâşia cerurile şi ai coborî pe pământ."
Optimismul adesea forţat al cântărilor noastre, nu rezolvă acest sentiment tainic al unei absenţe pe care ne temem să o mărturisim. Cum să putem trece de la o cunoaştere abstractă, îndepărtată, catehetică, la o intâlnire personală, la comuniunea vie ? Cum pote să intre Dumnezeu in viaţa oamenilor ? "De ce face Dumnezeu credinţa atât de dificilă ? " , se intreabă omul, pradă indoielilor sale . ( Va continua )

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Credinţa poară in ea insăşi un obstacol inerent naturii ei foarte enigmatice, exact la măsura măreţiei ei : "Dumnezeu este in cer şi oamenii sunt pe pământ". Această distanţă insuportabilă prea mult, făcea odinioară pe Isaia să scoată strigătul profund uman : "Ah, dacă Tu ai sfâşia cerurile şi ai coborî pe pământ."
Optimismul adesea forţat al cântărilor noastre, nu rezolvă acest sentiment tainic al unei absenţe pe care ne temem să o mărturisim. Cum să putem trece de la o cunoaştere abstractă, îndepărtată, catehetică, la o intâlnire personală, la comuniunea vie ? Cum pote să intre Dumnezeu in viaţa oamenilor ? "De ce face Dumnezeu credinţa atât de dificilă ? " , se intreabă omul, pradă indoielilor sale . ( Va continua )

Invierea a inaugurat ziua a opta, dar in aparenţă nu s-a schimbat nimic, lumea nouă se inserează in cea veche, ziua a opta nu există decât in celelalte şapte.
Sfântul Petru cunoştea acest spirit sceptic şi batjocoritor care intreabă : " Unde este făgăduinţa venirii Lui ? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate aşa rămân ca de la inceputul făpturii . " ( II Petru 3 , 4 ). De asemenea , iudeii vor să smulgâ un răspuns net, fără nici un echivoc : " Spune-ne dacă eşti Tu Hristosul ! " ( Matei 26 , 63 ) . Ei cer o garanţie mai precisă : "Arată-ne pe Tatăl şi aceasta ne este de ajuns ! ". Desigur , o asemenea dovadă ar fi mai mult decât suficientă, dar dovezile rănesc adevărul, iar răspunsul Domnului este imediat şi categoric : " Pentru ce acest neam cere semne şi minuni ? Adevăr zic vouă, nu i se va da nici unul ! " ( Va urma )

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Invierea a inaugurat ziua a opta, dar in aparenţă nu s-a schimbat nimic, lumea nouă se inserează in cea veche, ziua a opta nu există decât in celelalte şapte.
Sfântul Petru cunoştea acest spirit sceptic şi batjocoritor care intreabă : " Unde este făgăduinţa venirii Lui ? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate aşa rămân ca de la inceputul făpturii . " ( II Petru 3 , 4 ). De asemenea , iudeii vor să smulgâ un răspuns net, fără nici un echivoc : " Spune-ne dacă eşti Tu Hristosul ! " ( Matei 26 , 63 ) . Ei cer o garanţie mai precisă : "Arată-ne pe Tatăl şi aceasta ne este de ajuns ! ". Desigur , o asemenea dovadă ar fi mai mult decât suficientă, dar dovezile rănesc adevărul, iar răspunsul Domnului este imediat şi categoric : " Pentru ce acest neam cere semne şi minuni ? Adevăr zic vouă, nu i se va da nici unul ! " ( Va urma )

Dumnezeu a venit, dar parcă n-ar dori ca oamenii să-I sesizeze divinitatea. In cazul rar al minunilor, Iisus porunceşte : "mergi şi să nu spui nimănui nimic". Meditativ, Pascal notează : "Revelaţia inseamnă vălul ridicat, or intruparea invăluia şi mai mult faţa lui Dumnezeu." Dumnezeu Se ascunde in chiar arătarea Lui, acesta este marele mister al Dumnezeului ascuns. Exigenţa raţiunii, chiar şi in momentul in care" totul s-a împlinit", pune condiţiile ei : "Dacă este regele lui Israel, să coboare de pe cruce şi vom crede in El ".
Dumnezeu răspunde prin tăcere, dar pentru cel ce ştie să audă, tocmai in tăcere "El işi mărturiseşte iubirea pentru om . " Este acea "nebunie divină de care vorbeşte Sfântul Apostol Pavel, neânţelesul respect a lui Dumnezeu faţă de libertatea noastră . { Va urma }

[C.tin]

La TVR, la emisiunea SEMNE din 17 martie s-a vorbit despre acest subiect...

De la Adam si Eva, la suferinta dreptului Iov si jerta lui Hristos!

"Domnul a dat, Domnul a luat,
Fie Numele Domnului Binecuvantat!"

http://www.tvr.ro/inregistrari.php?id=Semne#