Foamea si setea dupa Dumnezeu

[Noesisaa]

Atitudinea fiului cel mare este totusi destul de intalnita astazi. Cati dintre cei care incearca sa respecte randuiala, sa nu iasa din cuvantul lui Dumnezeu nu se smintesc atunci cand vad ca cineva pe care ei il considera pacatos are parte de reusite, bucurii, etc. Ar spune: "Dar cum Doamne, mie, care incerc sa nu iti ies din cuvant, mi se intampla lucrurile astea si astea, dar astuia, care Te-a parasit, e desfranat, ii dai atatea bucurii?"

Pana la urma, fiul cel mare nu manifesta neaparat dispret fata de cel mic, ci neintelegere fata de faptele Tatalui fiindca el nu ii cere Tatalui sa nu ii dea nimic celui intors, ci este mirat si contrariat de faptul ca lui, desi este asculatator, Tatal nu i-a dat nici macar un ied, daramite un vitel, sa patreaca cu prietenii lui. Adica nu se simte neaparat indreptatit, ci nedreptatit.

Apoi vine raspunsul frumos al Tatalui care practic ii spune ca "ce-i al tau e pus deoparte."