Foamea si setea dupa Dumnezeu

[icamilin]

I.) PROLOG

Ca sa fie inteleasa/ Versuirea care-o scriu,/
Dau o mica deslusire / Despre " Ratacitorul fiu "/

In calatoria vietii/ Doua drumuri s-au deschis,/
Unul duce spre Gheena/ Altul, catre " Paradis "/

Primul este lat si neted/ Si prea lesne de umblat./
Cel de-al doilea, cu piedici/ Si cu totul stramtorat./

Deasemenea la oameni/ Doua cete de vadesc:/
Unii inmultesc " Talantii ",/ Altii rau ii cheltuiesc./

Sant - adica - credinciosii/ cei cu trai neprihanit,/
Si pe urma sunt " pierdutii ",/ Cei cu duhul razvratit./

Cei dintai urmeaza drumul,/ Cel placut lui Dumnezeu,/
Cei din urma sunt " mezinii ",/ Care se abat mereu./

Deci prin " sita cunostintii ",/ oamenii fiind cernuti,/
Unii se gasesc " acasa ",/ Altii inca sunt " pierduti "./-

II.) CHEMAREA FIULUI PIERDUT

Vino, fiul meu iubit,/ Din amagitoare cai,/
Ca din nou sa te imbrac/ In " podoaba cea dintai "!/

Cu zdrobirea inimii/ Tu batand la usa Mea,/
voi iesi atunci cu dor/ Spre intampinarea ta./

Pe grumazul tau cazand./ Sarutare iti voi da/
Si cu glas induiosat, / " Fiul meu " te voi chema./

Iti voi da sandale noi,/ Haine bune si inel/
Si voi face pranz bogat/ Dintru cel mai gras vitel./

Toata casa mea atunci,/ Vesela va praznui,/
Pentru " firul cel pierdut ",/ Care iarasi va veni./-

III.) MARTURISIREA FIULUI PIERDUT

Cheltuit-am pe pamant/ Mosatenirea mea la rau/
Si acum nevrednic sunt/ Ca sa ma numesc " al Tau "!/

Cu naravul cel porcesc/ Darul Tau am irosit/
Si vesmantul sufletesc/ In desfrau l-am ponosit./

Flamanzind de darul Tau/ Sufleteste eu muream/
Si in slujba " celui rau "/ Eu cu totul ma aflam./

Poscilor am fost pastor/ La " boierrul cel strain "/
Si din roscovele lor/ In zadar ceream tain./

Dupa ce m-a vatamat/ Arsita pacatului,/
Sfantul Har mi s-a luat/ Mie desfranatului./

Astazi vrednic nu mai sunt/ De lacasul Tau cel sfant,/
Nici sa fiu ca ceilalti frati/ Ci ca unul din argati!"?-

[costel]

Atunci cand iubesti, ajungi sa-l vezi pe celalalt ca fiind mai important decat tine. Si iubind, centrul atentiei se muta de la tine, la cel iubit.

Fratele cel mare, imi pare ca nu a inteles acest lucru, de vreme ce se considera indreptatit sa i se jertfeasca lui, ...

[Marius22]

Foamea si setea de Dumnezeu sunt potolite numai in Biserica prin Sfanta Euharistie. Aici primim Painea Vietii si Apa cea Vie. In timp ce lumea intreaga ne pune la dispozitie roscove, Tatal ni-L da spre mancare pe Insusi Fiul Sau, "spre iertarea pacatelor si viata de veci".