Pacatul

Imprejurarile pacatelor sunt in numar de sapte si anume: Cine a facut pacatul? Ce fel de pacat a facut? Din ce motiv si pentru ce l-a facut? Prin ce mijloc l-a facut? In ce vreme l-a facut (in tinerete, la batranete, ziua, noaptea etc.)? In ce loc l-a facut? De cate ori l-a facut? (A se vedea pe larg invatatura catre duhovnic de Sfantul Nicodim Aghioritul, pag. 26-27, ed. 1928).

Treptele pacatului sunt in numar de douasprezece, dupa Sfantul Nicodim Aghioritul si anume: Prima treapta, cand face cineva fapta buna cu scop rau pentru bani, pentru lauda, pentru cinste, adica cand amesteca binele cu raul. A doua treapta este implinirea faptei bune pe jumatate, necompleta. A treia treapta este ispita, momeala, adica ispitirea ce vine asupra omului de la diavol, de la lume si de la trup si-l ispiteste pe om prin cele cinci simturi numite de Sfintii Parinti " ferestrele sufletului ". A patra treapta este unirea, adica amestecarea mintii cu ispita. A cincea treapta a pacatului este lupta miniti, adica a sufletului cu ispita. Pana aici nu este pacatul zamislit. De aici insa incepe a zamisli pacatul care aduce osanda asupra omului. A sasea treapta a pacatului este invoirea mintii cu pacatul, adica indulcirea mintii de ispita, de pofta. Din clipa aceasta se zamisleste pacatul in mintea si inima omului si-l face pe om vrednic de osanda, precum spune Sfantul Apostol Iacob: " Pofta zamislind, naste pacatul, iar pacatul savarsindu-se, naste moarte " ( Iacob 1, 13-15).

A saptea treapta a pacatului este pacatul facut cu mintea prin imaginatie. Ca dupa ce omul se invoieste sa faca pacatul, el se sileste, din indemnul diavolului, sa intipareasca acel pacat in mintea sa ca si cum l-ar fi facut cu lucrul. Prin imaginatie pacatul creste si se inradacineaza in inima omului. A opta treapta a pacatului este hotararea vointei de a face pacatul si insasi savarsirea lui cu fapta. A noua treapta este obiceiul pacatului, adica savarsirea lui de mai multe ori. A zacea treapta a pacatului este patima, deprinderea, adica savarsirea permanenta cu voia si fara voia omului. A unsprezecea treapa a pacatului este deznadejdea, cand omul isi pierde nadejdea iertarii prin pocainta, prin harul si mila lui Dumnezeu. A douasprezecea treapta a pacatului este sinuciderea, adica uciderea omului deznadajduit din cauza pacatelor sale cu voia sa libera. Aceasta este cea mai grea treapta a pacatului, de care sa ne fereasca Dumnezeu pe toti. Cel care se sinucide nu mai are iertare in veci, iar Biserica nu are voie sa se roage pentru el. (Dupa Invatatura catre duhovnic, pag. 15).

Sfintii Parinti ne invata sa ne luptam cu pacatul cat este mic, in clipa zamislirii, iar nu cand se face mare si se inradacineaza prin patima in inima noastra. Sa-l ucidem, cand este furnica, iar nu leu, caci altfel " furnicoleul " ne ucide el pe noi. La fel si psalmistul David, insuflat de Duhul Sfant, zice: " Fericit este cel ce va lua si va lovi pruncii tai de piatra " (Psalm 136, 9), adica, feririt este acel crestin care isi va zdrobi pacatele sale de piatra-Hristos cat sunt inca mici ca niste prunci, ca de vor creste mari ne vor robi in Babilonul patimilor si ne vor ucide ele pe noi.

ntai este baia sfantului si dumnezeiescului Botez care spala pacatul stramosesc si toate pacatele facute pana la Botez (Fapte 2, 38; Ioan3, 3-5). A doua baie, deopotriva cu Botezul, este Taina Sfintei Spovedanii. care spala si curata pacatele oamenilor. Despre aceasta spune Sfantul Isaac Sirul: " Dar dupa dar, s-a dat de Dumnezeu oamenilor dupa Botez, Taina Pocaintei, ca pocainta este numita si a doua nastere " (Filocalia, vol. X, Cuvantul 72). Iar dumnezeiescul Parinte Ioan Scararul a indraznit sa zica: " Mai mare decat Botezul, dupa Botez, este izvorul lacrimilor " (Cuvantul al 7-lea, Pentru plans, Filocalia, vol. IX).

Cand crestinul nu-si marturiseste toate pacatele asemenea lui Iuda si cand duhovnicul nu le dezleaga. El nu are voie sa le dezlege pana ce crestinul nu primeste canonul randuit. Daca duhovnicul dezleaga pe cineva " mai inainte de a face acela canonul, sau mai inainte de a marturisi (de a se fagadui)ca il va face, unul ca acela se face vinovat de toate pacatele celui pe care l-a dezlegat " (A se vedea Carte folositoare de suflet si Invatatura catre duhovnic, de Sfantul Nicodim Aghioritul).

Care sunt pacatele impotriva Duhului Sfant (hulele)de care zice Domnul " ca nu se iarta nici in veacul de acum, nici in cel viitor "? Daca sunt marturisite si se face canon pentru ele sunt iertate?


Pacatele impotriva Duhului Sfant sunt acestea: necredinta si impotrivirea adevarului dovedit al credintei crestine; increderea nesocotita in bunatatea lui Dumnezeu; deznadejdea fata de indurarea lui Dumnezeu, pizmuirea aproapelui pentru harul ce i s-a dat, pentru sporirea lui in fapte bune. precum si neindrumarea celor gresiti pe calea mantuirii; ura de moarte, nepocainta pana la moarte si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu; lepadarea de credinta, eresul, secta, sinuciderea etc.

Pricina pentru care aceste pacate nu se iarta de catre Dumnezeu nici in veacul de acum nici in cel viitor este " indaratnicia omului de a nu se pocai de aceste pacate in toata viata si impietrirea inimii lui ". Cel ce savarseste astfel de pacate, nu primeste iertare de la Dumnezeu pentru ca nu voieste sa fie iertat si sa asculte poruncile lui Dumnezeu. Daca un astfel de vinovat se caieste din adancul sufletului, se marturiseste si se hotaraste sa nu mai pacatuiasca si cere indurare lui Dumnezeu cu staruinta si cu lacrimi, atunci prin Taina Pocaintei el va putea primi iertare, caci " nu este pacat oricat de greu ar fi el, care sa covarseasca bunatatea si dragostea de oameni a lui Dumnezeu " (Invatatura de Credinta Ortodoxa, ed. 1953).

[windorin]

Care este cel mai mare pacat ?

"Cel mai mare pacat este pacatul de care esti tinut."

Care pacat este in stare sa impiedice mantuirea ?

"Orice pacat alunga pe Duhul Sfant din trupul, inima si sufletul nostru."

Sa ne ferim de clasificari prea stricte ale pacatelor, deoarece, usor se poate ajunge la o gandire (in cazul celor incepatori sau neravnitori) de genul: "Lasa, ca asta nu e pacat mare, sa ma feresc eu de altele mai mari." Si astfel, se zace intr-o patima numita "mica", care va da nastere, in timp, altora.

Cel tinut de un pacat este tinut de toate, caci in orice pacat sta diavolul.
Cel ce a dobandit o virtute le-a dobandit pe toate, caci orice virtute poata cu sine pe Duhul Sfant.

[cristiboss56]

Păcatul este definit ca o încălcare cu deplină ştiinţă şi cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă a voii lui Dumnezeu. Poruncile lui Dumnezeu conţin voia Lui , de aceea, păcatul, care apare în urma nerespectării poruncilor divine, mai este numit şi FARADELEGE. Dumnezeu nu a creat păcatul şi nici nu-L doreşte, dar îl îngăduie, pentru a nu afecta libertatea omului, libertate cu care l-a înzestrat alături de demnitate, încă de la creaţie. Originea păcatului nu este de la Dumnezeu, iar la om a apărut în urma relei întrebuinţări a libertăţii cu care a fost înzestrat. << RAUL NICIDECUM NU ESTE PRICINUIT DE DUMNEZEU, CI PRIN ALEGEREA CEA DE BUNA VOIE S-AU FACUT DRACII RAI , PRECUM ŞI CEI MAI MULŢI DINTRE OAMENI. . . NU CELE CE SE FAC SUNT PACATE , CI CELE RELE , DUPA ALEGEREA CU VOIE. . . ŞI AŞA FIECARE DIN MADULARELE NOASTRE PACATUIEŞTE CAND DIN SLOBODA ALEGERE LUCREAZA CELE RELE ÎN LOC DE CELE BUNE, IMPOTRIVA LUI DUMNEZEU >> . ( Sfântul Antonie cel Mare ) .