Patima slavei desarte

[cristiboss56]

Oricum ai arunca această buruiană ghimpele ei , al slavei deşarte , va rămâne drept . Sfântul Ioan Sinaitul ne spune : << Postind, mă slâvesc in deşert. Şi când inchei postirea, nu vreau să mă arăt altora, şi din nou cad in slava deşartă. Purtând haine frumoase, săvârşesc acest păcat , schimbându-le cu altele sărăcăcioase, din nou ma mândresc. Mă biruieşte şi când vorbesc şi când tac. "

[cristiboss56]

Posul, rugăciunea rămân simple nevointe ce nu vor da roade la cel stăpânit de patima slavei deşarte, pentru ca " şi postirea, şi rugăciunea celui stăpânit de slava deşartă, rămân fără plată, pentru că pe amăndoua le serveşte ca să caştige lauda oamenilor "( Sf. I .Sinaitul ) .
Exista o slavă pe care ne-o dăruieşte Dumnezeu, aşa cum ne incredinţeaza El insuşi : "Pe cei care Mă preamăresc, ii voi preamări si Eu" ( I Regi 2 , 30 ) . Există şi slava care vine de la diavol prin laudele celor din jur . "Vai de voi, când toţi oamenii vă vor lăuda " ( Luca 6 , 26 )

[cristiboss56]

Slava pe care o dăruieşte Dumnezeu o vei pricepe şi o vei cunoaşte bine când vei socoti drep paguba slava oamenilor, şi vei fugi cu orice chip, când oriunde te vei afla, vei ascunde felul vieţii tale. Aşa ne indeamna a face şi a gândi , Sfintii Părinţi.
Sfjântul Ioan Sinaitul spune : < Vei cunoaşte insă bine şi slava oamenilor, faptul că şi cea mai mică lucrare a ta o faci " spre a fi văzut de oameni". Când urmărim slava sau, când fără s-o căutăm, ne-o oferă alţii, atunci să ne amintim de tristeţea pe care trebuie s-o simţim pentru păcatele noastre, şi de evlavia pe care trebuie s-o avem inaintea lui Dumnezeu, in timpul rugăciunii personale. Astfel , il vom alunga pe diavolul urâcios al slavei deşarte, desigur dacă ne vom ingriji să facem rugăciune adevărată> .

Cristi, dar oare noi, cei care scriem pe forum si o facem cu atata siguranta de sine, ca si cum doar noi detinem adevarul absolut, nu suntem noi oare cei mai cuprinsi de slava cea desarta?
Nu gandim oare ca ideile noastre, cunostintele noastre sunt cele ce trebuie aratate lumii, ca lumea are ce invata de la noi daca citeste postarile noastre? oare nu e asta o foarte subtila manifestare a slavei de care vorbim? nu putem decat sa ne invinovatim pe noi insine, ca sa nu cadem in plasa intinsa de spatiul alb, ispititor, unde postam.

[carmina]

"Nu cel care se dispretuieste pe sine arata ca este smerit - caci cum nu se va mandri pe sine prin aceasta umilinta ? - ci acela care,insultat fiind de catre altul,nu-si va imputina iubirea sa catre dansul."

(Sf.Ioan Scararul - Cuvantul XXII Despre multele chipuri ale slavei desarte)

[cristiboss56]

În prealabil postat de carmina

"Nu cel care se dispretuieste pe sine arata ca este smerit - caci cum nu se va mandri pe sine prin aceasta umilinta ? - ci acela care,insultat fiind de catre altul,nu-si va imputina iubirea sa catre dansul."

(Sf.Ioan Scararul - Cuvantul XXII Despre multele chipuri ale slavei desarte)

Şi când te gândeşti cât de "sensibili" şi şifonabili suntem ! Ce să mai vorbim de insultă. . .

[georgeval]

[SIZE=2]Cand vorbim despre slava desarta, trebuie neaparat sa insemnam caile pe care ea se dezvolta in noi. Una dintre aceste cai este multa graire. [/SIZE]
[SIZE=2]"Multa graire e tron, pe care slavei desarte ii place sa se arate si sa se dea in spectacol cu multa pompa". Cazand in multa graire, dezvoltam in noi insine slava desarta. Pe langa asta, nu are insemnatate doar ceea ce spun, ci si daca oamenii imi spun multe si mai ales daca ma lauda - si asta dezvolta slava desarta. Slava desarta se nimiceste prin tacere: "[/SIZE][SIZE=2]Tacerea lui Iisus l-a rusinat pe Pilat - si tacerea gurii barbatului binecredincios va surpa slava desarta".[/SIZE]