Pacea in sufletele noastre- Pactul cu vrajmasul - pacea mincinoasa

[patinina34]

[COLOR=#000066]Sf. Macarie de la Optina despre pacea buna si pacea inselatoare[/COLOR]

[COLOR=#000066]“Gandurile care aduc descumpanire si neliniste sunt de la diavol. Gandurile ‘dupa Dumnezeu’ aduc siguranta, indrazneala si pace.
Cat despre oamenii care traiesc, chipurile, o anumita fericire, desi nu au o viata duhovniceasca si desi nu se intereseaza de trairea crestina autentica, de trairea interioara, si sunt plini de pace si de fericire, ei bine, afla ca acestia traiesc o pace falsa - pacea stricacioasa a lumii acesteia -, nu adevarata pace a Domnului nostru Iisus Hristos.
De fiecare data cand ne adunam fortele sufletesti si punem cu hotarare bazele unui nou inceput al vietii interioare, in calea noastra intalnim o furtuna de tot felul de piedici si ispite. Dar tocmai datorita acestui razboi demonic, lupta duhovniceasca ne aduce roade. Dar ce tot zic! Acest razboi pe care-l purtam este absolut necesar, fie ca suntem calugari, fie ca suntem mireni.
Insa cei care, traind in fericirea lor inselatoare, nu cunosc problemele deosebite si greutatile vietii duhovnicesti, cei care sunt multumiti de ei insisi si satisfacuti, fara sa le pese si fara sa se intristeze de nimic, acestia poate ca, intr-adevar, vor trai peste o suta de ani pe acest pamant trecator, dar nu vor gusta niciodata din pacea pe care noi o cautam si pe care am inceput de pe acum sa o gustam. Aceasta este pacea de “mai presus de minte“, care ii daruieste sufletului Duhul cel Sfant. Este pacea care se dobandeste numai cu efort si cu stradanie. Este darul lui Dumnezeu, oferit la capatul multor lupte cu noi insine si cu demonii. Astazi ne da un strop mic, maine, o inghititura, dupa aceea, si mai mult, si tot asa, viata intreaga, plina de razboaie, furtuni, piedici si amaraciuni, pe drumul nostru duhovnicesc“.





[/COLOR]

[patinina34]

Sfantul Mucenic Valeriu



“- Valeriu, ce este pacea?
[COLOR=#ff0000]- Pacea este o taina si nu se afla decat in Hristos, prin Hristos si pentru Hristos.[/COLOR]
- Pacea e in suflete ori in lume, in istorie ori in vesnicie?
- Fiind in Hristos, ea e in toate si prin toate.
- Poate exista o falsa pace launtrica?
- Patimile duc la o stare de impatimire care devine permanenta, dar nu e pace; greselile duc si ele la o ratacire ce se crede atotstiutoare, dar vine o clipa a adevarului si o astfel de stare dovedeste o falsa pace; duhul rau poate sa-l indraceasca pe om pana la orbire, dar asta nu e pace, ci robie; eul, orgoliul, tendinta de dominare tind sa ne insele printr-o pace personala, lipsita de Dumnezeu, dar omul va afla neaparat ca e creatura si nu poate afla pacea decat la Dumnezeu.
- Poate exista pace launtrica fara razboiul nevazut?
[COLOR=#000080]- Cine nu lupta si nu invinge patimile si ignoranta, acela nu cunoaste pacea.[/COLOR]
- Ce este de fapt razboiul nevazut?
- Intoarce-te in tine insuti si vei vedea!
- Poate exista pace launtrica fara pacea cu oamenii?
- Atata vreme cat esti vinovat fata de oameni, cu voie si fara voie, cu stiinta si fara stiinta, prin omisiune ori prin actiune, nu poti fi impacat nici cu Dumnezeu si nici cu tine insuti.
- Ce este pacea launtrica in Hristos?
[COLOR=#000080]- Este trairea in Duhul Adevarului, imparatia Duhului Sfant in om. Ea necesita discernerea duhurilor si capacitatea de statornicire in Adevar.[/COLOR]
- Mi se pare greu de delimitat binele de rau.
[COLOR=#000080]- De aceea e omul om, om liber, om-imparat, ca sa deosebeasca duhurile. Daca n-avem discernamant, nu suntem vrednici de a fi oameni. Oamenii trebuie sa fie sfinti.[/COLOR]
- Pacea e in Lege, ori in Har?
[COLOR=#ff0000]- In Har![/COLOR]
- Pacea, atat in inimile oamenilor, cat si in lume, pare cu totul instabila!
- Pacea oamenilor depinde de masura in care ei se gasesc in Duhul Adevarului, este deci inainte de toate o problema spirituala, chiar daca ea se manifesta pe plan politic, social, economic, cultural, educativ ori moral. Toate problemele oamenilor sunt probleme de constiinta, iar constiinta nu-si afla pacea decat in domeniul religiosului. Religiosul este fundamental in istorie.
- Valeriu, pacea este determinata de constiinta ori de putere?
-[COLOR=#ff0000] [/COLOR][COLOR=#ff0000]Este o greseala a accepta pacea puterii fara adevar. Nu se poate accepta pacea robiei! Nu se poate accepta pacea raului! [/COLOR]Satana iti ofera puterea lui daca i te inchini, dar toata puterea, in cer si pe pamant, I-a fost adata lui Hristos, deci crestinii nu pot primi pacea ispititoare a lui satan.
(…)
- Ce-i lipseste lumii crestine de azi: credinta, adevarul ori puterea?
- In primul rand e o criza de credinta; pe fondul ei lumea se situeaza in afara de adevar si din aceasta cauza Dumnezeu a luat puterea din mainile crestinilor.
- Cum sa interpretam puterea satanica a secolului nostru?
- Dincolo de explicatiile istorice, sunt altele de structura si in ultima instanta sunt cele spirituale. Structurile lumii acesteia sunt materialist-ateiste, fortele nascute din Est tind sa sfarame paneta.[COLOR=#000080] [/COLOR][COLOR=#000080]Oamenii sunt atat de posedati de putere, de materie si de placere, incat se traieste halucinant.[/COLOR][COLOR=#000080] Dezastrul este iminent, fie pe cale pasnica, fie pe cale militara, din cauza duhului rau care stapaneste modul de viata al lumii moderne. Lumea are nevoie de suferinta pentru a se putea reorienta spiritual. [/COLOR]Dumnezeu are caile Sale de interventie in istorie. Noi nu participam la acest dezastru, ci suntem trecuti pe sub tavalugul lui nimicitor, caci [COLOR=#000080]noi marturisim oamenilor Adevarul. Dar oamenii de azi nu-l pot primi, caci din nou sunt fii ai satanei.[/COLOR]

[Traditie1]

Parintele Sofronie Saharov spune ca nu poti sluji lui Dumnezeu daca nu esti decis ca la un moment dat sa fii singur împotriva tuturor, nu în sensul aversiunii ci în sensul de a refuza ajutorul si confortul înselator al lumii. Aceasta e în acord cu ce spune apostolul:

Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşia cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu (Iacov 4:4)



Parintele mai spune ca multumirea de sine e semnul fie al unei caderi fie al împietririi duhovnicesti si ca dobândirea dragostei divine este lucrul cel mai greu, fiindca în orice alta activitate omul dobândeste rutina dupa un timp dar în slujirea lui Dumnezeu niciodata nu ajungem la o automatizare fiindca nu exista reguli dupa care se realizeaza aceasta slujire, de fiecare data gasirea voii lui Dumnezeu se face altfel, fiindca nu suntem în relatie cu un aparat ci cu Fiinta personala infinita.

[windorin]

Sa nu uitam de "nelinistea cea buna" pe care o tot predica Parintele Paisie Aghioritul.

Nelinistea ce buna, permanenta mahnire interioara pentru caderile personale neincetate, pentru caderea lumii si a oamenilor, pentru starea naturii, nenorocite de noi insine. Nelinistea pentru inmultirea raului si imputinarea binelui este o roada a unei inimi crestine. Sa suferim ca nu putem iubi mai mult, ca nu putem fi mai blanzi. Sa ne rabdam pe noi insine, cu toata durerea, si sa ne plangem starea din care nu vrem sau nu putem sa iesim. Aceasta neliniste este un semn al prezentei Sfantului Duh in inimile noastre.

De vazut cartea "Intre iadul smereniei si iadul deznadejdei", a Sfantului Siluan Athonitul. Cata suferinta si macinare suferea sfantul pentru faptul ca lumea nu-l cunoaste pe Dumnezeu si astfel nu-l poate iubi.

Aceasta "neliniste cea buna" nu este lipsita de odihna Duhului, insa este in mod real neliniste, nu este pace si detasare, odihna iesirii din caderea generala. Nu putem sa ne scapam doar pe noi. Suferim pana la capat, caci pana la capat macar un singur om de pe pamant va fi unealta a diavolului.

[Traditie1]

Dar aceasta neliniste nu trebuie s-o producem noi ci sa vina de la Dumnezeu. Tot arhimandritul Sofronie spune ca frica de Dumnezeu este urmarea unei iluminari duhovnicesti. Nimic din ceea ce producem noi la nivelul gândurilor nu e bun, e autosugestie.

......

Mai adaug la mesajul meu anterior ca arhimandritul spune ca atunci când omul renunta la a se încrede în auto-apararea în fata lumii, el trece în alta plan de existenta, intra în purtarea de grija directa a lui Dumnezeu. Si asta îti da o mare tarie fiindca stii ca Cel Atotputernic te ajuta nevazut si nimic rau nu ti se poate întâmpla.