Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

Deşi ferită şi liberă de orice păcat, m-am supus morţii, pentru că moartea este singura cale de a ieşi din lumea aceasta. N-a fost scutit nici Fiul meu : doar că pentru noi doi , moartea n-a fost o pedeapsă, ci numai o trecere in slava cerească. Eu nu eram in primejdie să mor de moarte rea, pentru că nu mai aveam in mine nici-o umbră de păcat. Cu toate acestea, m-am pregătit de moarte impodobindu-mă cu multe virtuţi, pentru ca să am o slavă şi mai mare. Intr-adevăr , eu mi-am dat sufletul in mâinile Fiului meu şi nu după multă vreme, am fost ridicată şi cu trupul la cer. Fiule, inainte de toate, pregăteşte-te de moarte. Intre toate lucrurile acestea este lucrul cel mai mare şi mai insemnat şi trebuie băgat in seamă, pentru că de moarte atârnă toată veşnicia. Nu eşti sigur că vei sfârşi cutare sau cutare lucru, insă ştii sigur că vei muri. Şi de ce trăieşti aşa de nepăsător, ca şi cum ai mai avea multă vreme la indemâna ta şi parcă ar trebui să mori in urma tuturor. Nu ştii unde, când şi in ce loc vei muri. In viaţă vezi altceva decât moartea ? Şi pentru ce nu te pregăteşti bine, de vreme ce te poate apuca pe neaşteptate ? Adesea auzi zicând , că aici sau acolo cineva a murit pe neaşteptate, şi pentru ce anâni oare atâta indreptarea vieţii tale ?
<<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Deşi ferită şi liberă de orice păcat, m-am supus morţii, pentru că moartea este singura cale de a ieşi din lumea aceasta. N-a fost scutit nici Fiul meu : doar că pentru noi doi , moartea n-a fost o pedeapsă, ci numai o trecere in slava cerească. Eu nu eram in primejdie să mor de moarte rea, pentru că nu mai aveam in mine nici-o umbră de păcat. Cu toate acestea, m-am pregătit de moarte impodobindu-mă cu multe virtuţi, pentru ca să am o slavă şi mai mare. Intr-adevăr , eu mi-am dat sufletul in mâinile Fiului meu şi nu după multă vreme, am fost ridicată şi cu trupul la cer. Fiule, inainte de toate, pregăteşte-te de moarte. Intre toate lucrurile acestea este lucrul cel mai mare şi mai insemnat şi trebuie băgat in seamă, pentru că de moarte atârnă toată veşnicia. Nu eşti sigur că vei sfârşi cutare sau cutare lucru, insă ştii sigur că vei muri. Şi de ce trăieşti aşa de nepăsător, ca şi cum ai mai avea multă vreme la indemâna ta şi parcă ar trebui să mori in urma tuturor. Nu ştii unde, când şi in ce loc vei muri. In viaţă vezi altceva decât moartea ? Şi pentru ce nu te pregăteşti bine, de vreme ce te poate apuca pe neaşteptate ? Adesea auzi zicând , că aici sau acolo cineva a murit pe neaşteptate, şi pentru ce anâni oare atâta indreptarea vieţii tale ?
<<< Va urma >>>

Fiecare clipă poate fi cea din urmă pentru tine, precum a fost şi pentru alţii şi deşi sănătos şi voinic poţi să cazi in mormânt. Mare greşală faci crezând că numai bătrânii sunt in primejdie, pentru că şi tinerii şi voinicii au murit pe neaşteptate. Vai de tine dacă te găseşte moartea nepregătit ! Dar şi ferice de tine de te va apuca pe când eşti in harul lui Dumnezeu.
Nu este o moarte mai dulce ca şi aceea la care se pregăteşte omul des, căci deşi păcătos, prin durere şi pocăinţă iţi va fi dulce. Nu amâna să faci pocăinţa , pentru că nu se ştie dacă in ceasul morţii va fi timp să mai faci cel puţin un act de căinţă.. Mulţi s-au intors la acest gând : In curând vom zice mormântului: " tu eşti tatăl meu, iar pe viermi ii vom numi surorile noastre". Vei urî viaţa delicată şi molatecă, de te vei gândi că in curând trupul tău se va împuţi şi va putrezi in mormânt. Atunci te vor uita toţi cei cu care ai petrecut o viaţă veselă şi păcătoasă şi vor avea groază de trupul tău, pentru putoarea de nesuferit ce va ieşi din carnea ta. Vor duce trupul tău putred la mormânt, şi se vor ruga pentru sufletul tău, abia cei puţini, cărora le-ai făcut ceva bine in viaţa ta. Gândeşte-te bine, mai mult decât la orice, că vei merge in veşnicie şi nu te vei mai intoarce niciodată. Acesta este un gând mântuitor pentru toţi, dar mai ales pentru cei lipiţi de pământ. Mare adevăr este că omul lumii nu inţelege şi zice că acest gând al morţii, aduce intristare peste măsură. Dar ce-i foloseşte că face de toate, dar va uita de moarte, dacă moare mai iute decât crede el ? <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Fiecare clipă poate fi cea din urmă pentru tine, precum a fost şi pentru alţii şi deşi sănătos şi voinic poţi să cazi in mormânt. Mare greşală faci crezând că numai bătrânii sunt in primejdie, pentru că şi tinerii şi voinicii au murit pe neaşteptate. Vai de tine dacă te găseşte moartea nepregătit ! Dar şi ferice de tine de te va apuca pe când eşti in harul lui Dumnezeu.
Nu este o moarte mai dulce ca şi aceea la care se pregăteşte omul des, căci deşi păcătos, prin durere şi pocăinţă iţi va fi dulce. Nu amâna să faci pocăinţa , pentru că nu se ştie dacă in ceasul morţii va fi timp să mai faci cel puţin un act de căinţă.. Mulţi s-au intors la acest gând : In curând vom zice mormântului: " tu eşti tatăl meu, iar pe viermi ii vom numi surorile noastre". Vei urî viaţa delicată şi molatecă, de te vei gândi că in curând trupul tău se va împuţi şi va putrezi in mormânt. Atunci te vor uita toţi cei cu care ai petrecut o viaţă veselă şi păcătoasă şi vor avea groază de trupul tău, pentru putoarea de nesuferit ce va ieşi din carnea ta. Vor duce trupul tău putred la mormânt, şi se vor ruga pentru sufletul tău, abia cei puţini, cărora le-ai făcut ceva bine in viaţa ta. Gândeşte-te bine, mai mult decât la orice, că vei merge in veşnicie şi nu te vei mai intoarce niciodată. Acesta este un gând mântuitor pentru toţi, dar mai ales pentru cei lipiţi de pământ. Mare adevăr este că omul lumii nu inţelege şi zice că acest gând al morţii, aduce intristare peste măsură. Dar ce-i foloseşte că face de toate, dar va uita de moarte, dacă moare mai iute decât crede el ? <<< Va urma >>>

Fiule, fii prudent şi pregăteşte- te de moarte din timp, dacă eşti fară vină, pregăteşte-te cu multe fapte bune, de eşti păcător, te pregăteşte cu multă pocăinţă. Dacă moartea nu intârzie, de ce intârzii tu ? Vai de tine, de te apucă pe când eşti afundat in ticăloşii lumeşti !
Caută să fii aşa precum ai vrea să fii in ceasul morţii şi ceea ce ai vrea să faci atunci, fă chiar acum. Fericită este moartea celor drepţi ! Dar cât de grozavă este moartea celor răi ! Ai văzut-o şi pe una şi pe alta pe Muntele Calvar. Urmează virtuţile mele, ascultă de sfaturile mele şi nu te vei teme de moarte. Voi veni atunci la tine, dacă mă asculţi acum şi vei fi sluga mea credincioasă. Te voi ajuta in lupta cea mare , te voi mângâia in acea zi grozavă in care toată lumea te va părăsi şi tu vei inchide ochii murind. Atunci vei vedea ceea ce inseamnă a mă avea ca Mama sfintei nădejdi, când vei zice cu Sfinţii : Bine aţi venit, Ingerilor sfinţi ai Dumnezeului meu ! Nu te voi părăsi, dar, Urmează-mă pe mine !

[cristiboss56]

Pentru că mulţi cinstitori ai Maicii Domnului doresc să ştie cât mai multe despre viaţa cea fără de prihană, despre chipul şi caracterul , despre petrecerea Maicii Domnului, după predaniile cele mai vechi ale scriitorilor, iată câteva amănunte din viaţa cea sfântă a Preacuratei Fecioare Maria.
Ea petrecea in casa lui Iosif cel drept şi sfânt in neâncetată rugăciune şi hărnicie. Câte lucruri frumoase n-au ieşit din mâinile ei ! Vechile predanii ne spun că puţin inainte de a ieşi din templul Domnului din Ierusalim, incepuse a se face o nouă catapeteasmă pentru Sfânta Sfintelor , lucru pe care a trebuit să-l facă şapte fecioare din neamul lui David, printre care a fost şi fecioara Maria. Lazăr cel inviat din morţi de Domnul Iisus, după patru zile , care a fost mai pe urmă episcop al Ciprului, a primit de la dânsa un omofor şi un rând de mânecuţe lucrate de mâinile ei. Şi Iacob, fratele ( văr ) Domnului, care a fost episcop prim al Ierusalimului, şi Sfântul Ioan evanghelistul , precum şi Marcu, făceau slujbă cu omofoare, mitre şi mânecuţe, toate făcute de Maica Domnului, cu multă iscusinţă. Dar cea mai mare indeletnicire a Maicii Domnului a fost rugăciunea. Zi de zi se impodobea cu podoabele smereniei, ale răbdării , ale tăcerii, ale iubirii şi ale neprihănirii. <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Pentru că mulţi cinstitori ai Maicii Domnului doresc să ştie cât mai multe despre viaţa cea fără de prihană, despre chipul şi caracterul , despre petrecerea Maicii Domnului, după predaniile cele mai vechi ale scriitorilor, iată câteva amănunte din viaţa cea sfântă a Preacuratei Fecioare Maria.
Ea petrecea in casa lui Iosif cel drept şi sfânt in neâncetată rugăciune şi hărnicie. Câte lucruri frumoase n-au ieşit din mâinile ei ! Vechile predanii ne spun că puţin inainte de a ieşi din templul Domnului din Ierusalim, incepuse a se face o nouă catapeteasmă pentru Sfânta Sfintelor , lucru pe care a trebuit să-l facă şapte fecioare din neamul lui David, printre care a fost şi fecioara Maria. Lazăr cel inviat din morţi de Domnul Iisus, după patru zile , care a fost mai pe urmă episcop al Ciprului, a primit de la dânsa un omofor şi un rând de mânecuţe lucrate de mâinile ei. Şi Iacob, fratele ( văr ) Domnului, care a fost episcop prim al Ierusalimului, şi Sfântul Ioan evanghelistul , precum şi Marcu, făceau slujbă cu omofoare, mitre şi mânecuţe, toate făcute de Maica Domnului, cu multă iscusinţă. Dar cea mai mare indeletnicire a Maicii Domnului a fost rugăciunea. Zi de zi se impodobea cu podoabele smereniei, ale răbdării , ale tăcerii, ale iubirii şi ale neprihănirii. <<< Va urma >>>

Pe cei bolnavi ii vindecă, pe cei scârbiţi ii mângâia, pe cei căzuţi ii ajută a se indrepta, pe cei deznădăjduiţi ii incuraja şi le umplea sufletul de nădeje, tărie şi dulceaţă, adăpând inimile tuturor de bucucrie şi de mângâiere şi de dulceaţă, precum şi de dragostea de Dumnezeu ca o adevărată Mamă a milostivirilor. Acum să ascultăm şi glasul celui mai vrednic de crezut al tuturor Sfinţilor, pe care Bunul Dumnezeu l-a invrednicit să vadă pe Maica Domnului cât a trăit pe pământ.
Sfântul Apostol Ioan o vede imbrăcată in soare şi incununată cu 12 stele cereşti, având sub picioarele ei luna. Iar Proorocul David o vedea de-a dreapta lui Dumnezeu, imbrăcată in lumină şi in haine prea infrumuseţate. Sfântul Dionisie Areopagitul, la trei luni după ce s-a increştinat de către Apostolul Pavel, s-a invrednicit s-o vadă pe Maica Domnului aşa :" Mărturisesc inaintea lui Dumnezeu, că imi părea cu neputinţă ca cineva afară de Dumnezeu să fie atâta de plin de frumuseţe şi de dumnezeiască putere şi slavă şi dar ! Nimeni din oameni nu poate să inţeleagă ceea ce am inţeles eu, când am văzut cu ochii mei pe cea mai frumoasă dintre toate femeile din lume şi mai infrumuseţată decât toate puterile cereşti, pe Maica Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos , şi mărturisesc inaintea oamenilor şi a lui Dumnezeu care s-a născut dintr- însa , că dacă n-aş fi cunoscut pe Dumnezeu şi luminata invăţătură, atunci aş fi socotit-o pe Preasfânta Fecioară Maria ca pe insuşi Dumnezeu ". <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Pe cei bolnavi ii vindecă, pe cei scârbiţi ii mângâia, pe cei căzuţi ii ajută a se indrepta, pe cei deznădăjduiţi ii incuraja şi le umplea sufletul de nădeje, tărie şi dulceaţă, adăpând inimile tuturor de bucucrie şi de mângâiere şi de dulceaţă, precum şi de dragostea de Dumnezeu ca o adevărată Mamă a milostivirilor. Acum să ascultăm şi glasul celui mai vrednic de crezut al tuturor Sfinţilor, pe care Bunul Dumnezeu l-a invrednicit să vadă pe Maica Domnului cât a trăit pe pământ.
Sfântul Apostol Ioan o vede imbrăcată in soare şi incununată cu 12 stele cereşti, având sub picioarele ei luna. Iar Proorocul David o vedea de-a dreapta lui Dumnezeu, imbrăcată in lumină şi in haine prea infrumuseţate. Sfântul Dionisie Areopagitul, la trei luni după ce s-a increştinat de către Apostolul Pavel, s-a invrednicit s-o vadă pe Maica Domnului aşa :" Mărturisesc inaintea lui Dumnezeu, că imi părea cu neputinţă ca cineva afară de Dumnezeu să fie atâta de plin de frumuseţe şi de dumnezeiască putere şi slavă şi dar ! Nimeni din oameni nu poate să inţeleagă ceea ce am inţeles eu, când am văzut cu ochii mei pe cea mai frumoasă dintre toate femeile din lume şi mai infrumuseţată decât toate puterile cereşti, pe Maica Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos , şi mărturisesc inaintea oamenilor şi a lui Dumnezeu care s-a născut dintr- însa , că dacă n-aş fi cunoscut pe Dumnezeu şi luminata invăţătură, atunci aş fi socotit-o pe Preasfânta Fecioară Maria ca pe insuşi Dumnezeu ". <<< Va urma >>>

Sfântul Epifanie spune că statura Fecioarei Maria era de talie mijlocie. Culoarea părului ii era gălbuie şi foarte plăcut şi atârna pe sub acoperământul capului ei. Culoarea feţei ei era ca bobul de grâu când dă in copt bine. Ochii ii erau limpezi şi nu se ştie ce culoare aveau nici până in ziua de astăzi. S-ar putea spune că erau ca măslina coaptă. Sprâncenele ei erau in oarecare mlădiere şi foarte minunate. Nasul lungăreţ, buzele trandafirii care dăruiau o dragoste sfântă şi graţie ingerească.
<<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Sfântul Epifanie spune că statura Fecioarei Maria era de talie mijlocie. Culoarea părului ii era gălbuie şi foarte plăcut şi atârna pe sub acoperământul capului ei. Culoarea feţei ei era ca bobul de grâu când dă in copt bine. Ochii ii erau limpezi şi nu se ştie ce culoare aveau nici până in ziua de astăzi. S-ar putea spune că erau ca măslina coaptă. Sprâncenele ei erau in oarecare mlădiere şi foarte minunate. Nasul lungăreţ, buzele trandafirii care dăruiau o dragoste sfântă şi graţie ingerească.
<<< Va urma >>>

Păgânul Lactanţiu , in scrisoarea adresată Cezarului de la Roma, scrie cu privire la Maica Domnului, Mama lui Iisus : "Seamănă cu mama Lui, care este cea mai frumoasă femeie din lume."
Fecioara Maria nu avea o impodobire lumească ca a tuturor fecioarelor sau a femeilor lumeşti. Mâinile ei erau delicate şi degetele erau lungi. Faţa ei era foarte frumoasă şi curată, fără increţituri sau riduri şi nu avea nimic care să deranjeze privirea cuiva. Veşmintele ei erau lungi, capul ei era totdeauna acoperit cu un văl foarte smerit care atârna in jos. Fecioara Maria era imbrăcată intr-o dumnezeiască frumuseţe plină de smerenie, in care se găseau cele mai frumoase trăsături ale fiinţelor cereşti şi nu se găsea la ea nimic dintru toate obiceiurile lumii acesteia.Graiul ei era plin de bunătate şi incet, cu multă sfială şi nimeni n-a văzut-o in viaţa ei strigând, sau cu voce tare şi răstită vorbind, sau cu iuţime. Numai atunci a fost vocea ei mai tare când a plâns cu hohote şi adânci suspine sub Crucea Calvarului Fiului ei preadulce şi preaiubit , pe dealul Golgotei .