Cuvinte din Patericul Maicii Domnului

[SIZE=3][COLOR=red]3.[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=red]Binecuvantata Cantare a Arhanghelului Gavriil adusa Maicii Domnului [III][/COLOR][/SIZE]

[COLOR=black]Cuvios a fost sfarsitul, asa cum cuvioasa a fost si viata staretului Filaret, pustnicul postitor, adevaratul prieten al virtutii si pustiei, ingerul cel in trup, iubitorul smereniei celei inaltatoare si bunul lucrator al ceasului cel dintai.[/COLOR]
Cu putina vreme inainte de a adormi, a chemat in chilia sa saraca pe doi monahi din obstea Danileilor, pe Daniil si pe Acachie, privighetorile cele cu frumos glas ale Athonului. Dupa ce le-a spus multe despre Rugaciunea mintii si despre petrecerea monahala cea asemenea cu a Ingerilor, s-a ridicat de pe patul saudin scanduri si, stand drept in picioare, i-a rugat sa cante: "Cuvine-se cu adevarat...". Batranul a ascultat in picioare, desi se afla in ultimele clipe ale vietii sale. A facut aceasta cu bucuriesufleteasca si cu lacrimi in ochi, asa cum facea ori de cate ori asculta acaesta cantare. Atunci a ascultat-o pentru ultima oara pe pamant. A doua zi avea sa o asculte cantata de Ingeri in corturile ceresti. A vrut ca la sfarsitukl acestei vieti pamantesti sa o cinsteasca cu aceasta cantare pe Maica Domnului, de ale carei binecuvantari si daruri nu avea sa se mai invredniceasca in aceasta viata vremelnica, caci a doua zi urma sa urce la Ierusalimul cel de sus, acolo unde Sfintii se desfateaza de vederea Imparatesei Cerurilor, care sta de-a dreapta Fiului ei.
Cand cei doi monahi au terminat de cantat, staretul i-a imbratisat, le-a dat ultima sarutare si le-a spus:
- Fratii mei, ingerasii Maicii Domnului, nu va voi mai vedea cu ochii trupesti, caci Domnul, prin mijlocirile Maicii Sale si ale Parintilor Aghioriti, m-a chemat la locasurile ceresti.
Toti cei care traiesc in chip cuvios se invrednicesc sa-si cunoasca de mai inainte vremea mortii lor si sa-si doreasca din toata inima ca aceasta sa vina cat mai repede. Caci "asa cumluptatorul se grabeste sa iasa din arena pentru a scapa de rani, tot astfel si cel care traieste o viata aspra in virtute doreste sfarsitul ca sa scape de durerile acesteia de acum, incurajat de nadejdea dobandirii cununilor ceresti" (Sfantul Ioan Gura de Aur) .

Razvan

[SIZE=3][COLOR=red]4. Binecuvantata Cantare a Arhanghelului Gavriil adusa Maicii Domnului [IV][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#ff0000][/COLOR][/SIZE]
[COLOR=black] "In cetatea vechii Rome traia un crestin care se numea Ioan, un om foarte evlavios si foarte bogat. Acest crestin avea o minte atat de greoaie, incat nu putea sa invete carte si de aceea nu stia nici o rugaciune asa cum stiau ceilalti crestini.[/COLOR]

Dupa o vreme acesta a mers la o manastire, a dat toata averea sa acolo si s-a facut monah, rugandu-i pe frati sa-l invete carte. Toti incercau sa-i talcuiasca Psalmii si sa-l invete diferite rugaciuni, dar el nu putea sa invete nimic. Mintea lui era ca un bolovan de care nu se prindea nimic.

Atunci un monah incercat, dupa ce i-a citit diferite rugaciuni, l-a intrebat care dintre toate cele pe care le-a auzit i-au placut mai mult si pe care ar vrea sa o invete. Acela i-a raspuns bucuros:

-Imi place foarte mult: "Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara..."

Auzind acestea, fratii s-au straduit cu multa osteneala sa-l invete pe acel monah cantarea Arhanghelului Gavriil.. Dupa ce a invatat-o, a primit atata bucurie in inima, de parca aflase o comoara pretioasa. In fiecare clipa avea aceasta cantare pe buze, iar fratii il auzeau mereu rostind : "Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te, Ceea ce esti plina de Har..." . Intotdeauna se ruga Maicii Domnului cu aceasta cantare, caci ii aducea in suflet multa dulceata si veselie. Calugarii din manastire l-au poreclit "Bucura-te, Marie" , ceea ce il bucura foarte mult, deoarece considera un lucru de mare cinste sa poarte numele Pururea Fecioarei Maria.

Cand a murit acest fericit, l-au ingropat intr-un loc deosebit, deoarece trupul sau raspandea buna mireasma. Iar aceasta mireasma, pe zi ce trecea devenea tot mai puternica, lucru care ii facea pe monahi sa se minuneze.

Dupa noua zile, cand monahii au mers sa-i faca dupa randuiala Trisaghionul, dupa ce au facut rugaciunea, s-a intamplat o minune care i-a lasat muti de uimire: din mormantul acelui monah rasarise un crin pe ale carui petale era scris cu litere de aur: "Bucura-te, Ceea ce esti plina de Har, Marie ". Crinul raspandea o mireasma deosebita si foarte puternica, care nu semana cu mireasma nici unei flori pamantesti.

Atunci egumenul a spus monahilor:

-Din acest fapt minunat ne-am putut da seama ca fratele nostru care a adormit a avut o viata sfanta si o deosebita evlavie catre Maica Domnului. Dar cred ca ar fi bine sa vedem si de unde iese radacina acestui crin.

Dupa ce au sapat mormantul, au vazut cu totii ca radacina iesea din gura monahului. Apoi egumenul a poruncit sa deschida si pieptul monahului si au vazut ca radacina iesea din inima sa, in care era pictata icoana Maicii Domnului.

Atunci monahii au luat crinul si sfintele moaste pe care le-au pastrat cu mare cinste in manastire".

R.