Sfaturi ortodoxe

[tigerAvalo9]

[COLOR=#333333]upă ce l-a amăgit pe Adam, Dumnezeu l-a blestemat să se târască pe pântece, i s-au luat picioarele. Picioarele şarpelui sunt în pântece şi astăzi. Şi asta că să se împlinească porunca să meargă numai pe piept, să mănânce pământ şi să fie blestemat pentru că prin şarpe a reuşit satana să intre şi să vorbească cu Adam.[/COLOR] [COLOR=#333333]- Ce-a zis Dumnezeu? a întrebat şarpele.
- Iată ce a zis, a răspuns Adam: "Toţi pomii Raiului, toate grădinile, desfătarea asta negrăită este a noastră, dar din cutare pom să nu mâncăm".
- Dar de ce? a întrebat şarpele viclean.
- A spus că oricând vom mânca, cu moarte vom muri.
- Nu-i adevărat! - zice satana prin şarpe - nu veţi muri cu moarte.
- Cum se poate? Dar de ce?
- Ştiţi de ce v-a spus Dumnezeu aşa? Se teme foarte tare că dacă veţi mânca din pomul acela, vă veţi face dumnezei ca şi Dânsul şi veţi fi asemenea Lui şi din mare răutate ce are pe voi, ca să nu vă înălţaţi ca El, v-a oprit să mâncaţi de acolo; că în orice zi veţi mânca, ochii voştri se vor deschide şi veţi fi ca nişte dumnezei! [/COLOR]
[COLOR=#333333]Auzi? Dumnezeu spune lui Adam că va muri şi şarpele îi spune că nu va muri! Şi Adam lasă pe Ziditorul său şi ascultă pe şarpe, adică pe satana, care vorbea prin gura şarpelui. Şi crezând acestea, calcă porunca şi moşteneşte îndoită moarte: şi pe cea trupească şi pe cea duhovnicească![/COLOR]
[COLOR=#333333]Părinţilor, iubiţi credincioşi, maicilor şi surorilor, câteva suflete sunteţi aici. Eu în viaţa mea, mi-a ajutat mila Domnului, am vorbit la mii de oameni pe la hramuri şi ori aş vorbi la două urechi, ori la două mii, tot atât mă costă. Dar suntem câteva suflete aici. Dacă n-am uita noi învăţătura cea preascumpă a Sfinţilor Părinţi şi a Sfintei Scripturi, noi n-am mai greşi lui Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Auzi ce spune dumnezeiescul şi preaînţeleptul Isus, fiul lui Sirah: Fiule, adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă ale tale şi în veac nu vei greşi.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Pentru ce? Dacă cuget la moarte, moartea mă opreşte şi de a gândi răul, nu numai de a-l vorbi sau de a-l face. Eu ştiu că Dumnezeu o să-mi cântărească şi gândurile şi cuvintele şi lucrurile vieţii mele, când îmi voi da sufletul.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Deci, dacă voi cugeta la moarte, mă feresc de toate. Auzi ce spune în "Uşa pocăinţei"? Vedeţi că acea carte tratează patru lucruri: moarte, judecată, Rai şi Iad. Eu cred că acea carte, dacă ar fi tiparită în zeci de mii de exemplare, toată lumea ar merge în Rai. Numai dacă ar înţelege-o. Atât de mult foloseşte pentru creştini cugetarea la moarte, că ne arată ce-i omul şi unde se duce şi ce va fi în ziua morţii sau a judecăţii.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Acolo spune că cel mai mare sfetnic în viaţă nu este nici filosoful, nici îngerii, ci moartea: "Ia-ţi sfetnic, omule, pe moarte, şi atâta înţelepciune are să te înveţe, încât, nici Solomon în toată înţelepciunea sa, nici îngerii, nici filosofii lumii, nimeni nu te va folosi pe tine ca moartea". Pentru ce? Moartea te sfătuieşte: "Omule, nu gândi rău, că ai să mori! Nu urî pe fratele tău, că ai să mori! Nu fi desfrânat, că ai să mori! Nu înjura, că ai să mori! Nu fuma, că ai să mori! Nu fi beţiv, că ai să mori! Nu te judeca cu altul, nu intenţiona să faci rău nimănui, ia seama de sufletul tău, că ai să mori!"[/COLOR]
[COLOR=#333333]Câtă filosofie aduce moartea! Auzi ce spune Sfântul Ioan Damaschin: "O, moarte, moarte, mai bine te-am numi pe tine viaţă, că cel ce pururea cugetă la tine, pururea viază". Vrei să ştii că nici Solomon nu poate învăţa atâta înţelepciune ca moartea. Zice marele Vasile: "Şi Solomon acela, iubitorul de înţelepciune, dacă n-ar fi uitat moartea, nu-l biruiau femeile, să ajungă de batjocura lor, să le facă şi capişte, să se lepede de Dumnezeu şi să se închine la idoli".[/COLOR]
[COLOR=#333333]Iată, Solomon cel preaînţelept, cel plin de darul înţelepciunii, a ajuns închinător la idoli şi a zidit capişte zeilor, lepădându-se de Dumnezeu după 40 de ani de domnie. Pentru ce? A uitat că va muri. Pe el îl mustră cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah: "Te-ai întărit în trup, te-ai întărit în păcat şi ai uitat pe Ziditorul, Care ţi-a dat înţelepciunea, cu care ai condus poporul acesta 40 de ani".[/COLOR]
[COLOR=#333333]Vai de noi şi de noi, că nu greşim până nu uităm de moarte. Nici un păcat nu trece de la minte la simţire, nici prin imaginaţia noastră, dacă avem înaintea ochilor moartea. Dacă uităm moartea, murim, dacă nu uităm moartea, trăim, suntem vii cu sufletul în vecii vecilor.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Cine a gândit vreodată la moarte, şi-a nălucit-o cu mintea şi a greşit lui Dumnezeu vreodată? Deci prea bun tovarăş de drum, prea bună prietenă şi prea mare sfetnic ne este nouă moartea. Să nu ne temem de ea.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Cel mai mare filosof în viaţă să avem moartea. Niciodată moartea nu te va învăţa de rău. Totdeauna îţi va spune: păzeşte-te de păcate, omule, că ai să mori! Şi-ţi spune cel mai mare adevăr. Pentru ce? Pentru că-ţi spune negreşit că eşti trecător, vei muri şi vei sta înaintea Lui Dumnezeu, să dai seama de tot ce ai gândit, tot ce ai lucrat, tot ce ai facut.[/COLOR]

[tigerAvalo9]

[COLOR=#333333]Ce zice Alexandru Macedon, mare filosof - învăţase filosofia despre suflet şi moarte, de la acel mare filosof din antichitate, Aristotel - când a luat împărăţia Persiei şi a bătut pe Darius şi împărăţia Egiptului şi a luat împărăţiile de lângă Eufrat şi împărăţiile lui Boz şi celelalte. Veneau filosofii şi îi spuneau:
- Măria Ta, aur mult, pietre scumpe, palate are Darius şi sabia lui Darius este facută în formă de octogon cu opt muchii şi are mânerul împodobit cu două kilograme jumătate de pietre nestemate şi poleită cu aur curat. Vino s-o vezi, măcar!
Iar el le-a răspuns:
- Dacă-i moarte, nu-i nimic! Ce-am să fac eu cu sabia lui Darius în război? Uite, am sabia asta ca fulgerul în mâna mea, uşoară. Aceea-i paradă. S-o iau s-o leg la curea s-o ducă calul, să vadă lumea că străluceşte la brâu?
- Vino, împărate, şi ia pe soţia lui Darius că el a fugit şi l-au spânzurat doi oşteni.
- Cine l-a spânzurat pe Darius? Cine le-a dat voie? Să-i spânzuraţi pe aceia, căci nu am dat eu ordin să omori omul! Am spus să iei împărăţia şi să-l laşi să trăiască - că el cucerea toate împărăţiile şi trecea mai departe. Alţii îi ziceau:
- Ia una din fetele lui Darius, căci are cele mai frumoase fete de pe lume! Două fete avem. Şi Macedon le-a zis:
- Să nu le aduci să le văd, că-ţi tai capul. Eu, care am cucerit atâtea popoare cu puterea lui Dumnezeu, mă biruiesc de frumuseţea unei femei? Acest împărat a murit la 35 de ani necăsătorit şi otrăvit - ştiţi istoria lui - dar totdeauna, cum îi spunea Ptolemeu Filadei şi Seneca secretarul lui şi Antioh şi Nicanor şi Vizantie şi ceilalţi şi Chir cu toată suita lui:
- Măria Ta, nu-ţi pasă de nimic; nici de aur, nici de frumuseţe!
- Nu! Dacă-i moarte, nu-i nimic! [/COLOR]
[COLOR=#333333]De aceea şi când murea, după ce a bătut toate împărăţiile, când a văzut că-i dăduseră otravă dulce, nepoţii lui, a zis:
- Astăzi am băut pahar dulce şi amar!
- Ce este, Măria ta? - Mor! Se adunaseră filosofii, generalii, împăraţii, care pe unde îi pusese. Iar el le-a zis:
- Eu nu mă tem de moarte! Eu cred întru unul singur Dumnezeu, cum m-a învăţat arhiereul evreilor, când am cucerit Palestina. Acela mi-a spus că este un singur Dumnezeu.
- Cum îl cheamă pe Dumnezeul vostru? l-am întrebat pe arhiereu.
- Unul este Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul. Îl cheamă Savaot!
- Ce înseamnă Savaot?
- Dumnezeul oştirilor.
- Nu cumva conduce oştirile de jos?
- N-ai grijă, Măria ta! El conduce oştirile cele din cer. Cu acelea nu te poţi măsura! Aceluia mă închin şi eu. [/COLOR]
[COLOR=#333333]Aşa a cunoscut Alexandru Macedon pe Dumnezeu şi a început să fie un om foarte milostiv. Când era să moară, l-au întrebat generalii lui:
- Măria ta, din ce să-ţi facem mormântul? Din marmură? De aur? De pietre scumpe, de iachint, de hrisolit, de onix, de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe i le-au pus.
Iar el le-a răspuns:
- Dacă-i moarte, nu-i nimic! Să nu-mi faceţi mormântul meu din aur şi din alte pietre scumpe. Ci să-mi faceţi mormântul şi sicriul din granit şi să nu cumva să mă îmbrăcaţi în haine aurite. Ci simplu, ca un simplu om. Şi să lăsaţi la sicriu două găuri: una în stânga şi una în dreapta.
- Da de ce asta?
- Pe acolo să-mi scoateţi mâinile mele şi să le lăsaţi goale, ca să vadă toţi că nimic n-am luat cu mine după moarte. [/COLOR]
[COLOR=#333333]Vedeţi, fraţilor, înţelepciunea împăratului Alexandru Macedon? Să nu creada cineva că, după moarte, va lua ceva cu dânsul. Ce-au folosit faraonii Egiptului că au pus în piramide atâta aur şi argint şi au facut căruţe cu cai de aur? Le găsesc alţii şi se îmbogăţesc la muzee. Ce le-a folosit? Le-au luat cu ei? Nu. Ştii ce-au luat cu ei? Fapta bună! Dacă au făcut-o, au fost înţelepţi.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Şi faraonii Egiptului aveau mare filosofie despre moarte.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Ei aveau un mare dregător, care era plătit la curtea împărătească, numit omul morţii. Şi când bea împăratulşsi mânca şi cânta muzica şi se veselea, venea acest slujitor cu o căpăţână de mort şi i-o punea pe masă şi atât zicea: "Împărate, mănâncă, bea şi te veseleşte, dar adu-ţi aminte că ai să mori!"[/COLOR]
[COLOR=#333333]Dar să revenim, că pentru moarte sunt încă multe de spus, mai cu seamă la aceştia cu hainele negre, că noi călugării avem mari jurăminte înaintea lui Dumnezeu şi cugetăm totdeauna la moarte. Că moartea nu alege nici tânăr, nici bătrân, nu te caută la contigente, la buletin de identitate, la livret. Nu te caută că eşti mirean sau călugăr, pregătit sau nepregătit.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Să ne ajute Preasfântul Dumnezeu când vom închide ochii, să nu ne găsească nepregătiţi.[/COLOR]
[COLOR=#333333]DESPRE MOARTEA CELOR PĂCĂTOŞI[/COLOR]
[COLOR=#333333]Să vă spun două cazuri de morţi năpraznice, să vedeţi cum mor cei ce nu se tem de Dumnezeu şi nu vor să se pocăiască.[/COLOR]
[COLOR=#333333]A venit o biată femeie din Ardeal şi mi-a spus:
- Părinte, bărbatul meu, de când m-am căsătorit cu el, nu mergea la biserică, nu se ruga, nu postea, înjura şi era beţiv şi desfrânat. Şi iată cum l-a pedepsit Dumnezeu. Acum în săptămâna Mare dinaintea Sfintelor Paşti a venit acasă de la lucru şi mi-a poruncit să-i tai o pasăre şi să-i fac mâncare cu carne. Degeaba am căutat eu să-i spun că e păcat, că este Săptămâna Sfintelor Patimi. De frică să nu mă bată, am făcut ce mi-a poruncit el. [/COLOR]
[COLOR=#333333]Seara când a venit de la lucru, m-a întrebat:
- Ai făcut varză cu carne?
- Ţi-am făcut - i-am zis eu. Este în bucătărie. [/COLOR]
[COLOR=#333333]Pe când mânca, l-a pedepsit Dumnezeu că s-a înecat şi a murit cu carnea în gât. De aceea am venit, părinte, să-l puneţi la slujbe, poate l-o ierta Dumnezeu, că tare mai era rău şi necredincios!
- Femeie, i-am zis eu, nu-l putem pune la sfintele slujbe, căci era necredincios şi a murit din vina lui, ca un sinucigaş! [/COLOR]
[COLOR=#333333]Să vă arăt cum a murit alt om rău.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Într-o zi a venit o femeie dintr-un sat de pe Valea Moldovei să-mi dea un pomelnic pentru soţul ei mort subit. Şi am întrebat-o:
- Femeie, cum a murit soţul tău, să ştiu dacă pot să-l pun sau nu la sfintele slujbe? Că pe cei necredinciosi, pe sectari, pe beţivi şi pe desfrânaţi, care mor fără pocăinţă, nu-i putem pomeni la Sfântul Altar.
- Părinte, soţul meu era beţiv şi desfrânat. Nu mergea la biserică, nu se spovedea şi nu mă lăsa curată nici o săptămână în Postul Mare, că nu ştia ce-i Duminică, ce-i zi de post sau sărbătoare. De aceea, din cauza lui nu m-am putut împărtaşi de mulţi ani de zile. Acum la începutul Postului Mare, l-am întrebat pe părintele nostru ce să fac. Iar el mi-a spus: "Ascunde-te la cineva săptămâna asta ca să poţi posti cu curăţenie măcar şapte zile; apoi vină la mărturisire şi-ţi voi da aghiasmă mare". [/COLOR]
[COLOR=#333333] Deci am făcut cum mi-a spus părintele. M-am dus la naşa noastră şi i-am spus copilului să-i spună soţului că sunt dusă la spital. Aşa am putut posti şi eu câteva zile cu rugăciune, cu post şi curăţenie. Când vine el acasă de la lucru îl întreabă pe copil:
- Măi, Vasile, unde-i mamă-ta?
- Este dusă la spital!
- Ia vezi, poate a venit. Să vină la mine. [/COLOR]
[COLOR=#333333]Dar să auziţi mânia lui Dumnezeu. În clipa aceea deodată bărbatul cade jos în casă - că din cauza beţiei, i s-a rupt o arteră de la inima - şi începe a striga deznădăjduit: "Salvarea, salvarea, chemaţi salvarea să mă ducă la spital, că mor!"[/COLOR]
[COLOR=#333333]Şi cum s-a uitat la apus şi la miazănoapte, a început a vedea cuptoarele iadului şi pe diavoli. De aceea striga: "Cuptorul... Cuptorul cu foc! Uite diavolii cum vin să mă ia...! Nu mă lăsaţi...! Nu mă lăsaţi, că mă trag în cuptoarele iadului...! Femeie, nu mă lăsa!" Şi m-a apucat de mână şi aşa a murit...[/COLOR]
[COLOR=#333333]Aţi văzut mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu pentru cei care nu vor să se pocăiască? Căci iată ce spune în Psaltire: Moartea păcătosului este cumplită şi Cei ce urăsc pe dreptul, vor greşi! Fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt creştinii aceia care se roagă şi care ţin sfintele posturi. Postul lungeşte viaţa. Sfântul Vasile cel Mare zice: "Bucatele cele multe şi bucatele cele grase, neputând să le mistuie stomacul, multe boli au adus în lume. Iar postului şi înfrânării pururea îi urmează sănătatea".[/COLOR]
[COLOR=#333333]Ai văzut pe Sfântul Eftimie cel Mare? Treizeci de ani n-a gustat pâine şi mâncare făcută la foc; numai cu verdeţuri se hrănea şi a trăit peste o sută de ani. Ai văzut pe Sfântul Leontie de Agra în Sfântul Munte, că n-a băut nici vin, nici untdelemn; numai cu fructe şi cu rădăcini de pământ trăia. Nu a mâncat toată viaţa lui mâncare fiartă la foc, sau pâine, sau vin. Numai când se împărtăşea, lua o linguriţă de vin. Aşa! Şi-a pus nădejdea numai în Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=#333333]Ce zice Mântuitorul? Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu. N-a pus nădejdea în hoitul acesta de trup, care ne duce în pământ. Că dacă aici omul păcătos nu poate răbda o scânteie de foc, acolo în iad, unde ard cei ce nu se pocăiesc, cum va răbda în vecii vecilor? Atunci va vedea fiecare![/COLOR]
[COLOR=#333333]Părintele Cleopa[/COLOR]

[tigerAvalo9]

Duhul reuneste in sine sentimentul divinului, nevoia constiintei, nadejdea de mai bine si, in acelasi timp, constiinta a tot ceea ce facem si cunoastem. Consecintele practice ale acestei invataturi despre duh sunt evidente. Fiindca duhul este intr-un fel sufletul sufletului nostru, faptul de a trai dupa duh si de a asculta de exigentele sale va fi norma suprema a vietii crestine. Daca satisfacem nevoile duhului, acestea il invata pe om cum sa-si armonizeze cu ele si celelalte nevoi, si astfel nici satisfactiile sufletului, nici satisfactiile trupului nu vor fi in contradictie cu viata duhovniceasca ci dimpotriva vor conlucra in lucrarea ei.
De aici urmeaza desavarsita armonie a tuturor miscarilor si a tuturor atitudinilor, a gandurilor, a sentimentelor, a dorintelor, a intentiilor, a impresiilor si placerilor. Intr-un cuvant raiul.
Omul total sta deci sub influenta duhului. Insa acolo unde se face "simtita" vocea sa cu adevarat personala sunt "simturile duhovnicesti" si mai cu seama constiinta, afirma Sf. Teofan.
Din unirea sufletului cu duhul, sufletul indrumat de duh nu cauta numai ceea ce este frumos, ci si expresia frumosului in forme frumoase ale lumii nevazute, careia ii apartine duhul prin lucrarea sa. Aceasta nu inseamna ca, atunci cand un om este duhovnicesc, sufletescul si trupescul nu se mai gasesc deloc in el, ci doar faptul ca duhovnicescul predomina, subordonandu-le si patrunzand partea sufleteasca si cea trupeasca.
Ratacirea gandurilor, nestatornicia dorintelor patimase si tulburarea inimii ne nelinistesc mereu, nepermitandu-ne sa facem, macar un singur lucru, asa cum ar trebui, si aproape intotdeauna ne duce pe cai gresite. Aceasta boala nu este naturala, desi este universala si endemica; mai degraba ea este contactata de noi de buna voie.
De indata ce am observat existenta acestei boli sa trecem la eforturile vindecarii ei. Sa ne gandim in permanenta ca, in noi se afla ceva ce nu este bun, care este mereu gata sa ne abata de la calea cea dreapta si sa ne induca in eroare.
Cand duhovnicescul domneste in cineva in modul cel mai inalt, atunci, desi raul prin caracterul si atitudinea sa exclusiva, incearca sa-l domine, omul nu mai greseste. Deoarece, duhovnicia este etalonul vietii umane si ca urmare, omul care a devenit duhovnicesc, este un om adevarat, in timp ce omul sufletesc sau carnal nu este un om adevarat, dupa cum nici omul trupesc nu este un om adevarat, indiferent cat de atragator pare el din exterior.
Omul simplu, care are frica de Dumnezeu este superior omului care se poarta deosebit, si umbla elegant, dar care nu are printre scopurile si dorintele lui arzatoare aceea de a fi placut lui Dumnezeu. Potrivit scopului natural, omul trebuie sa traiasca in duh, sa-si subordoneze totul duhului, sa fie patruns de duh in tot ceea ce este al sufletului si al trupului si in lucrurile exterioare (viata familiala si sociala).
Adevarata fericire a omului este viata in duh, care este sufletul sufletului nostru omenesc, sufletul in sine, este duh nematerial; dar, invelisul sufletului este insasi duhul, care este tot un element exterior nematerial. Trupurile noastre sunt grosiere; dar, acel invelis al sufletului este foarte fin si serveste pe de o parte, drept intermediar intre suflet si corp, iar pe de alta, intre suflet si Dumnezeu Creatorul: prin el, sufletul actioneaza asupra trupului si trupul asupra sufletului care converseaza cu Dumnezeu, in timp ce Dumnezeu il converteste la Sine.
Invelisul sufletului devine luminos sau intunecat, corespunzator starii interioare a sufletului. Cand constiinta, judecatorul nostru incoruptibil, ne vorbeste mustrandu-ne, si spunandu-ne ca nu suntem curati, atunci noi aparem intunecati, in ochii ingerului pazitor si chiar al oamenilor dispusi sa ne analizeze. Cand sufletul este luminos, puterile intunericului, nu se pot uita la el si deci ispitele, scad in intensitate. Dracii incearca sa se tarasca pana la sufletele luminoase, dar trecerea le este barata si sunt izbiti la pamanat de razele luminii duhovnicesti, ca de niste sageti. Asadar ravneste la aceasta. Nu merge dupa ceea ce ti se pare din afara, pentru ca este posibil sa existe altceva vizibil in noi, si aceea suntem noi in realitate.

[tigerAvalo9]

INTREBARI DE CREDINTA

- Locul de-a dreapta si de-a stanga Preasfintei Treimi este cuiva predestinat ?
- Nu ! Mantuitorul zice : A sedea de-a dreapta Mea sau de-a stanga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit. Aceste doua locuri sunt randuite Maicii Domnului si Sfantului Ioan Botezatorul de catre Tatal. Cine este Ioan Botezatorul ? Cel mai mare om nascut din femeie. Iar Maica Domnului cine este ? Ce spune psalmul 44 ? De fata a stat Imparateasa, de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si preainfrumusetata.
Daca a nascut pe Fiul lui Dumnezeu din Duhul Sfant, a fost " camara Duhului Sfant ", l-a purtat in pantece si L-a alaptat. Cine poate fi mai mare decat ea ? Ea este Imparatteasa Duhului Sfant, Imparatetasa Heruvimilor si a Serafimilor ! Toti sectarii si paganii, in ziua judecatii vor vedea ei atunci cine este Maica Domnului, cand va straluci peste ceata Heruvimilor. Vai de capul lor ! Ii va duce satana in focul gheenei impreuna cu el si cu toti diavolii, care au hulit pe Maica Domnului !
Vedeti ca Hristos era pe Cruce rastignit si scuipat si biciuit, insa nici atunci n-a uitat pe Maica Domnului. O arata Sfantul Ioan Evanghelistul, zicand : Fiule, iata mama ta ! Adica, ia-o in primire ! Si a luat-o. Si catre ea zice : Mama, iata fiul tau ! A dat-o in stapanirea celui mai cinstit apostol si a mai trait 15 ani pana la mutarea ei la cer.
- Unii sectanti spun ca Ioan era intr-adevar fiul Maicii Domnului.
- Nu este adevarat ! Sfantul Ioan evanghelistul era fiul lui Zevedei. Era cel mai tanar ucenic al Domnului nostru Iisus Hristos. Nu i-a aratat-o in Evanghelie ? Ioan si Iacov erau fiii lui Zevedei, nu ai Maicii Domnului ! Ca Maica Domnului, n-a mai avut copii. Ce zice Scriptura : Si n-a cunoscut-o pe ea, pana cand n-a nascut pe Cel intai nascut.
Cuvantul " pana cand " inseamna vesnicie. Intoarce-Te, Doamne, pana cand ..., sau Iata, Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacului. Ce ? Dupa sfarsitul veacului nu mai e Hristos cu ei ? Si Mica, fata lui Saul, zice : N-a nascut copil pana n-a murit. dar ce ? A nascut dupa ce a murit ? Cuvantul " pana cand " inseamna vesnicie. Nu ca a cunoscut-o candva alt barbat inainte ca sa mai nasca.
- Parinte, in Apocalipsa spune de pecetea lui Antihrist, 666, care este puterea lui Antihrist.
- Frate, tu crezi ca se ia asa dupa slova, 666 ?
Acesti trei de sase simbolizeaza trei patimi cumplite care vor stapani lumea in vremea din urma, si anume :
I. Pofta fara de minte, adica desfrau si betie cum n-a mai fost niciodata pe pamant.
II. Inchipuire pripita sau imaginatie pripita, care duce la secte, dezbinari de tot felul, boli sufletesti, vrajitorie, deznadejde si sinucidere;
III. Si al treilea sase inseamna manie fara judecata, adica ura intre oameni, razboaie, razbunare, crime de tot felul, cearta si tulburare intre crestini, intre parinti si copii, asa cum scrie la Sfanta Evanghelie.
Toate aceste patimi, care sunt simbolizate prin cifra 666 stapanesc astazi tot pamantul, pana cand va veni sfarsitul lumii si judecata de apoi. Atunci fiecare va lua dupa faptele sale.
Pai voi ganditi ca o sa fie o pecete cu cifra 666 ? Prostii ! La Apocalipsa, daca ceri tu 666, eu iti cer tie " jivina gandita " si " cal galben " si " ca; roib " si " cal negru " si " cetatea care naste ". Cetatea se face fremeie si naste.
Ia sa-mi spui tu mie ce-s acelea ? Cele sapte cupe ale maniei lui Dumnezeu, cele sapte trambite, ce-s acelea ? Pai spune, mai !
Cea mai blestemata secta din lume, care ne ameninta este secta iehovistilor. Ce hule grele aduc ei impotriva Dumnezeirii ! Ei nu cred in Hristos. Este o secta politica iudaica, care lupta impotriva Crestinismului si incearca sa atace dogma Preasfintei Treimi, caci despart pe Tatal de Fiul si de Sfantul Duh.
A fost vreodata Tatal fara Cuvant ? Hristos este cuvantul Tatalui. A fost vreodata Tatal fara Duh ? Ce spune in Psalmul 12 ? Cu cuvantul Domnului cerurile s-au intarit si cu Duhul gurii Lui toata puterea lor. A fost vreodata Tatal fara Cuvant sau fara Duh ?
N-ai vazut la facerea omului ? Sa facem om dup achipul si asemanarea noastra. Cu cine se sfatuia tatal, daca nu era Fiul si Duhul Sfant ? N-ai vazut la amestecarea limbilor : Sa ne pogoram, sa le amestecam limbile. Sfanta Treime de la inceput se descopera in cele mai tainice Scripturi.
Deci raul din draci acesta este : pofta fara minte, inchipuire pripita si manie fara judecata. Asta inseamna 666 !
" Si va veni o secta la sfarsitul lumii, zice Sfantul Andrei, care nu va face cruce si le va pune Antihrist pecetea pe mana dreapta si n-o vor ridica la frunte; ca fruntea este partea rationala a sufletului, adica mintea ".
Am avut mai demult cateva femei baptiste tocmai de la Abrud-Alba. Doua au facut cruce. De 30 de ani erau baptiste.
Una a zis :
- Parinte nu fac cruce !
- Fa cruce ! ii spun.
- Nu fac, nu pot ridica mana in sus !
- Ti-a pus diavolul pecetea, de aceea n-o mai ridici ! Fa cruce femeie si vei vedea puterea lui Dumnezeu 1
- Nu, ca nu pot ridica mana !
Si eu ii iau mana dreapta si-i fac cruce de trei ori pe fata.
- Valeu ! Valeu ! Acum am putut-o ridica !
Asa a fugit de la dansa diavolul care o stapanea.
- Vai, tare ma simt usoara !
- Da ! Acum s-a dus dracul de pe mana ta !
Apoi am marturisit-o si s-a intors din nou la Biserica. Vedeti puterea Sfineti Cruci ?

[tigerAvalo9]

- Un patriarh ortodox poate fi schimbat si in ce conditii ?
- Numai Sfantul Sinod poate schimba un patriarh sau un episcop, daca are abateri grave dogmatice si canonice si daca este grav bolnav si cere demisia.
- Ce sa facem cu Sfanta Anafora care este veche si nu se poate manca ?
- Sfanta Anafora veche, daca n-aia vut grija de ea si n-ai mancat-o si a mucegait sau au mancat-o soarecii, ca se intampla si de acestea, o dai pe apa curgatoare sau o ingropi in pamant la loc curat. Sa n-o dai pe foc, ca este pacat. La fel si cu icoanele vechi si degradate, nu ai voie sa le arzi in foc, Cel mai bine este sa le duci la biserica.
- Este bine sa cante crestinii din instrumente muzicale, sau nu ?
- Cel mai bun organ de a canta lui Dumnezeu este gura si inima omului. Asa este in Biserica Rasaritului. La catolici se canta din orga; dar aceea este distractie si are nota de teatru. Nu ne ducem sa ne distram la biserica, caci orga te risipeste cu mintea in alta parte. Trebuie sa cant din inima mea, ca auzi ce spune : Racnit-am din suspinarea inimii mele. Gura noastra sa laude pe Dumnezeu, ca zice Psalmistul : Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea pururea lauda Lui in gura mea. Iata cum trebuie sa lauzi pe Dumnezeu. Nu cu orga si chitara.
- Daca esti certat cu cineva si vorbesti cu el, dar el totusi nu vrea sa raspunda, ce trebuie sa facem in acest caz ?
- Daca a intrat diavolul atat de tare in inima lui si nu te iarta, oricine ar fi - cumatru, cuscru, sora, frate -, trebuie sa-i zici de trei ori : " Iarta-ma, frate, pe mine pacatosul si Dumnezeu sa te ierte !"
- Dar daca dupa aceasta tot te uraste si nu te iarta ?
- Daca iti ceri iertare de trei ori si nu te iarta, pacatul ramane asupra lui. Dar tu sa-ti faci datoria si pana de trei ori sa-ti ceri iertare. Daca nu te iarta, ramane greutatea asupra lui si tu roaga-te pentru el si urmeaza sfatul preotului tau.
- Copiii care sunt avortati au suflet ?
- Au ! Cum sa nu aiba ?
- Dintr-a cata zi au ei suflet ?
- Din clipa zamislirii.
- Din acel moment au suflet ?
- Da. Nu spune proorocul Ieremia : Doamne, Tu zidesti duhul omului intru zamislire.
- Pai, inseamna ca sunt numai suflet, parinte.
- Samanta barbatului si a femeii este vie. Si atunci in clipa impreunarii s-a zidit si sufletul si trupul.
- Prea Cuvioase, ce se zideste intai la om ?
- Intai si intai se zideste sufletul si apoi trupul. Trupul ia forma dupa suflet.
- Atunci cum este cu copiii avortati ?
- Pentru un copil avortat 20 de ani n-are voie sa se impartaseasca mama lui. El este viu de cand s-a zamislit in pantecele maiciilui; de cand era cat o samanta de canepa. Daca ii faci ceva de atunci sau bei niste otravuri ca sa pierzi copilul, ucigasa de oameni esti. De ce sa nu va spun ? Cum sa tac ? Ca o sa ma intrebe Mantuitorul !
- Iertare mai este, parinte ?
- Este iertare ! Te duci si te spovedesti, faci canonul si te iarta Dumnezeu. Nu este nici un pacat neiertat. Numai pacatul nepocait si nemarturisit ramane in veci neiertat.
- Sufletele copiilor avortati unde sunt ?
- Sufletele copiilor avortati, stau intr-un loc unde nu este nici intuneric, nici lumina. Nici nu se bucura, nici nu se chinuiesc. Si ei striga la Dumnezeu " Doamne, pentru ce suntem noi lipsiti de bucuria fetei tale, caci noi nu am vazut lumina soarelui, nu am vazut frumusetile din aceasta lume si nici nu am facut vreun pacat ?" Si atunci glasul lor se ridica la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele lor din mana mamelor ucigase. Iar parintii, care au omorat copiii in pantece, daca fac canon, ii elibereaza pe copiii lor din aceasta stare.
- Dar care se feresc sa nu nasca copii, ce canon trebuie sa faca ?
- Care se pazesc sa nu faca copii, sunt opriti de la Sfanta Impartasanie doi ani de zile.
- O femeie bolnava de trei ani de zile si care a pierdut un copil fara voia ei, va intreaba ce sa faca ?
- Sa se duca la marturisire la preotul ei si sa-si faca canonul randuit, ca daca nu-l face in lumea aceasta, o ajunge canonul cel de dincolo.
- Daca nu-i da canon parintele ?
- Ba, sa-i dea canon. Cine a pierdut copii fara voie este oprit de la Sfintele Taine numai doi ani.
- Cum se ia aghiasma mare ?
- Aghiasma mare care se sfinteste la Boboteaza, se ia zilnic de credinciosi opt zile, pana se termina praznicul Aratarii Domnului. Numai femeile necurate nu pot sa o ia, nici barbatii care nu tin curatenie cu sotiile lor. La fel si cei care au avut ispitire prin somn n-au voie sa ia aghiasma 24 de ore.
Mai pot lua aghiasma mare, cei care s-au spovedit la duhovnic si cei care se impartasesc a doua zi.
- Ce putere au rugaciunile pentru cei adormiti ?
- Frate, ce spune Hristos : Cine va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta. Cine se leapada de voi, de Mine se leapada. Ia gandeste-te ca arhiereii si preotii toti sunt ucenicii lui Hristos si ei mijlocesc in Sfantul Altar prin rugaciuni si particele. Voi stiti ca pomelnicele acestea care vin de la popor, toate merg in Sfantul Altar si le scoatem particele, pe care le punem in Sfantul Potir langa trupul lui Hristos ? Toate aceste particele pe crae le scoatem dimineata cu Sfanta Copie la Sfanta Proscomidie si le punem pe Sfantul Disc, ele sunt numai blagoslovite. Iar dupa Sfanta Epicleza particelele, numite si miride, se pun in Sfantul Potir si asa cei pomeniti la vii si la morti se impartasesc nevazut din cele sfinte si dobandesc iertare de pacate.
Iata ce valoare mare are Sfanta Liturghie !
De aceea suntem datori sa mergem regulat la Sfanta Liturghie, ca sa ne impartasim haric de Sfintele taine, atat prin rugaciune, cat si prin sfintele particele care se scot pentru noi si se pun in Sfantul Potir.
- Cum vedeti Sfintia voastra unirea Bisericilor ?
- Fratilor, unirea Bisericii nu este lucru omenesc, ci dumnezeiesc. Nu-i puterea noastra. Iata cum vad eu : Sa punem post si rugaciune catre Dumnezeu si cand va veni Duhul Sfant sa ne gaseasca ca la Sfintii Apostoli. Ce spune la Faptele Sfintilor Apostoli cand a venit Duhul Sfant ? Si era inima celor ce au crezut una si toate erau de obste. Nu mai ziceau ca aceasta casa este a mea, haina asta este a mea ! Asta este lucrarea Duhului Sfant.
Daca va veni Duhul Sfant, cand il cerem cu post si cu rugaciune, cand va veni, la mintile tuturor arhiereilor catolici si ortodocsi va fi aceeasi gandire : " Hai sa ne unim, ca n-au fost la inceput doua Biserici, ci una singura ". Deci asta sa cerem la Dumnezeu, ca El poate face unitate de vederi intoate privintele. Noi, nu. Nu zice : Ramaneti intru Mine, ca fara de Mine nu puteti face nimic ?
Asta este. Le-am spus atunci. Da. Unitatea in credinta este un lucru. Mantuitorul a spus : Trebuie a se predica aceasta Evanghelie a Imparatiei spre marturie la toate popoarele si apoi va veni sfarsitul. Daca este spre marturie, poate sa fie si maine sfarsitul. Ca Evanghelia a auzit-o si japonezul si chinezul si indianul. Toti au auzit-o. Iar daca este vorba sa creada, sa se faca unitate de credinta, atunci numai Domnul stie.
Dar pe noi ne intereseaza asta : " Cum am sa-mi termin eu viata ?", nu cand va fi sfarsitul lumii. Ca Mantuitorul a spus : Iar despre ziua ceasul acela, nimeni nu stie; nici ingerii din cer, nici Fiul ca om, ci numai tatal Meu. Dar eu, cand imi aduc aminte de sfarsitul lumii ? " Stai, mai ! Dar eu mor maine ! Ce, daca a mai tine lumea asta o mie de ani ? Cu ce ma duc eu de aici ? Ce-am pus eu in traista ?" Ca Mantuitorul a spus : Privegheati si va rugati, ca nu stiti ziua nici ceasul !

În prealabil postat de tigerAvalo9

- Ce sa facem cu Sfanta Anafura care este veche si nu se poate manca ?
- Sfanta Anafura veche, daca n-ai avut grija de ea si n-ai mancat-o si a mucegait sau au mancat-o soarecii, ca se intampla si de acestea, o dai pe apa curgatoare sau o ingropi in pamant la loc curat. Sa n-o dai pe foc, ca este pacat. La fel si cu icoanele vechi si degradate, nu ai voie sa le arzi in foc, Cel mai bine este sa le duci la biserica.

da, am aflat si eu de curand sfatul acesta despre anafura veche si ma straduiesc sa-l urmez, ca pana acum anafura uscata o aruncam pur si simplu.

in privinta icoanelor... cele care apar in ziare, sau pe calendarul de perete, este ok daca le arucam odata cu ziarul sau calendarul? aici la noi merg la materiale reciclabile.