Istorii cu talc

[cristiboss56]

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : "De ce nu pot vorbi liber cu bătrânii despre gândurile mele ? "
Bătrânul ii zice : " Duşmanul nu se bucură de nimeni mai mult decât de cei care nu-şi dezvăluie gândurile" .

[cristiboss56]

Doi vecini aveau o oarecare neânţelegere legată de hotarul dintre ogoarele lor. Fiecare işi revendica dreptul său. In cele din urmă l-au rugat pe cel mai bătrân din sat să le facă dreptate. Atunci acela s-a plecat cu urechea la pământ şi l-a intrebat al cui este ogorul pentru care cei doi se ceartă. Când cei doi l-au intrebat pe bătrân ce i-a răspuns pământul, acela le-a spus :
- Panântul mi-a spus că nu este a nimănui, ci noi suntem ai lui. Atunci cei doi au mulţumit bătrânului şi s-au impăcat.

[cristiboss56]

Odată un necredincios i-a spus fericitului Augustin :
-Poruncile Evangheliei sunt o povară care limitează libertatea omenească. Atunci fericitul i-a răspuns : - Şi aripile rândunicii sunt un adaus de greutate la trupul ei, insă tocmai datorită acestei greutăţi, trupul rândunicii se face uşor şi străbate văzduhul.

[cristiboss56]

Un bătrân zicea către un frate : "Păzeşte-te , fiule, de vorbă multă, de vreme ce tăcerea este mai bună. Iar din vorba cea multă, măcar de se intâmplă uneori a fi şi de folos, insă prin ea se amestecă şi cuvintele nefolositoare.
Pazeşte-te , fiule, cu multă luare aminte pentru vorbele tale, ca să nu te căieşti mai pe urmă de cele ce ai vorbit. Că mulţi pentru vorbă şi-au pierdut cinstea, iar alţii şi-au pierdut viaţa. De-ai clevetit cumva pe vreun frate şi te mustră pe tine cugetul tau, atunci să mergi cu smerenie la acel frate şi, inchinându-te lui până la pământ, să zici : < Iartă-mă frate, ca am greşit şi te-am clevetit ! > Iar după aceea să te păzeşti a nu mai cleveti pe nimeni, căci clevetirea este moartea sufletului. De va cleveti cineva către tine pe fratele său, să nu alungi şi tu un cuvânt la clevetirea lui, ci ori taci, ori zi aşa : < Eu frate, insumi sunt foarte păcătos şi osândit, incât nu pot să osândesc pe alţii . > Si aşa te vei izbăvi de osândire şi pe acela il vei folosi . "

[ratatul_com]

un frate odata a incepute sa invete sa se roage, si in timpul rugaciunii i-a dat Dumnezeu vedere sa vada cum stau lucrurile pe pamant si a venit si darul lacrimilor, atunci fratele a inceput sa se mandreasca si sa zica in sine in timp ce se ruga,"Ce mare sunt eu, am primit asemenea dar, eu sunt bun de episcop, de conducator al bisericii lui Dumnezeu...", atunci diavolul a inceput a pune stapanire pe trupul fratelui, si a inceput a se speria fratele, dar si-a facut mila Dumnezeu de pacatos si a zis el in sinea sa: "oare nu cumva sunt eu cel dintai dintre pacatosi?" si l-a lasat diavolul.

[cristiboss56]

Odată, câţiva bătrâni au venit la avva Arsenie şi s-au rugat foarte mult să-l intâlnească. Şi, in cele din urmă, le-a deschis. Şi i-au cerut să le spună o vorbă despre cei ce se liniştesc şi nu dau ochii cu nimeni.
Bătrânul le zice : "Cât timp fecioara stă in casa tatălui ei , mulţi vor s-o ia in căsătorie, dar când işi alege un bărbat, nu mai place la toţi. Unii o ponegresc, alţii o laudă şi nu mai găseşte cinestea de la inceput, când stătea ascunsă. Tot astfel şi cu cele sufleteşti. Odată ieşite in văzul lumii nu pot convinge pe toţi.

[cristiboss56]

Un frate a căzut intr-o ispită şi , fiin alungat din mânăstire, s-a dus la munte la avva Antonie. După ce fratele a rămas un timp, avva l-a trimis la mânăstirea de unde venise, dar cei din mânăstire l-au alungat. El s-a întors la avva Antonie, zicându-i : "Nu au vrut să mă mai primească, părinte". Bătrânul l-a trimis inapoi, povăţuindu-l să le spună acelora : " O corabie s-a sfărâmat în valurile mării, a pierdut încărcătura şi cu osteneală a scăpat la uscat. Voi , insă , cele scăpate la uscat vreţi să le aruncaţi in mare ." Iar ei, auzind că avva Antonie l-a trimis, l-au primit îndată.