Despre sufletul nostru

[vsovi]

din Evanghelia Zilei:
"Iisus a spus: <<Cel ce iubeste pe tata ori pe mama [COLOR=red]mai mult[/COLOR] decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica [COLOR=red]mai mult[/COLOR] decat pe Mine nu este vrednic de Mine. Si [COLOR=red]cel ce nu-si ia crucea[/COLOR] si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine. Cine [COLOR=red]tine[/COLOR] la sufletul [COLOR=red]lui[/COLOR] il va pierde, iar cine-si [COLOR=red]pierde[/COLOR] sufletul lui pentru Mine [COLOR=red]il va gasi[/COLOR]. Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste, si cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Cine primeste prooroc in nume de prooroc plata de prooroc va lua, si cine primeste pe un drept in nume de drept rasplata dreptului va lua. Si [COLOR=red]cel ce va da de baut[/COLOR] unuia dintre acestia [COLOR=red]mici[/COLOR] numai un [COLOR=red]pahar cu apa rece, in nume de ucenic[/COLOR], adevarat graiesc voua: nu va pierde plata sa>>. Sfarsind Iisus de dat aceste invataturi celor doisprezece ucenici ai Sai, a trecut de acolo ca sa invete si sa propovaduiasca mai departe prin cetatile lor." (Matei 10, 37-42; 11, 1)

aici se poate observa cum trebuie avut grija de suflet, am subliniat cu roshu, cuvintele esentziale, ca sa nu cada in mandria rezbonzabila de invatzator shi carturar pus pe zitalita nisipul marii in sperantza ca o sa afle "perle" ori gLume cinicezice...

dar sufletul este asha ca o mimoza pudica, asha ca o foaie de ceapa, ca una dintre ele, avand nishte firicele atat de fine... subtziri ca shi firicelele din minciunele, ca asha se jucau copii, rupeau cate o frunza de minciunica shi cate firicele albe shi subtziri avea frunzulitza la cotorul ei, atatea minciuni a zis pe ziua respectiva, ca ziceau ca planta nu minte, asha se jucau ei crezand, shi incercau sa vada daca au mintzit de atate ori pe ziua respectiva... shi uneori chiar asha era... ca minciunica nu mintzea... nu minciunica mintzea... sau poate mintzea shi ea daca prin locul ala a calcat dihorul.