Rugaciuni in versuri ! +

[Thheo]

"Lipsit de fapta buna/Se trece viata mea,/Ca noaptea fara luna/Si fara nici o stea./Ridica-mi, Doamne, ceata/Intinsa pe" noian",/Calauzindu-mi viata/Spre "vestnicul liman"!/De vantul cel potrivnic/Sa nu ma lasi batut,/ Ci darul milostivnic/Sa-l tinzi celui cazut!"

[Thheo]

Hristos se descopera in fiecare/ Pe masura poruncilor pazite,/ Taina lui Hristos cea mare /Se afla in inimi smerite.../Doamne, Dumnezeul meu/Ma caiesc si-mi pare rau!/ Dumnezeul meu preabun/ Cu lacrimi in ochi iti spun,/ Marturisesc acum curat/ Ca nu Te-am iubit cu-adevarat./Caci eu daca Te iubeam / In continuu ma rugam..../In continuu mintea mea/ Se vedea in fata Ta./Doamne ,Dumnezeul meu/Ma caiesc si-mi pare rau./Multe daruri Tu mi-ai dat/ Iar eu, mult Te-am suparat,/Ma sfiesc in fata Ta /Cand ma gandesc la viata mea./Orice-am gandit , orice-am facut/ In fata Ta s-au petrecut, /Iar eu nesimtitor eram /La Tine nu ma gandeam./

[Thheo]

''Nimanui sa nu faci rau,/Cate vede Dumnezeu./Tu cand vezi un vierme mic,/Nu-l strivi, nu-i fa nimic;/Cat il vezi de mititel/Dumnezeu stie de el."

În prealabil postat de Thheo

''Nimanui sa nu faci rau,/Cate vede Dumnezeu./Tu cand vezi un vierme mic,/Nu-l strivi, nu-i fa nimic;/Cat il vezi de mititel/Dumnezeu stie de el."

Asta mi-a amintit de rugaciunile pe care le ziceam cand eram mica. In clasele primare d na invatatoare ne-a invatat sa spunem rugaciunea Tatal Nostru la inceputul orelor si Doamne-Doamne ceresc Tata la sfarsit. asa ca am continuat asa, si in gimnaziu, dimineata ne ridicam toti ca la un semn in picioare si spuneam rugaciunea...ce placut era!

[cristiboss56]

Spune-mi , Sfinte Dumnezeu / Când va fi sfârşitul meu ? / Cât ai hotărât sub stele, / Numărul zilelor mele, / Ca să aflu de la Tine cel a-toate-ştiutor, / Cât sunt eu de trecător / Tu, lungimea unei palme, Doamne-ai dat zilelor mele- / Însă pline de amaruri şi ne-nchipuit de grele, - / Iară veacul meu, Stăpâne , în a omenirii vale, / E ca o nimica toată, înaintea feţii Tale. / Cu adevărat, Stăpâne , gura-nţelepciunii spune / Că tot omul ce trăieşte, este o deşertăciune ! / Omul trece ca o umbră şi-n zadar el, plin de trudă, / Grămădind comori într-una se frământă şi asudă, / Când nu ştie : al său aur de sub soare şi sub lună, / Pentru cine îl adună ! / Şi -acum, ce-am s-aştept eu, Doamne , căci adevăratul bine, / Nu-l pot cere de la altul, decât numai de la Tine ! / De păcatele-mi mă scapă, Dumnezeule Preasfinte, / Ca să nu fiu de ocară celui rătăcit la minte ! / Mut sunt şi nu-mi deschid gura să grăiesc nici un cuvânt, / Că Tu faci acestea toate, Dumnezeul meu Cel Sfânt ! / De la mine , Milostive , loviturile-Ţi abate, / Că mă prăpădesc sub marea palmei Tale greutate ! / Dacă pedepseşti Tu omul, cu mustrările ce-i spui,- / Ca de molii roasă, piere toată frumuseţea lui ! / Cu adevărat Stăpâne, gura-nţelepciunii spune / Că tot omul ce trăieşte , este o deşertăciune ! / Rugăciunile-mi ascultă ! Pleacă-al Tău auz spre ele / Şi nu trece cu vederea peste lacrimile mele ! / Că sunt un străin în faţa-Ţi : n-am sub cer nici un temei / Şi nemernic sunt eu, Doamne , ca şi toţi părinţii mei ! / Ochii-ntoarce-Ţi de la mine, să mă-nviorez ca viu, / Înainte de-a mă duce şi-ntre vii să nu mai fiu !

[cristiboss56]

Toţi strigaţi cu bucurie catre Dumnezeu Cel Sfânt,- / Câţi, din mila Lui cea mare, vieţuiţi pe-acest pământ ! / Domnului, cu veselie, toţi ieşiţi-I înainte / Şi slujiţi-L cu iubire fără seamăn de fierbinte ! / Dumnezeul nostru El e ! El ne este Ziditorul ! / Oi suntem pe-a Lui păşune, pe când El ne e Păstorul ! / Pe-a Lui porţi intraţi, slăvindu-L ! Umpleţi curţile-I de cânt / Preamăriţi-L întru slava-I ! Lăudaţi numele-I sfânt ! / Că bun este Domnu-n ceruri : mila Lui e veşnicie / Şi din neam în neam rămâne sfânta Lui credincioşie !

[cristiboss56]

Cei ce-şi pun nădejdea-n Domnul, pe-ale vieţii lor poteci, / Sunt asemeni cu Sionul : nu s-or clătina în veci ! / Precum stă Ierusalimul ocrotit de munţi mereu, / Tot aşa, pe veci , poporu-I ocroteşte-Şi Dumnezeu ! / Fiindcă Domnul nu lăsa-va păcătoşilor toiag, / Să lovească ei în vatra celor drepţi şi-n al lor prag, - / Asupriţi ei să nu fie, nici goniţi pe drum pribegi, / Ca să nu-şi întindă drepţii mâinile la făr- delegi ! / Doamne Sfinte, fă-le bine celor buni , cu inimi drepte, / Că de nu le faci Tu bine, - n-au de unde să-l aştepte ! / Iar pe-acei ce pe căi strâmbe rătăcesc mereu sub stele, / Dumnezeu să-i pedepsească ca pe făcători de rele ! / Bucurii nicând să aibă în puţinele lor zile / Şi în iad să se topească ! Pace ţie ,Israile !