Credința , ca o depășire a rațiunii
Știința iși impune viziunea ei asupra lucrurilor văzute verificabile, și mă obligă să o accept. Eu nu pot să neg existența unui vierme din pământ, nici a unui virus, dar pot să neg existența lui Dumnezeu. Aceasta pentru că, după Sfântul Apostol Pavel, " credința este vederea lucrurilor care nu se văd". Ea transcende ordinea necesității. " Fericiți cei ce nu au văzut și au crezut " vrea să spună : cei ce au crezut, fără să fie obligați , forțați, constrânși să o facă. Credința apare astfel ca o depășire a rațiunii, comandată de rațiunea insăși, atunci când ea a ajuns la limita sa. Credința zice : "Dă unica ta rațiune ( logos ) și primește in schimb Logos-ul." Ea este o transcendență către evidență, către realitatea ascunsă care se revelează. Experiența ei inseamnă deodată și revelația ei. Ea suprimă orice demonstrație, orice imediat, orice noțiune abstractă despre Dumnezeu și face indată prezent pe acest Cineva, Care este cel mai intim cunoscut.
{ Va Urma }
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|