Duminicile Triodului

[carmina]

1. Astfel, după cale de o săptămână, întâlnim prima Duminică, numită Duminica Ortodoxiei. Ea ne aminteşte în fiecare an biruinţa ortodoxiei asupra ereziei numită iconoclasm, şi asupra tuturor ereziilor. Dreapta credinţă, temelia Bisericii noastre străbune, acel grăunte de muştar de care pomeneşte Iisus ucenicilor Săi, nu a putut fi menţinută decât cu foarte multă osteneală şi lupte îndelungate, deoarece încă de la începutul răspândirii ei, au apărut unele erezii - adică devieri de la adevăr - precum neghina în lanul de grâu.

Dar Hristos Domnul, Capul Bisericii, Mirele ei, Cel ce a biruit moartea şi Care a făgăduit Apostolilor: ''Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului'' (Matei 28:20), a făcut biruinţă prin luptătorii şi pururea pomeniţii dascăli şi învăţători ai întregii lumi din primele secole creştine.

Una dintre cele mai mari erezii este iconoclasmul, sau lupta împotriva icoanelor, luptă care a durat aproape două secole (de la 725 la 842), dezbrăcând Biserica lui Hristos de podoabele ei şi îmbrăcând-o în haină de doliu. Aceasta a avut ca urmări pozitive stabilirea unei teologii a sfintelor icoane, la Sinodul al VII-lea de la Nicea (787), de către sfinţii părinţi mărturisitori ai vremii aceleia, dintre care amintim pe Sf. Ioan Damaschin, Sf. Teodor Studitul, Sf. Nichifor Mărturisitorul şi mulţi alţii. Sf. Ioan Damaschin spune că ''Dacă nu te închini icoanei lui Hristos, nu te închini nici Fiului lui Dumnezeu, care este icoană vie a nevăzutului Dumnezeu şi chip cu totul asemenea'' (Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica Generală, Buc., 1993, p. 420). Lupta împotriva icoanelor se încheie pe vremea împărătesei Teodora, când se fixează la 11 Martie, 843 prima Duminică a Marelui Post, ca fiind Duminica Ortodoxiei.