Salutul

[costel]

Mai "clementia" ne tot intrebam zadarnic ce trebuie sa spunem cand ne intalnim cu x, y.... Sa fim firesti. Acest lucru e cel mai important.

E trist ca rostim de ex. "buna ziua" si nu mai vedem rostul si sensul acestor cuvinte. Le rostim mecanic.

Asa ca cel mai important este sa rostesc ceva in care sa fiu viu, sa simt cu adevarat acele cuvinte.

In cazul intalnirii cu un preot, eu nu astept sa ma salute el, il salut eu. Cum? Sarut mana Parinte. De ce? Pentru ca e un om care naste tainic oameni in Hristos.

Eu nu am un salut pentru toata lumea. Pe unul il salut intr-un fel, pentru ca stiu ca va zambi, ca va fi bucuros ca m-a intalnit prin acele cuvinte, pe altul in alt mod.... Asa ca eu consider ca nu-i nevoie de retete in a saluta. E nevoie sa fim vii si nu morti, cand ne intalnim unul cu celalalt.