Eminescu ateu?

[mihailt]

Foarte frumos articolul parintelui Galeriu.

[BogdanF2]

Poate poetul a avut mai multe perioade in viata, ca si multi de pe acest forum care nu au fost crestini practicanti de la nastere si pana in prezent in continuu. Uite de exemplu textul unei alte poezii a sale, "Eu nu cred nici in Iehova".

Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha­Sakya-Muni,
Nici în viaţă, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.

Visuri sunt şi unul ş-altul,
Şi tot una mi-este mie
De-oi trăi în veci pe lume,
De-oi muri în vecinicie.

Toate-aceste taine sfinte
­ Pentru om frânturi de limbă ­
În zădar gândeşti, căci gândul,
Zău, nimic în lume schimbă.

Şi fiindcă în nimica
Eu nu cred ­ o, daţi-mi pace!
Fac astfel cum mie-mi pare
Şi faceţi precum vă place.

Nu mă-ncântaţi nici cu clasici,
Nici cu stil curat şi antic ­
Toate-mi sunt de o potrivă,
Eu rămân ce-am fost: romantic.

Stie cineva din ce an este?

[BogdanF2]

Vreau sa spun ca poate a mai avut si caderi, indepartari de la credinta, dar mai apoi probabil a revenit la calea cea dreapta. Am citit undeva ca inate de a muri s-a spovedit si impartasit.

Bogdan.

[fir_as_al_dracu_never]

În prealabil postat de alx

Cum ar fi putut scrie asemenea poezii, daca era departe de Bunul Tata Ceresc? E imposibil sa cladesti ceva durabil si frumos, fara o temelie, care e iubirea, descoperirea si trairea pentru Dumnezeu.

Şi totuşi voi ,,credincioşi'' folosiţi becul,care a fost inventat de ateu.
Vrei să spui că atei nu pot face ceva bun?

[tigerAvalo9]

Lupta cu noi insine este cea mai grea lupta.

[mihailt]

În prealabil postat de fir_as_al_dracu_never

Şi totuşi voi ,,credincioşi'' folosiţi becul,care a fost inventat de ateu.
Vrei să spui că atei nu pot face ceva bun?

Mai frate da becul nu a fost inventat de un ateu.
Ci de Benjamin Franklin .
Iata ce zicea Benjamin Franklin:
http://en.wikipedia.org/wiki/Benjamin_franklin
"I never doubted, for instance, the existence of the Deity; that He made the world, and governed it by His providence; that the most acceptable service of God was the doing good to man; that our souls are immortal; and that all crime will be punished, and virtue rewarded, either here or hereafter."
iata ce zicea despre Domnul nostru Iisus Hristos cu o luna inainte de a muri:
"As to Jesus of Nazareth, my Opinion of whom you particularly desire, I think the System of Morals and his Religion, as he left them to us, the best the world ever saw or is likely to see; but I apprehend it has received various corrupt changes, and I have, with most of the present Dissenters in England, some Doubts as to his divinity; tho' it is a question I do not dogmatize upon, having never studied it, and I think it needless to busy myself with it now, when I expect soon an Opportunity of knowing the Truth with less Trouble"

Avea niste dubii in legatura cu faptul ca Domnul nostru Iisus Hristos e Dumnezeu; dar recunoastea ca nu facea o dogma din asta si ca nu o studiase niciodata.
Si mai zicea ca e inutil sa se ocupe cu asa ceva atunci ca asteapta in curand Oportunitatea sa cunoasca Adevarul cu mai putina osteneala.
Se referea negresit la adormirea/moartea sa.
Ca l-a cunoscut pe Domnul nostru Iisus Hristos pe cealalta lume - eu cred ca da.

[tigerAvalo9]

Cred ca Mihai Eminescu era ateu si nu stia ce sa creada datorita vietii sale triste pe care o avea,stim cu toti ca suferea,suferea ,suferea.

[ory]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Cred ca Mihai Eminescu era ateu si nu stia ce sa creada datorita vietii sale triste pe care o avea,stim cu toti ca suferea,suferea ,suferea.

Asa este,suferea mai mult decat putea asterne cu atata maiestrie pe hartie,suferea cu tot ceea ce insemna Eminescu.Eu nu cred ca a fost ateu,a fost doar un om atat de complicat si de inteligent,incat ai era greu...sa fie simplu,sa imprieteneasca toate gandurile si simtirile cu atata diversitate.Este usor sa crezi pur si simplu si atat de greu sa concepi,ca nu crezi pur si simplu,sa discerni totul printr-un filtru atat de amplu.A avut decaderi si a avut si suisuri spirituale,asa cum avem cu totii la un moment dat,numai ca el ni le si expunea...pentru a gasi noi de cuviinta a-l judeca.

[ioan_si.atat]

În prealabil postat de pisi

Ce parere avetzi de cele 2 strofe din poezia lui mihai eminescu :Imparat si proletar?

Religia - o frază de dânşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi mizeri viaţa toată,
Aţi mai purta osânda ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi...
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea -
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.

Versurile sunt scoase din context. In niciun caz nu erau cuvintele sau conceptiile lui.
Ma alatur ideii ca Eminescu era un crestin convins. Fara Dumnezeu nu ar fi creat operele sale nemuritoare, nu ar fi fost Luceafarul Poeziei Romanesti.

Doamne-ajuta!

[AlbacaZapada]

Făclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
Astfeli ai trecut de al lumii otar.

Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
Cu râuri de lapte şi flori de lumină,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna regină pe rând vizitate.

Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaia de raze, ninsoare de stele.

O rază te-nalţă, un cântec te duce,
Cu braţele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
Argint e pe ape şi aur în aer.

Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece;
Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece,
Cu haina lui lungă culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-ţi rămas încă viu -

Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,
De ce-ai murit, înger cu faţa cea pală,
Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?

Dar poate acolo să fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu râuri de foc şi cu poduri de-argint,
Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cânt;

Să treci tu prin ele, o sfântă regină,
Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,
În haină albastră stropită cu aur,
Pe fruntea ta pală cunună de laur.

O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viaţa-i o baltă de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viaţa-i un basmu pustiu şi urât. -

Dar poate... o ! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum cele bune...
Când sorii se sting şi când stelele pică,
Îmi vine a crede că toate-s nimică .

Se poate ca bolta de sus să se spargă,
Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,
Să văd cerul negru că lumile-şi cerne
Ca prăzi trecătoare a morţii eterne ...

Ş-atunci de-ai fi astfel... atunci în vecie
Suflarea ta caldă ea n-o să învie,
Atunci graiu-ţi dulce în veci este mut...
Atunci acest înger n-a fost decât lut.

Şi totuşi, ţărână frumoasă şi moartă,
De racla ta razim eu harfa mea spartă
Şi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
O rază fugită din chaos lumesc.

Ş-apoi... cine ştie de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar ştie oricine
Că ceea ce nu e, nu simte dureri,
Şi multe dureri-s, puţine plăceri.

A fi? Nebunie şi tristă şi goală;
Urechea te minte şi ochiul te-nşală ;
Ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.

Văd vise-ntrupate gonind după vise,
Pân' dau în morminte ce-aşteaptă deschise,
Şi nu ştiu gândirea-mi în ce să o stâng
Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?

La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trăit-ai anume ca astfel să mori?
De e sens într-asta, e-ntors şi ateu,
Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu.