Mi-e frica ca ma duc in iad

[heaven]

În prealabil postat de doarunom

Salutare... am deschis acest topic cu speranta ca voi primi niste sfaturi... eu de cand ma stiu am incercat sa fiu un om bun, sa ii ajut pe altii ori cu o vorba buna ori cu o fapta buna, am incercat sa ii iubesc..
Eu incerc sa am credinta puternica si sa lupt cu ispitele dar tot timpul esuez si cad prada nervilor... nu stiu cum sa fiu mai cumpatata si sa nu mai imi ies asa din fire.. sunt sigura ca Dumnezeu ma iubeste asa cu bune si cu rele dar mi-e frica ca nu am sa ajung niciodata la inaltimea asteptarilor Sale.. macar sa fiu ca talharul de pe cruce Pacate am destule insa cel mai mare pacat al meu e mania.. cum sa ma indrept? invatati-ma

Draga doarunom,legatura cu Dumnezeu este ceva ce tine exclusiv de latura spirituala a omului,iar eu din ce observ,lupta ta cu asa zisele ispite se poarta mai mult la nivel rational.
A incerca sa iubesti...sugereaza un efort in acest sens ori dragostea fata de tot ce semnifica creatia lui Dumnezeu trebuie sa fie ceva dezinvolt,natural,nimic fortat.
Sufletul nu cunoaste ranchiuna,furie,trufie,astea pornind din ego,care se pare ca iti da mult de furca.
Tu spui ca ai credinta puternica,dar iubire ai?Fata de tine in primul rand ca si creatie divina ("Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!"-ceea ce inseamna ca inainte de orice pe noi insine trebuie sa stim sa ne iubim) si apoi catre orice semnifica lucrararea lui Dumnezeu?

[silverstar]

Mi-e frica ca ma duc in iad

[COLOR=green]Nu-ti fă probleme. Deja esdti in iad dar nu realizezi![/COLOR]

[windorin]

Sfantul Siluan Athonitul a auzit de la Hristos cuvintele: "Tine mintea in iad si nu deznadajdui."

Sa ne vedem vrednici de iad, datorita neiubirii noastre, insa sa nu incetam a nadajdui in dragostea si mila lui Dumnezeu fata de noi. Asa ca, cui ii este frica de iad, sa nu fuga de el, ci sa se vada vrednic de iad, spre a nu avea partasie cu el.

Sfantul Ioan Carpathiul (daca nu ma insel) spunea: "Saracia imbratiseaza pe cel care se teme de ea." Tot asa, este si cu iadul: iadul imbratiseaza pe cel care ajunge sa se gandeasca numai la el, pierzand din vedere dragostea si purtarea de grija a lui Dumnezeu.

Vrem sa-I aratam lui Dumnezeu ca iubim lumina? Sa ne nevoim spre aceasta, sa inmultim rugaciunea si sa postim cat putem. In acelasi timp, sa iubim pe oameni si sa fim slujitorii lor.

Si iadul va ramane doar cu mainile intinse spre noi.

[doarunom]

În prealabil postat de windorin

Sfantul Siluan Athonitul a auzit de la Hristos cuvintele: "Tine mintea in iad si nu deznadajdui."

Sa ne vedem vrednici de iad, datorita neiubirii noastre, insa sa nu incetam a nadajdui in dragostea si mila lui Dumnezeu fata de noi. Asa ca, cui ii este frica de iad, sa nu fuga de el, ci sa se vada vrednic de iad, spre a nu avea partasie cu el.

Sfantul Ioan Carpathiul (daca nu ma insel) spunea: "Saracia imbratiseaza pe cel care se teme de ea." Tot asa, este si cu iadul: iadul imbratiseaza pe cel care ajunge sa se gandeasca numai la el, pierzand din vedere dragostea si purtarea de grija a lui Dumnezeu.

Vrem sa-I aratam lui Dumnezeu ca iubim lumina? Sa ne nevoim spre aceasta, sa inmultim rugaciunea si sa postim cat putem. In acelasi timp, sa iubim pe oameni si sa fim slujitorii lor.

Si iadul va ramane doar cu mainile intinse spre noi.

Multumesc, frumos ai scris :) Dumnezeu sa te binecuvanteze!

Heaven, am un ego cat casa, de mic copil am fost o fire mai colerica si am sarit ca arsa daca cineva 'indraznea' sa ma deranjeze...
Iubesc nespus de mult natura si animalele numai ca pe oameni nu pot sa ii inteleg... asta incerc eu sa fac, sa-i iubesc si pe ei precum ma iubesc pe mine insumi (pe mine ma iubesc prea mult, de asta cred ca nu pot renunta la mine).
Credinta puternica nu am caci daca as avea macar cat un bob de mustar as misca si muntii precum spune mantuitorul nostru Iisus Hristos...
patinina34, ai punctat bine, la mine mai mult sunt mofturi decat incercari.. am sa incerc sa postesc si sa ma rog mai des.

[windorin]

În prealabil postat de doarunom

Iubesc nespus de mult natura si animalele numai ca pe oameni nu pot sa ii inteleg... asta incerc eu sa fac, sa-i iubesc si pe ei precum ma iubesc pe mine insumi (pe mine ma iubesc prea mult, de asta cred ca nu pot renunta la mine).

Citind ce ai scris mai sus, mi-a venit in minte un pasaj din cartea "Quo vadis":

"De cand am ajuns sa cunosc oamenii, am inceput sa iubesc animalele."

Este o ispita. Si pe mine ma incearca.
Problema este ca degeaba iubim totul, daca nu-l iubim pe om.
Omul este cea mai mare nenorocire su uraciune din lume, dar si cel mai minuna lucru cu putinta.

Omul este zidit spre a deveni "templu al Duhului Sfant".

[doarunom]

În prealabil postat de windorin

Citind ce ai scris mai sus, mi-a venit in minte un pasaj din cartea "Quo vadis":

"De cand am ajuns sa cunosc oamenii, am inceput sa iubesc animalele."

Este o ispita. Si pe mine ma incearca.
Problema este ca degeaba iubim totul, daca nu-l iubim pe om.
Omul este cea mai mare nenorocire su uraciune din lume, dar si cel mai minuna lucru cu putinta.

Omul este zidit spre a deveni "templu al Duhului Sfant".

Mare adevar ai grait! Inainte cand era ceva mai ratacita, credeam ca daca iubesc natura si animalele voi fi pe placul lui Dumnezeu, dar dupa un timp citind mai multe din vorbele intelepte ale sfintilor, mi-am dat seama ca asta nu ma schimba cu nimic, si ca raman acelasi om uracios si egoist. Prima carte care m-a indreptat a fost " Marii initiati ai Indiei si parintele Paisie".. nici acum nu stiu cumde ma apucasem sa o citesc, mai ales ca ma amagisem cu multe povesti new age-iste frumos impodobite. Trebuie sa ii iubim pe dusmanii nostrii mai mult decat pe apropiati, ca aici se va vedea adevarata noastra iubire.

[heaven]

În prealabil postat de doarunom

Mare adevar ai grait! Inainte cand era ceva mai ratacita, credeam ca daca iubesc natura si animalele voi fi pe placul lui Dumnezeu, dar dupa un timp citind mai multe din vorbele intelepte ale sfintilor, mi-am dat seama ca asta nu ma schimba cu nimic, si ca raman acelasi om uracios si egoist. Prima carte care m-a indreptat a fost " Marii initiati ai Indiei si parintele Paisie".. nici acum nu stiu cumde ma apucasem sa o citesc, mai ales ca ma amagisem cu multe povesti new age-iste frumos impodobite. Trebuie sa ii iubim pe dusmanii nostrii mai mult decat pe apropiati, ca aici se va vedea adevarata noastra iubire.

Problema nu este ca iubesti natura si animalele pentru ca si ele sunt creatie divina si reprezinta frumosul pe care Dumnezeu ni L-a lasat spre pastrare.
Problema este ca in toate trebuie sa existe ECHILIBRUL.Cei ce spun ca iubesc oamenii,in schimb dispretuiesc o floare sau necuvantatoarele,in egala masura cu cei ce spun ca iubesc natura,animalele,dar nu si oamenii,sunt,in opinia mea,niste oameni nu iubesc pe nimeni de fapt cu adevarat.
Spui ca te iubesti prea mult,dar nu poti renunta la tine.Oare,la tine?Nu,iti spun eu,la Ego nu poti renunta.
O serie de contradictii pe care le-am putut observa:ai spus ca ai crezut ca iubind animalele si natura vei fi pe placul lui Dumnezeu.Lucrurile astea vin direct din suflet,natural,iubirea o simti pur si simplu,nu o ai pentru a fi pe placul cuiva,fie El si Dumnezeu.Intelegi ce iti vorbesc?Sfortarile tale vin din rational,cand acest rational ar trebui abandonat undeva si sa iti lasi sufletul realmente liber sa simta.Atunci vei vedea si de unde pornesc aceste trairi negative-orgoliu,furie extrema.Prin detasare vei vedea ca ele nu vin de la suflet,ci din ego si le vei putea controla mult mai usor.
Imi spui ca te iubesti pe tine...oare?
As putea discuta mult mai multe cu tine si m-as bucura sa o fac.Iti voi trimite id-ul meu de messenger pe privat si daca vei simti vom vorbi.

[adrian010155]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Nu-ti fă probleme. Deja esdti in iad dar nu realizezi![/COLOR]

La fel patesc si eu ca si tine, draga Silverstar. Ma straduiesc sa gandesc inainte de a scrie ceva dar nu am capacitatea necesara si, din cauza asta, scriu niste aberatii.

[janina]

Mi-a plăcut o replică dată de cineva ,e haioasă !dar eu o reproduc nu ca pe o replică -tu centrezi tu dai cu capul VIAȚA E O LUPTĂ ȘI NU AI CUM SĂ NU GREȘEȘTI -A GREȘI E OMNESC ,A TE RIDICA E CREȘTINESC ,DAR A STA CĂZUT E DIAVOLESC .

[silverstar]

În prealabil postat de adrian010155

La fel patesc si eu ca si tine, draga Silverstar. Ma straduiesc sa gandesc inainte de a scrie ceva dar nu am capacitatea necesara si, din cauza asta, scriu niste aberatii.

[COLOR=green]Ce vrei să spui, că eu scriu aberaţii? Nu, scriu adevăruri. Aici, pe pământ, e şi rai, e şi iad... Dincolo, dacă există un dincolo, şi eu cred că da, păşim curaţi, fără de păcat, pentru că tot ce-am făcut rău, plătim aici... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Abţine-te de la aprecieri şi, mai ales, nu te compara cu mine... E problema ta ce faci şi ce gândeşti... Bine?[/COLOR]