Amanarea - lupul in piele de oaie!

[coralina]

În prealabil postat de windorin

Amanarea este una dintre cele mai perfide arme ale diavolului. "Lasa, nu te ruga acum, ca esti obosit, si oricum nu iti poti aduna mintea. Dar maine te vei odihni dupa masa, iar seara te vei ruga pana tarziu, in noapte. Si vei face cat si pentru azi."

[SIZE=2]Amanarea ne face sa traim in viitor si sa ratam prezentul. Iar mantuirea este ceva ce tine de prezent, de astazi, de aici, de acum. Gandul amanarii e o ispita de a nu face acum efortul ce ti se cere.[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Va simtiti tinuti de aceasta patima? Daca da, cum luptati cu ea?[/SIZE]

Doamne ajuta!

Oho, si-nca cum, frate Windorin!!
Ma lupt cu delasarea din mine cum pot - de obicei imi fac un program strict de la care sa nu ma abat. Incerc sa-mi planific celelalte activitati ale zilei astfel incat sa nu fiu nevoita sau tentata sa las deoparte rugaciunea.
Se-ntampla insa sa intervina factori neprevazuti in programul unei zile iar pentru acest fel de situatii am la indemana pravila scurta (un fel de plan B daca-l pot numi asa).
Consider ca un asemenea exercitiu de vointa (directionat impotriva amanarii) te intareste, te disciplineaza si-ti ofera satisfactii nenumarate in plan duhovnicesc.

[Florin-Ionut]

Timpul diavolului este intotdeauna "maine". Numai ca viata e tare scurta si oricum nimeni nu ne garanteaza ca vom trai 80 de ani... Chiar acum vreo doua luni n-am observat un semn de cedeaza trecerea si aveam si viteza in afara localitatii. Romania noastra draga, deh, ca trebuie sa cunosti dinainte drumul ca sa nu te risti... "Noroc" ca m-a evitat masina cealalta care venea tot in viteza...

[eea]

Eu stiu de mult ca sufar de asta si cateodata zic lasa ca ma inchin peste doua minute...si asa ma ia somnul de zic ca am tras la plug...cum simt asta...sar imediat si ma pun la rugaciune..sau zic poimaine cred ca am sa merg la slujba stiind ca sigur o sa se intaple ceva atunci..si merg si a doua zi si urmatoarea...ca diavolul tot timpul ne pune piedici dar eu zic ca uneori reusesc sa-l pacalesc...