Pacatul

[patinina34]

Păcatul originar

Uneori în teologia ortodoxă se vorbeşte despre "păcatul originar". Istoria păcatului originar este istoria căderii omului, a lui [COLOR=#000080]Adam şi Eva[/COLOR], din legătura sa cu Dumnezeu în [COLOR=#000080]Rai[/COLOR], când omul a ales de bunăvoie, sub [COLOR=#000080]ispita[/COLOR] [COLOR=#000080]diavolului[/COLOR], altceva decât cuvântul dătător de viaţă al lui Dumnezeu.
Consecinţele păcatului au fost:

• pe plan sufletesc: moartea sufletească, adică ruperea legăturii directe cu Dumnezeu (în Rai Adam şi Eva vorbeau faţă către faţă cu Dumnezeu)
• pe plan fizic: boala, suferinţa, moartea fizică

Totuşi, teologia ortodoxă nu admite teoria greşită a Bisericii Catolice despre "transmiterea păcatului original". După această teorie, păcatul original personal al protopărinţilor Adam şi Eva se transmite de la un om la altul. Din această teorie ar rezulta, în mod direct sau indirect:

• că sexualitatea (una din "puterile" pe care Dumnezeu le-a pus în om) este rea, de unde un Evul Mediu occidental s-au născut diferite teorii despre "puritate", s-a întărit celibatul preoţilor latini şi alte astfel de erori
• că păcatul strămoşesc apasă în mod direct asupra pruncilor nou-născuţi, care în lipsa Botezului nu au mântuire şi merg în iad

Pentru Biserica Ortodoxă, ceea ce se transmite nu este păcatul original în sine (păcatul original personal al lui Adam şi Eva), ci consecinţele păcatului în firea/natura umană - slăbiciunea, slăbănogeala, boala ei -, pentru că toţi suntem "din acelaşi sânge" (Fapte 17:26): "De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii pentru că toţi am păcătuit în el" (Romani 5:12). Despre această stare de slăbănogeală a firii umane vorbeşte Apostolul Pavel în [COLOR=#000080]Epistola către Romani[/COLOR], capitolul 7.
Dumnezeu nu a creat păcatul şi nici nu-l doreşte, dar îl îngăduie pentru a nu afecta libertatea omului, libertate cu care l-a înzestrat alături de demnitate, încă de la creaţie. [COLOR=#000080]Demonii[/COLOR] s-au făcut demoni de bunăvoie şi nu prin voia lui Dumnezeu, ca de altfel mulţi oameni.
Tocmai pentru a nu crea confuzie în jurul noţiunii de "păcat originar", Sfinţii Părinţi şi teologii ortodocşi au preferat să folosească sintagma "păcatul ancestral" (gr. προπατορικό αμάρτημα).
Despre eroarea teologică a teoriei transmiterii păcatului originar au scris în secolul XX mai mulţi teologi ortodocşi, între care: [COLOR=#000080]Ioan Romanides[/COLOR] (teza sa de doctorat, Atena, 1957), Părintele [COLOR=#000080]Iustin Popovici[/COLOR] (în volumul 1 al Dogmaticii sale), sfântul [COLOR=#000080]Ioan Maximovici[/COLOR] (în cartea sa despre [COLOR=#000080]Maica Domnului[/COLOR]), Preasfinţitul [COLOR=#000080]Kallistos Ware[/COLOR], [COLOR=#000080]Jean-Claude Larchet[/COLOR] ş.a. [COLOR=#000080][3][/COLOR]

Multumim, Nina draga, pentu postarile tale foarte clare si explicite. Ar mai fi de adaugat un singur lucru: cat timp mai traim in lume nu vom gasi puterea de a ne arata asa cum suntem si de a face fata criticii, pe care neconditionat ne-o vor aduce cei, care ne cunosc, vazandu-ne ca am renuntat la farduri, bijuterii si parfumuri.
Dar daca vom ajunge sa traim in familie, dar pentru Dumnezeu in primul rand, atunci vom dori sa placem Lui mai intai si apoi oamenilor. Cum El ne cunoaste ca nimeni altul, nu va mai fi nevoie de farduri si retusuri, chiar noi ne vom simti mai bine in pielea noastra, nemaiavand stresul permanent al competitiei cu suratele noastre si cu propria noastra persoana de la o varsta mai tanara. Acest lucru implica si o dezpatimire si o indepartare de pacate, si prin aceasta prisma nu ne vom mai identifica cu cea "mai tanara si mai frumoasa" care am fost cu ani in urma. Ce eliberare!
Am desprins aceasta idee dintr-o conferinta la care a participat Maica Ecaterina ( fosta Monica Fermo), care indepartandu-se de trecutul ei "glorios", si parcurgand o perioada de dezpatimire, cu 3000 de metanii pe zi, a ajuns sa nu se mai recunoasca in persoana Monicai Fermo, simtind ca este doar Maica Ecaterina. O noua nastere de sus.

[patinina34]

În prealabil postat de Anca-Miha

Multumim, Nina draga, pentu postarile tale foarte clare si explicite. Ar mai fi de adaugat un singur lucru: cat timp mai traim in lume nu vom gasi puterea de a ne arata asa cum suntem si de a face fata criticii, pe care neconditionat ne-o vor aduce cei, care ne cunosc, vazandu-ne ca am renuntat la farduri, bijuterii si parfumuri.
Dar daca vom ajunge sa traim in familie, dar pentru Dumnezeu in primul rand, atunci vom dori sa placem Lui mai intai si apoi oamenilor. Cum El ne cunoaste ca nimeni altul, nu va mai fi nevoie de farduri si retusuri, chiar noi ne vom simti mai bine in pielea noastra, nemaiavand stresul permanent al competitiei cu suratele noastre si cu propria noastra persoana de la o varsta mai tanara. Acest lucru implica si o dezpatimire si o indepartare de pacate, si prin aceasta prisma nu ne vom mai identifica cu cea "mai tanara si mai frumoasa" care am fost cu ani in urma. Ce eliberare!
Am desprins aceasta idee dintr-o conferinta la care a participat Maica Ecaterina ( fosta Monica Fermo), care indepartandu-se de trecutul ei "glorios", si parcurgand o perioada de dezpatimire, cu 3000 de metanii pe zi, a ajuns sa nu se mai recunoasca in persoana Monicai Fermo, simtind ca este doar Maica Ecaterina. O noua nastere de sus.

Anca draga, pentru mine cale lunga...nu este important, insa nu sint calugarita, si apartin acestei lumi pacatoase, iar prima pacatoasa sint eu.
Din pacate...

Ca nu suntem calugarite, nu e o scuza, Nina. Altfel tot ce ai postat tu mai inainte, atat de clar si precis exprimat, nu ar mai aavea nici un sens. Poate nu a venit inca timpul pentru tine, find relativ tanara; asta e altceva. Nimic nu e inca pierdut.

[patinina34]

Da, cam asta voiam s aspun eu aici.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anca-Miha

Ca nu suntem calugarite, nu e o scuza, Nina. Altfel tot ce ai postat tu mai inainte, atat de clar si precis exprimat, nu ar mai aavea nici un sens. Poate nu a venit inca timpul pentru tine, find relativ tanara; asta e altceva. Nimic nu e inca pierdut.

Cel mai frumos compliment : Tinereţea !

Da, tineretea nu tine de varsta...din fericire!

[patinina34]

Ei, dragii mei Cristi si Anca, eu nu mai sint tinerica cam de multisor, insa sint pacatoasa, cam asta era mesajul.
Complimentele de tinerete nu mai sint pentru mine.
Odata, de mult ma maguleau, insa acuma, sint la varsta la care le-am depasit.
Problema e ca nu am depasit inca, altele.