Increderea in propria persoana

Am citit, ca noi cu de la noi putere nu suntem in stare de nimic, si nu am face nimic, daca nu ne-ar ajuta Dumnezeu. Trebuie de aceea sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate calitatile pe care le avem, pentru capacitatea de a face anumite lucruri, printre care si munca pe care o depunem. In acest sens sa ne punem nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu, nu sa avem incredere in fortele noastre, fara a ne gandi ca pe acestea de fapt de la Dumnezu le avem.
Nu este deci vorba de o neincredere destructiva in propria persoana, ci o cooptare a lui Dumnezeu in toate actiunile noastre. Sa nu zicem "Ajuta-ma, Doamne!", ci "Hai Doamne sa facem impreuna munca asta". In felul acesta Il facem pe Dumnezu partas la tot ce facem si atunci nu poate iesi nimic rau.

[patinina34]

În prealabil postat de Anca-Miha

Am citit, ca noi cu de la noi putere nu suntem in stare de nimic, si nu am face nimic, daca nu ne-ar ajuta Dumnezeu. Trebuie de aceea sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate calitatile pe care le avem, pentru capacitatea de a face anumite lucruri, printre care si munca pe care o depunem. In acest sens sa ne punem nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu, nu sa avem incredere in fortele noastre, fara a ne gandi ca pe acestea de fapt de la Dumnezu le avem.
Nu este deci vorba de o neincredere destructiva in propria persoana, ci o cooptare a lui Dumnezeu in toate actiunile noastre. Sa nu zicem "Ajuta-ma, Doamne!", ci "Hai Doamne sa facem impreuna munca asta". In felul acesta Il facem pe Dumnezu partas la tot ce facem si atunci nu poate iesi nimic rau.

Foarte frumos spus, sint de acord cu tine, ca doar bine este stiut ca"un fir de par nu va cadea fara stirea si voia Domnului"!