Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

De la întâile Rusalii , Preacurata ocrotea / Paşii tinerei Biserici pe cărarea Ei cea grea, / Cu acelaşi zel cu care , conlucrând cu Cel de sus , / L-a crescut în Nazaretul Galileii pe Iisus. / Şi văzând-o turma mică, stând de veghe ca un far, / Se-arunca-n vâltoarea luptei, înfruntând pe Veliar, / Căci ştia că unde-i Mama cu Iubirea, şi se roagă, / E şi Fiul ei de faţă, cu puterea Lui întreagă. . . / Cei ce-avură fericirea de-a-L vedea pe Fiul ei, / Când umbla vestind prin lume, şi vorbea pe drum cu ei, / Ii vedeau şi-acuma chipul în icoana ei de Mamă, / Şi-auzea în glasul dulce, glasul Domnului ce-i cheamă. / Iar în ochi ei cei limpezi , ca luminile din rai, / Izvora atâta milă şi iubire, de credeai / Că prin albia lor curge de la cer un râu mănos, / Ce revarsă-n lume spuma bunătăţii lui Hristos.
<< Va urma >>

Toate sufletele bune, de bărbaţi şi de femei, / Străduîndu-se, încearcă să-i urmeze pilda ei. / Mamelor este modelul dăruirii lor totale, / Iar fecioarelor, oglinda frumuseţii ideale ; / - Bucură-te, Preacurată, zic fecioarele curate, / Că ne-veţi că-n lumea nouă duhul are-ntâietate ! / Şi ca semn al spusei tale, cu o pildă grăitoare, / Ai deschis în lume floarea fecioriei roditoare. / Tu cu-o singură privire şi cu zâmbetul matern, / Ne abaţi din calea largă, care termină-n infern. / Cu căldura vorbei tale ţii aprinşi cărbunii-n vatră, / Şi de dragul tău se moaie chiar şi-o inimă de piatră. / Şi pe unde-ţi trece umbra, ori adii cu mâna blând, / Risipeşti din suflet norii şi-ntunericul din gând, / Şi răsai pe fruntea noastră iarăşi soarele senin, / Căci în faţa ta curată, nu poţi fi decât un crin ! / Dar ce sfântă şi smerită te vedeau cu toţi , Marie, / Când mergeai cu ucenicul , cu Ioan, la Liturghie ! / Masa sfântă-ţi aminteşte că Prestolul prim Jertfelnic, / La Misterul Întrupării , a fost sânu-ţi feciorelnic. . .
<< Va urma >>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Toate sufletele bune, de bărbaţi şi de femei, / Străduîndu-se, încearcă să-i urmeze pilda ei. / Mamelor este modelul dăruirii lor totale, / Iar fecioarelor, oglinda frumuseţii ideale ; / - Bucură-te, Preacurată, zic fecioarele curate, / Că ne-veţi că-n lumea nouă duhul are-ntâietate ! / Şi ca semn al spusei tale, cu o pildă grăitoare, / Ai deschis în lume floarea fecioriei roditoare. / Tu cu-o singură privire şi cu zâmbetul matern, / Ne abaţi din calea largă, care termină-n infern. / Cu căldura vorbei tale ţii aprinşi cărbunii-n vatră, / Şi de dragul tău se moaie chiar şi-o inimă de piatră. / Şi pe unde-ţi trece umbra, ori adii cu mâna blând, / Risipeşti din suflet norii şi-ntunericul din gând, / Şi răsai pe fruntea noastră iarăşi soarele senin, / Căci în faţa ta curată, nu poţi fi decât un crin ! / Dar ce sfântă şi smerită te vedeau cu toţi , Marie, / Când mergeai cu ucenicul , cu Ioan, la Liturghie ! / Masa sfântă-ţi aminteşte că Prestolul prim Jertfelnic, / La Misterul Întrupării , a fost sânu-ţi feciorelnic. . .
<< Va urma >>

Şi primindu-l încă-o data, din Potirul Mântuirii, / Pe Iisus, schimbat în pâinea Sacramentului Iubirii, / Tu te laşi în El pierdută ca un strop de apă-n mare. . . / . . .Şi divinul har te umple tot mai tare şi mai tare ! / Şi viaţa ta devine Liturghie ne-ncetată / Un prinos de fapte bune, o ofrandă preacurată, / Consacrate prin credinţă pe-un altar interior / Şi-o cerească-mpărtăşire de viaţă tuturor. . . / Iar cucernicile inimi care merg cu ea în rând / Să primească Sfânta Pâine, se trezesc spunând în gând : / - O, Marîe , tu eşti spicul, iar Iisus e grâul sfânt / Măcinat pe lemnul Crucii ca să-mi fie nutremânt. . . / -Eşti un strugure , Marie , iar Iisus e vin ceresc ; / Eu m-apropiu cu credinţă şi cu El mă-mpărtăşesc. / -Eşti un fagure, Marie, iar Iisus divina miere ; / Eu o gust în toată vremea cu nespusă mângâiere.

[cristiboss56]

Când Maria-Şi dete seama că Biserica, prin lupte / Câştigase cu ardoare şi strădanii ne-ntrerupte, / A crescut şi se avântă prin vârtejuri fără teamă, / Spre a nu-i mai face umbră cu splendoarea ei de Mamă. / Se ascunse bucuroasă sub marama umilinţei, / Şi la umbra ei cea deasă, la izvoarele Credinţei, / Ea-şi trăieşte anii ultimi de viaţă pe pământ / Zăvorâtă-ntr-o tăcere cu mireasmă de mormânt. / Dar Smerenia, sporită lângă focul din cămin, / Nu-i un cioclu ce-i îngroapă perla harului divin, / Ci-i un scripete ce-o-nalţă în sfinţenie mai sus ! / Iar tăcerea ei, pătrunsă de misterul lui Iisus, / E ca râul care curge pe sub dealuri şi păduri, / Tăinuit, şi-n depârtare, răzbătând prin mii de guri / Se revarsă ca o mană roditoare pe câmpie, / Şi-nverzeşte iarba arsă de dogoare şi-o învie. / Ea trăieşte acum în sine, toată inimă şi dor, / Într-un praznic de lumină, paradis încântător, / Şi-ntr-atât o-mpodobeşte Duhul Sfânt cu noi splendori / Că , privind-o , Serafimii stau pe gând întrebători ! / Şi văzându-ţi înălţată până-aicea slava ta, / Mă cutremur că mă-ncumet să te cânt cu lira mea ! / O, Lumina mea, Marie , pentru ce mă-ndemni să-ţi ferec / Neprihana ta-n cuvinte, eu , prihană de-ntuneric.
<<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Când Maria-Şi dete seama că Biserica, prin lupte / Câştigase cu ardoare şi strădanii ne-ntrerupte, / A crescut şi se avântă prin vârtejuri fără teamă, / Spre a nu-i mai face umbră cu splendoarea ei de Mamă. / Se ascunse bucuroasă sub marama umilinţei, / Şi la umbra ei cea deasă, la izvoarele Credinţei, / Ea-şi trăieşte anii ultimi de viaţă pe pământ / Zăvorâtă-ntr-o tăcere cu mireasmă de mormânt. / Dar Smerenia, sporită lângă focul din cămin, / Nu-i un cioclu ce-i îngroapă perla harului divin, / Ci-i un scripete ce-o-nalţă în sfinţenie mai sus ! / Iar tăcerea ei, pătrunsă de misterul lui Iisus, / E ca râul care curge pe sub dealuri şi păduri, / Tăinuit, şi-n depârtare, răzbătând prin mii de guri / Se revarsă ca o mană roditoare pe câmpie, / Şi-nverzeşte iarba arsă de dogoare şi-o învie. / Ea trăieşte acum în sine, toată inimă şi dor, / Într-un praznic de lumină, paradis încântător, / Şi-ntr-atât o-mpodobeşte Duhul Sfânt cu noi splendori / Că , privind-o , Serafimii stau pe gând întrebători ! / Şi văzându-ţi înălţată până-aicea slava ta, / Mă cutremur că mă-ncumet să te cânt cu lira mea ! / O, Lumina mea, Marie , pentru ce mă-ndemni să-ţi ferec / Neprihana ta-n cuvinte, eu , prihană de-ntuneric.
<<< Va urma >>>

Căci zadarnic îmi închipui, în oglinda minţii mele, / O fecioară mai curată ca lucirile de stele ; / Şi-n zadar îmi mai adaug vraja câmpului de flori, / Şi-nmulţesc aceste haruri zeci de mii de multe ori, / Tu eşti totuşi mai frumoasă decât tot ce cuget eu, / Căci eşti Floarea omenirii ce-a rodit un Dumnezeu ! / Dar putea-vei, multă vreme, să mai stărui pe pământ, / Tu, o rază de lumină, fără Soarele tău sfânt ? / Lumea n-are nici un farmec, dacă nu-i în ea Iisus, / Şi de-atunci, de când iubirea te-a rănit şi-apoi s-a dus, / Tu te mistui însetată după El mai arzător / Ca un cerb rănit ce-adastă apa rece din izvor

Cristian iti apreciez sincer efortul de a scrie aceste minunate versuri inchinate Maicii Domnului. Mai ales ca folosesti telefon mobil, nu o tastatura si un monitor mare. Poate ca ar trebui sa poposim mai des aici. Ravna ta e un indemn bland sa te urmam..

[cristiboss56]

În sfârşit, biruitoare, forţa dragostei i-a frânt / Preţiosul albastru, vasul trupului ei sfânt, / Şi-adormi Neprihănita într-un somn de pace lin, / Făra lacrimi de durere, fără vaiet şi suspin. / Clipa morţii fără moarte numai Îngerii-o ştiură / Coborând ca să-i culeagă, cu sfială, de pe gură , / Cea din urmă respirare, şi-nchizându-i sub pleoape / Chipul lumii trecătoare, ei se strâng tot mai aproape / Lângă ea în cercuri dese, uluiţi , ei stau de strajă, / Şi văzându-i Adormirea , sunt cuprinşi de-atâta vrajă, / C-ar dori acum să guste, de-ar putea , şi ei din moarte, / Bucuroşi să se cunune cu aceeaşi sfântă soarte.

[cristiboss56]

Am mai spus şi cu altă ocazie şi doresc a o spune din nou cu o oarecare strângerere de inimă , că pomenirea Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu Fecioara Maria, este atât de rară pe acest forum , uitând în graba noastră , ajutorul ce ni-l dă în timpul vieţii şi în clipa morţii şi în ziua Judecăţii. Acest Topic , deschis de un alt frate de-al nostru şi pe care , l-am prelungit , ca să spun aşa, se vrea a fi un îndemn spre rugăciune către Ocrotitoarea noastră, un îndemn catre aprinderea candelei seara întru rugăciune catre Maica Domnului. Continuarea acestui topic şi postarea poeziilor din ciclul început cu ceva timp în urmă , îl fac ca semn de multă mulţumire pentru tot ajutorul ce mi l-a dat, mi-l dă în astă viaţă, Prea Sfânta Fecioară. Până la postarea viitoarei poezii, doresc să închei cu înţelepciunea dată de cuvintele Părintelui Cleopa Ilie :
"Ştiţi voi cine este Maica Domnului şi câtă putere şi câtă milă are ? Este mama noastră, că are milă de săraci şi de văduve şi de creştini. Pururea se roagă Mântuitorului Hristos pentru noi toţi. Aveţi voi icoana Maicii Domnului în casă ? Dar căndeluţă la icoana Maicii Domnului aveţi ? Să luaţi ocrotitoare şi ajutătoare pe Maica Domnului , Mama noastră din cer şi de pe pământ ! Împărăteasa cerului şi a pămământului ! Dacă o veţi lua pe ea ocrotitoare, citindu-i dimineaţa un acatist cu căndelţa aprinsă şi seara un paraclis, veţi avea ajutor şi în timpul vieţii şi în clipa morţii şi în ziua Judecăţii. . . Ştiţi voi cât poate Maica Domnului înaintea Tronului Preasfintei Treimi ? Dacă nu era ea, cred că lumea aceasta se pierdea cu mult mai devreme ! "