![]() |
![]() |
|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
#1
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Trebuie sa stim ca exista ganduri inspirate de Dumnezeu si ganduri inspirate de diavol. Prin ultimele, putem fi ispititi. Dobandirea discernamantului este un mare Dar, caci permite nevoitorului sa observe imediat ce fel de gand i-a venit prin minte si sa-l ,,trateze" ca atare. Atunci cand considera ca i-a venit un gand de la satana, apoi sa-i spuna cu multa hotarare: ,,Inapoia mea, satano!"
Cand cineva nu stie sigur ce fel de gand este cel care i-a venit in minte, e bine sa intrebe. Sfantul Antonie facea adesea acest exercitiu de smerenie de a cere altcuiva sa-i clasifice gandurile. Astfel lupta cu mandria care este cel mai mare dusman al mantuirii noastre. Indiferent daca este un gand de hula, de desfranare, de mandrie, de trufie, de deznadejde etc., tuturor sa le spunem la fel. Asa m-a invatat un duhovnic de incredere. Este o greseala sa credem ca un asemenea gand este al nostru in intregime. Nu este. Diavolul isi bate joc de noi si in forma aceasta. Apoi s-ar putea sa ne acuze pentru aceste ganduri. Daca simtim o mustrare de cuget exagerata pentru un gand trebuie sa ne amintim cuvintele Mantuitorului descoperite Sfantului Siluan Athonitul: ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!'' Daca il acceptam, da, atunci gandul cel rau insuflat de diavol poate deveni al nostru. De aceea, e bine sa ne notam si gandurile si sa le rusinam prin spovedanie. |
#3
|
||||
|
||||
![]()
Eu stiu ca, o data ce identifici un gand ca fiind rau, sa-l ignori. Nu conversezi cu diavolul, nu-l provoci, nu mentii in continuare acel gand rau, nu filosofezi asupra lui. Pur si simplu iti muti gandul in alta parte sau invoci ajutorul lui Hristos.
Unele ganduri provenite din imaginatie pot deveni hula impotriva lui Dumnezeu sau a Sfintilor Sai. Acestea sunt foarte periculoase pentru ca pot sa deznadajduiasca me unii care nu stiu cum sa le trateze... Solutia este a le trata cu indiferenta, ca si cum nu s-au intamplat; ignorarea lor fara alte meditatii cu legatura la ceea ce incearca ele sa-ti insufle sau sa-ti comunice este arma cea mai buna, impreuna cu rugaciunea imediata. Aceasta este cea mai scurta lupta impotriva diavolului, uneori dureaza si mai putin de o secunda... Secunda in care te poti alege cu un pacat sau cu o cununa pusa deoparte...
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#4
|
|||
|
|||
![]()
Hmmm....foarte interesant. Sa nu pacatuiesti nici cu gandul. Dar, chiar crezi ca oamenii sunt capabili sa-si controleze gandurile? Unii nici ce vorbesc nu pot controla, sa nu mai vorbim de ce gandesc. De exemplu vede un tip o fata inmbracata sexy pe strada care-i face cu ochiul...la ce se gandeste oare tip-ul? La prietena credincioasa care-l astepta acasa? Nu prea cred..
|
#5
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Eu am observat un lucru ciudat, ca ai adus vorba de ispitele bombele sexy care se etaleaza in public. De fiecare data, fara exceptie, cand este sa vina ispita, mai intai o vezi cu coada ochiului, involuntar. Atunci stii instantaneu despre ce e vorba si in milisecunda urmatoare alegi: continui sa te uiti sau iti muti privirea. Sau se intampa - de obicei - ca sa-i intelegei prezenta, dar imaginea fiind intr-un mod straniu de fiecare data obturata partial de un obiec, de alte persoane, de o masina mergand samd. Si ai timp iarasi sa alegi daca vrei sa te delectezi cu peisajul sau nu. Rar se intampla sa o vezi in toata splendoarea - si vorbesc de intamplarile cotidiene, nu de plaja de la mare. Atunci iarasi ai de ales: o contemplezi, imediat o doresti sau o consideri o fata frumoasa, atragatoare si atat. Slava Domnului ca e frumoasa si treci mai departe, mutandu-ti gandul marsav la altceva, inainte de a se dezvolta in imaginatie... :)
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#7
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#8
|
||||
|
||||
![]()
"Important este să iei aminte la gânduri , important este să te simți în legătură cu Domnul Hristos, să știi că mântuirea vine prin Mântuitorul, nu de la tine ; să ocolești gândurile cele rele prin așezarea aceasta de rugăciune, prin deprinderea cu rugăciunea.
Nu locul , ci calitatea rugăciunii este ceea ce se caută. Dar să reținem că cea mai mare jertfă și rugăciune posibilă pe pământ este Sfânta Liturghie. "
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#9
|
||||
|
||||
![]()
Nicodim Aghioritul
[SIZE=4]Patru capete foarte folositoare despre [/SIZE][SIZE=4]gânduri[/SIZE] [SIZE=4]1. Care e cauza naturală a gândurilor?[/SIZE] Cauza naturală a tuturor gândurilor e aceasta. Omul e dublu, adică e compus din trup și suflet. Și așa cum sufletul are în chip natural cinci simțuri naturale trupești și exterioare: vederea, auzul, mirosul, gustul și pipăitul, tot așa și sufletul are în chip natural cinci simțuri spirituale [gândite cu mintea] și interioare, potrivit Marelui Vasile care tâlcuiește versetul "păzi-va Domnul toate oasele lor" din Psalmul 33; adică are: ochi spirituali, urechi spirituale, miros spiritual, gust spiritual și pipăit spiritual, de aceea și vede spiritual, aude spiritual, miroase spiritual, gustă spiritual și pipăie spiritual toate realitățile spirituale, adică fie cele dumnezeiești, fie cele îngerești, fie cele demonice, fie cele omenești și lumești. Așa cum omul are în chip natural un cuvânt rostit, care e grăit cu glas tare cu gura și cu limba, tot așa are în chip natural și un cuvânt spiritual, care e grăit în chip tainic în inimă, cuvânt care se numește și interior. și așa cum cu cuvântul rostit omul rostește câte vrea, fie cele dumnezeiești, fie cele îngerești, fie cele demonicești, fie lucrurile omenesti și lumești, așa și prin cuvântul interior el grăiește și gândește în inima sa cîte vrea: fie lucrurile dumnezeiești, fie cele îngerești, fie cele demonicești, fie cele omenești și lumești. [SIZE=4]2. Și fără să vrea omul grăiește înăuntrul inimii gânduri de hulă, de rușine și viclene[/SIZE] Deoarece cuvântul rostit și celelalte simțuri exterioare ale trupului sunt groase și cu anevoie de pus în mișcare, de aceea, numai dacă vrea, poate omul să grăiască cuvântul rostit sau să pună în mișcare cele cinci simțuri ale lui ca să simtă aceste lucruri simțite, căci din pricina grosimii pe care o au acestea sunt supuse și ascultă de voința omului. Dar, deoarece cuvântul interior al inimii și simțurile interioare și spirituale ale sufletului sunt subțiri, ușor de pus în mișcare și duhovnicești, de multe ori omul grăiește cu cuvântul interior și gândește în inima sa nu numai cele bune sau cele rele, pe care le vrea, ci și acelea pe care nu le vrea, fiindcă ele se supun și ascultă cu anevoie de voința lui din pricina subțirimii pe care o au. Și, mai ales, pentru că de multe ori fie Dumnezeu se folosește ca de un organ de cuvântul interior și grăiește prin el cele bune pe care le vrea, precum urmează în sfinții desăvârșiți și purtători de duh, fie îngerii folosindu-se ca de un organ de cuvântul interior grăiesc și ei cele bune călăuzind pe om spre mântuire, fie, la urmă dintre toți, demonii, prin aceea că sunt duhuri subțiri și după sfântul Botez se găsesc la suprafața inimii, cum zice Sfântul Diadoh, folosindu-se și ei ca de un organ de cuvântul interior, grăiesc în inimi fie gânduri rușinoase și trupești, fie gânduri viclene și ranchiunoase și răzbunătoare, fie gânduri hulitoare împotriva lui Dumnezeu și a celor dumnezeiești. Căci dat fiind că trei sunt părțile sufletului: rațională, irascibilă și poftitoare, de aceea și gândurile se împart în general în trei: hulitoare, viclene și rușinoase. Gândurile hulitoare, adică acelea care sugerează sufletului necredințe, îndoieli, murmurări și hule împotriva lui Dumnezeu și a celor dumnezeiești, acestea, zic, se nasc din partea rațională a sufletului; gândurile viclene, care sugerează în suflet răzbunări împotriva vrăjmașilor și a celor ce ne întristează, acestea, zic, se nasc din partea irascibilă; iar gândurile de rușine, câte sugerează în suflet desfrânări, adultere și celelalte necurății trupești, acestea se nasc din partea poftitoare, cum zice dumnezeiescul Grigorie Sinaitul. Dar nu numai cuvântul interior, ci și cele cinci simțuri spirituale ale sufletului sunt folosite ca organe și de Dumnezeu și de îngeri și de demoni care fac sufletul să simtă spiritual cele bune și adevarate atât în somn cât și în stare de veghe; demonii însă fac sufletul să simtă, să vadă și să audă spiritual toate cele rele, mincinoase și rătăcite câte duc la pierzania lui, atât în somn cât și în stare de veghe. [SIZE=4]3. Cauzele morale ale gândurilor de rușine și viclenie și, mai ales, de hulă sunt trei: nebăgarea de seamă, trufia și pizma demonilor[/SIZE] Fiindcă am spus mai sus care este cauza naturală a tuturor gândurilor și de ce omul gândește și cele pe care nu le vrea, acum să vorbim aici separat despre gândurile de hulă și care sunt cauzele lor morale mai apropiate. Prima lor cauză este nebăgarea de seamă a minții; căci atunci când mintea omului nu e atentă în întregime la inimă, nici nu are pază și strajă asupra cuvântului interior rostit în inimă și nu poartă de grijă ca acest cuvânt să tacă, atunci acesta grăiește ceea ce îi vine înăuntru și gândește gânduri de hulă și viclenie, sau mai degrabă prin el grăiesc aceste gânduri rele duhurile cele rele. De aceea zice Ioan Scărarul că omul trebuie să închidă nu numai poarta chiliei lui după trupul său și poarta din afară a limbii lui, ci trebuie să închidă și poarta interioară a inimii lui, adică să tacă cu gândul: "închide trupului ușa chiliei, cuvântului închide-i poarta limbii, iar duhurilor închide-le poarta dinăuntru" (Cuvântul 27 despre isihie). A doua cauză a gândurilor de hulă este, potrivit dumnezeiescului Anastasie Sinaitul și altor Părinti, mândria; fiindcă atunci când omul se mândrește, inima lui se învârtoșează, și din pricina acestei învărtoșări nu suportă cu mulțumire atunci când îi vine o ispită, ci murmură și se tulbură. De aceea, de la acestea ajunge să și hulească înăuntru în inima sa, iar de multe ori și în afară cu gura lui. Când omul se mândrește, atunci se aprinde și devine ușor irascibil, iar din irascibilitate cade în gânduri de hulă. Când omul se mândrește, atunci îi bârfește pe frații lui și-i disprețuiește ca pe niște lipsiți de minte; de aceea Dumnezeu îngăduie să vină peste el gânduri de hulă, ca din acestea să se smerească și să vină la pocăință. Iar a treia cauză a gândurilor de hulă e, potrivit aceluiași Anastasie Sinaitul și celorlalți Părinți, pizma și răutatea diavolului; căci zice Sfântul Maxim că pe când un om începe să înainteze în iubirea lui Dumnezeu, atunci începe să-l ispiteasca demonul hulei; aceasta o face întinatul ca să-l împiedice pe omul iubitor de Dumnezeu de la calea virtuții și să-l aducă la disperare. |
![]() |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
"Razboiul nevazut" e o absurditate catolica!E contraindicata! | mihailt | Despre Biserica Ortodoxa in general | 19 | 10.12.2013 23:36:08 |
Goneste gandurile | costel | Generalitati | 76 | 17.07.2013 22:18:26 |
Razboiul nevazut! | alexdu | Generalitati | 17 | 09.02.2011 21:10:52 |
lupta cu gandurile | consuela | Generalitati | 81 | 28.09.2009 16:42:13 |
Razboiul Nevazut | Mikhael | Resurse ortodoxe on-line | 1 | 20.08.2007 17:48:44 |
|