Preotul afacerist

În prealabil postat de mirelat

nu prea are sens ideea asta, pentru ca daca s-ar inchide ochii la Patriarhie din asemenea motiv (ceea ce nu este de dorit, in orice caz) atunci s-ar da niste salarii mai mari inclusiv preotilor delegati in strainatate.

Banuiesc insa ca in cazul preotului de la voi din Scandinavia s-a mizat pe faptul ca acea comunitate unde este trimis va rezolva problema cazarii, intr-un fel sau altul, iar "salariul" de la BOR sa fie folosit pentru cosul zilnic.

Esti libera sa banuiesti ce vrei, Mirela; nu costa nimic... Oricum dinspre SUA problemele se vad intotdeauna "altfel".
Ideea mea are sens, caci abia de anul acesta s-au introdus salarii la preotii din strainatate, cel putin aici nu au fost remunerati pana acum. Chiar si cu sumele stranse de la parohiile din tara, despre care ne vorbea si urzicuta, vezi bine ca se dau numai 1000$ si probabil ca celor din Romania li se par bani multi, dar nu sunt nici pe departe.
Ba bucur ca am deschis discutia; poate aude cine trebuie si se iau masuri. Episcopul in orice caz stie.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anca-Miha

Esti libera sa banuiesti ce vrei, Mirela; nu costa nimic... Oricum dinspre SUA problemele se vad intotdeauna "altfel".
Ideea mea are sens, caci abia de anul acesta s-au introdus salarii la preotii din strainatate, cel putin aici nu au fost remunerati pana acum. Chiar si cu sumele stranse de la parohiile din tara, despre care ne vorbea si urzicuta, vezi bine ca se dau numai 1000$ si probabil ca celor din Romania li se par bani multi, dar nu sunt nici pe departe.
Ba bucur ca am deschis discutia; poate aude cine trebuie si se iau masuri. Episcopul in orice caz stie.

Dragă Anca, de dispărut toţi vom dispărea ! Uite în urmă cu 5 minute s-a zgâlţâit puţin Bucureştiul . S-a simţit foarte bine !

În prealabil postat de cristiboss56

Dragă Anca, de dispărut toţi vom dispărea ! Uite în urmă cu 5 minute s-a zgâlţâit puţin Bucureştiul . S-a simţit foarte bine !

Ca vom disparea, e sigur, dar mi-e teama sa nu disparem inainte sa ne facem partea noastra pentru mantuire.

Nu s-a zgaltait numai Bucurestiul; a fost cutremur si in Danemarca anul acesta, desi aici practic nu sunt cutremure. La fel in Norvegia si Suedia.
S-o fi saturat Dumnezeu de sodomie si alte pacate mari, care se fac la tot pasul.
Iar noi, in loc sa facem faptele milosteniei, ne ascundem dupa tot felul de scuze, acumuland bunuri pe care le vom ingropa apoi sub daramaturi.
Oare cand ne vom intelepti?

[andrei25]

În prealabil postat de Anca-Miha

Ca vom disparea, e sigur, dar mi-e teama sa nu disparem inainte sa ne facem partea noastra pentru mantuire.

Nu s-a zgaltait numai Bucurestiul; a fost cutremur si in Danemarca anul acesta, desi aici practic nu sunt cutremure. La fel in Norvegia si Suedia.
S-o fi saturat Dumnezeu de sodomie si alte pacate mari, care se fac la tot pasul.
Iar noi, in loc sa facem faptele milosteniei, ne ascundem dupa tot felul de scuze, acumuland bunuri pe care le vom ingropa apoi sub daramaturi.
Oare cand ne vom intelepti?

Ne vom intelepti poate cand vom fi la stramtorare. Vorbesc din prorpia experienta. Tatal meu a murit acum aproape 2 ani. Momentele cand am fost cel mai aproape de Dumnezeu, au fost cand a murit el. De atunci iarasi m-am departat de Dumnezeu. Seara cand ma rog, ii zic asa lui Dumnezeu: "Doamne mi-e dor de suferinta aia". Sincer mi-e dor. Desi am suferit mult pt pierderea tatalui meu, niciodata, dar niciodata, nu am fost mai aproape de Dumnezeu ca atunci. Doamne ajuta!

În prealabil postat de andrei25

Ne vom intelepti poate cand vom fi la stramtorare. Vorbesc din prorpia experienta. Tatal meu a murit acum aproape 2 ani. Momentele cand am fost cel mai aproape de Dumnezeu, au fost cand a murit el. De atunci iarasi m-am departat de Dumnezeu. Seara cand ma rog, ii zic asa lui Dumnezeu: "Doamne mi-e dor de suferinta aia". Sincer mi-e dor. Desi am suferit mult pt pierderea tatalui meu, niciodata, dar niciodata, nu am fost mai aproape de Dumnezeu ca atunci. Doamne ajuta!

Andrei, ai putea considera suferintã tot timpul cat esti departe de Tatal ceresc si de Domnul Iisus Hristos. Dumnezeu in bunatatea Sa, ne lasa "haturile" largi la inceput, lasandu-ne sa facem nestingheriti ce vrem noi; dar noi stim de acum, ca totul are si o urmare, care se cumuleaza si dintr-odata se trage linia si platim. Nu cere suferinta, ca poate nu esti inca in stare sa o duci; va veni atunci cand vei fi suficient de puternic ca sa rezisti. Pana atunci cauta cele ale Domnului.
Ma bucur extraordinar cand aud ca tinerii Il cauta pe Domnul. Este speranta vietii noastre, caci fara asemenea tineri viitorul ar fi negru, am fi pierduti.

[laraG]

În prealabil postat de andrei25

Ne vom intelepti poate cand vom fi la stramtorare. Vorbesc din prorpia experienta. Tatal meu a murit acum aproape 2 ani. Momentele cand am fost cel mai aproape de Dumnezeu, au fost cand a murit el. De atunci iarasi m-am departat de Dumnezeu. Seara cand ma rog, ii zic asa lui Dumnezeu: "Doamne mi-e dor de suferinta aia". Sincer mi-e dor. Desi am suferit mult pt pierderea tatalui meu, niciodata, dar niciodata, nu am fost mai aproape de Dumnezeu ca atunci. Doamne ajuta!

Esti pe calea cea buna, draga Andrei!Nu te teme, si fara suferinta pricinuita de moartea tatalui tau , vei ajunge aproape de Dumnezeu si chiar te-ai apropiat , poate fara sa-ti dai seama prin dorinta exprimata.Pace sufleteasca, credinta si dragoste pentru Sfanta noastra Biserica.

[patinina34]

Daca noi avem pe Dumnezeu in inima si in suflet, atunci suferita ne face mai buni, chiar daca nu realizam pe moment sau chiar daca nu toti sint practicanti ai bisericii la momentul cind apare suferinta.

Suferinta este modul cel mai sigur de a vorbi cu Dumnezeu, cind ne vedem singuri in fata acesei lumi, fara putere, atunci realizam cit sintem de mici.

Restul e desertaciune!

[laraG]

Hristos a inviat!, draga Nina.Ai mare dreptate in cele ce afirmi despre suferinta.Rugaciunile si paza gandurilor de infiltrarea raului si inmultirea lui in mintea noastra, ne vor ajuta sa fim mai aproape de Dumnezeu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anca-Miha

Ca vom disparea, e sigur, dar mi-e teama sa nu disparem inainte sa ne facem partea noastra pentru mantuire.

Nu s-a zgaltait numai Bucurestiul; a fost cutremur si in Danemarca anul acesta, desi aici practic nu sunt cutremure. La fel in Norvegia si Suedia.
S-o fi saturat Dumnezeu de sodomie si alte pacate mari, care se fac la tot pasul.
Iar noi, in loc sa facem faptele milosteniei, ne ascundem dupa tot felul de scuze, acumuland bunuri pe care le vom ingropa apoi sub daramaturi.
Oare cand ne vom intelepti?

Am scris câte ceva la Topicul Pocăinţă, la ultima mea postare de acolo chiar spuneam că participarea la o înmormântare săptămânal, ne-ar mai trezi puţin. Da, milostenia te ţine aproape de Dumnezeu şi departe de agoniseala prostească şi fără rost. Suferinţa la fel , te trezeşte din mahmureala păcatelor si-ţi îndreaptă paşii spre calea cea dreaptă. Toate se leagă , nimic nu este întâmplător !

În prealabil postat de Anca-Miha

Esti libera sa banuiesti ce vrei, Mirela; nu costa nimic... Oricum dinspre SUA problemele se vad intotdeauna "altfel".

Anca, poate acum intelegi mai bine rezervele mele fata de parerile tale atotstiutoare despre SUA si situatia romanilor de aici, inclusiv cea bisericeasca.