Slujbe or fi sau nu prea lungi la bisericile noastre?

[mihailt]

Se stie referitor la aceasta din viata Sfantului Spiridon :

"
In insula aceia era un sat care se numea Eritra, departe de mitropolia Constandiei, nu mai mult de treizeci de stadii. Acolo mergand marele Spiridon pentru oarecare trebuinta, a intrat in biserica si a poruncit unui diacon din cei ce erau acolo, sa faca o sfanta rugaciune pe scurt, pentru ca sfantul se ostenise de calea cea indelungata, mai ales ca era vremea secerisului si era arsita mare. Iar diaconul acela cu zabava facea ceea ce i se poruncise si cu dinadinsul lungea rugaciunea, citind si cantand cu mandrie si marindu-se in desert cu glasul sau.

Deci fericitul, uitandu-se la el, desi era bun cu firea, il ocari cu asprime, zicandu-i: "Taci!". Si indata i s-a legat limba, incat nu numai glasul, ci si vorba si-a pierdut si sta mut ca unul fara limba. Atunci li s-a facut frica la toti care erau acolo, apoi s-a auzit despre aceea in tot satul si s-au adunat toti sa vada acea minune, iar diaconul a cazut la picioarele sfantului rugandu-se in tacere, ca sa i se dezlege limba. Se mai rugara pentru dansul si acei prieteni ai lui si rudenii, incat abia l-au imblanzit, pentru ca sfantul era aspru cu cei mandri si mareti in desert. Deci l-a iertat si, dezlegandu-i limba, i-a dat si graiul. Insa a lasat oarecare semn al cercetarii, nelimpezindu-i limba cu totul, pentru ca l-a lasat cu glas mic, zabavnic la limba si poticnindu-se la vorba, ca sa nu se mai mandreasca cu glasul sau, nici sa se mai mareasca in desert cu vorba sa cea limpede."