Citat:
În prealabil postat de Fani71
Imi aminteste de ce se spune in epistola catre Diognet, un text apostolic:
"Crestinii nu se deosebesc de ceilalti oameni nici prin tara, nici prin limba pe care o vorbesc, nici prin imbracaminte. Ei nu locuiesc in orase speciale, nu folosesc un mod de a vorbi neobosnuit, felul lor de viata nu are nimic aparte. (...) Ei se conformeaza uzajului local pentru imbracaminte, hrana si felul de viata, dar in acelasi timp manifesta legile extraordinare si intr-adevar paradoxale ale republicii lor spirituale. (..) Orice stainatate le este patrie si orice patraie, strainatate." (cap. V, traduc eu liber si prost, nu am textul pe romaneste)
Ar trebui ca noi crestinii de azi sa ne amintim mai mult de acest fel de traire apostolica. Sa fim diferiti in duhul in care facem lucrurile, nu in exerioritati. Sa nu ne preocupe 'an orthodox way of life' in sensul superficial - un exterior pios, adica, si felul fariseic de a ne manifestat credinta- ci un mod ortodox de a FI.
|
Sunt de acord ca nu urmarea unor forme exterioare sau a unor reguli este obiectivul, dar cred ca trebuie sa vedem viata de acum ca pe ceva de sacrificat, sa fim niste nebuni pentru Hristos, gata sa înfruntam opozitia întregii lumi, marginalizarea, orice suferinta si pierdere. Crestinul e un om care a murit lumii, viata de acum trebuie sa fie o moarte în fiecare clipa.
Altfel, suntem niste oameni care-si traiesc viata de acum, asa cum sunt si necredinciosii. Ma mira ca nu vedeti ce spune Mântuitorul, ca trebuie sa ne pierdem viata de acum ca s-o dobândim pe cea vesnica. Ai gasit un citat obscur care ti se pare ca-ti aproba dorinta de confort trecator si încerci sa-ti adormi constiinta cu el.