De ce sunt considerati cei casatoriti pacatosi/murdari?

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Observ ca se poarta dou discutii diferite pe acest fir, dar nu conteaza.
Eu nu vorbeam de barbati, femei si atractia fizica dintre ei, sau adulter.
Vorbeam de relatia trupeasca intre soti.
Unii leaga asta de pericolul de infidelitate, de adulter si de cadere in pacat si ca se tine post trupesc ca sa nu uitam de Dumnezeu.
Eu intreb altceva:
1. De ce nu e voie sa se aibe relatii decat in anumite zile ale saptamanii, fix stabilite?
2. De ce nu e voie sa ai relatii cu sotul/sotia daca te duci a doua zi la biserica? Si nu ai voie acolo anumite lucruri religioase.
Pentru mine asta inseamna ca cei casatoriti sunt considerati pacatosi si murdari.
Si de ce daca ai relatii 1-2 ori pe saptamana, normal si cuminte si in rest iti vezi de rugaciune si viata crestina, inseamna ca uiti de Dumnezeu?

Ce thread interesant! Il urmaresc dar nu am acum prea mult timp...
Eu cred ca se pune prea mult accentul de catre unii care vorbesc despre astea pe frecventa relatiilor si se vorbeste in termeni categorici de 'e voie' sau 'nu e voie'. E o probema a ortodoxiei actuale, acea de a inlocui libertatea si dragostea cu regulile.

Ideea la baza e buna, cum au zis Anna si altii, ca e bine sa-ti pui o zabala, sa nu faci tot ce ai avea chef, ca si cu postul, ca sa te bucuri de lucrurile astea fara sa te atasezi de ele prea tare. In fond, dupa post vine sarbatoarea si ar trebui ca la fiecare popst relatia noastra cu mancarea sa fie mai putin patimasa, mai recunoascatoare.

Dar adesea se uita ca omul este pentru sabat, nu sabatul pentru om. Se pun regulile inaintea principiului care le-a facut sa apara. Regulile in ortodoxie nu ar trebui vazute ca legile in Islam sau in Iudaism. Eu cunosc putin purtarea cotinidana a musulmanului simplu pt ca aici sunt foarte multi musulmani, mai ales la scolile unde predau - la ei daca nu faci ramadamul este ca si cum ai fi facut un pacat de moarte. Ii judeca pe cei care nu il tin, chiar pe cei care nu sunt musulmani..
Uite, cateodata am impresia ca noi ne comportam ca ei, desi nu suntem o religie a legii, ci a legii implinite in Hristos, a legii dragostei.

Se face din numarrul relatiilor sexuale un fel de norma pentru calitatea lor, cum zicea parca Anna. Pai de asta e vorba? E vorba sa ajungem ca relatia asta sa fie intr-adevar o manifestare a iubirei jertfelnice in acelasi timp cu o placere. La calitate ar trebui sa se lucreze, nu la cantitate. Si de altfel cand cei doi se iubesc si se respecta, cam asa se intampla, ci cred ca exista si o crestere, o transfigurare continua...
Vorbesc si eu, pentru ca nu sunt casatorita de asa multa vreme.. Din pacate e si multa teorie in spusele mele.

Mi se mai pare si ca la noi in ortodoxie spriritaulitatea a fost marcata putin cam mult de monahism. Asta are si explicatii istorice - ca monahii au pastrat credinta si vremurile cand Bizantul era sub turci, si mai inainte, ei au pastrat-o de la diluare cand imperium se facea crestin in exterior. Dar totusi, asta a avut si efecte negative. Cu tot respectul si admiratia pentru calugarii sfinti, sunt lucruri pe care ei nu le pot intelege din viata oamenilor casatoriti. Cum sa spui ca relatiile sunt permise doar (daca e sa facem media pe an, cu toate posturile si sarbatorile) cam odata la doua saptamani. Noi nu suntem automate sau animale sa ne acuplam cand a venit ziua in care 'avem voie'.

Insa multi mari asceti au vorbit foarte profund de casatorie. Am uitat numele celui care a facut sa se declare erezie condamnarea relatiilor trupesti in cadrul casatoriei la un sinod ecumenic de ex. (am sa caut datele exacte cand o sa am timp) Sau a altora care zic ca pe primul plan sta dragostea si comuniunea in Hristos si apoi conceperea copiilor; parca si sf. Ioan Gura de Aur zicea asta de ex.

Numai ca atunci cand se vorbeste in zilele noastre, prea adesea prredomina vorbele aspre cu 'e voie si nu e voie' care ne fac sa credem apoi ca suntem necurati si ca viata noastra de dragoste binecuvantata de Dumnezeu este incompatibila cu impartasania... Ca asa ni s eprezinta lucrurile uneori, din pacate, chiar daca nu direct.

Faptul ca unirea sotului si a sotiei este imaginea unirii lui Hristos cu biserica n-au inventat-o teologii asazisi liberali asazisi ecumenisti si fantezisti ai secolului 20! Este de la Sf. Pavel, deci de la sf. Duh.
Ca in tot ce e omenesc exista slabiciune si pacat, asta e clar. Dar nu in sex mai mult de cat in altele, mai mult de ex. decat in viata fara sex. Care are adesea ispite mult mai mari. Va spun tot din experienta, pentru ca am dus-o pana la 35 de ani.

Eu cred ca ar mai trebui facuti niste pasi pentru construirea sau hai sa-i zicem repararea unei spiritualitati a mirenilor.

[Fani71]

Anna, in ceea ce priveste problema pe care o pui tu, de ce sexul nu este legat de dragoste la unii (la barbati, dar sunt fi femei asa, gandeste-te la prostituate sau la nimfomane), este pur si simplu o consecinta a caderii cred.
Hai sa zicem ca asta se intampla mai des la barbati. Ca energia lor sexuala este mai prezenta in tot ce fac. Mie personal nu mi se pare un lucru asa de rau, daca ei invata sa si-o redirectioneze spre sotie si spre celelalte activitati (ca energia sexuala poate fi si redictionata, cred ca nu numai la calugari). Este o dovada a virilitatii lor ca au aceste ispite de a privi alte femei, nu neaparat a pacatoseniei si a lipsei de fidelitate.

Poate mi-e mie usor sa gandesc asa pentru ca nu m-am lovit asa direct de problema asta..

Femeile hai sa le zicem tipice au alte ispite legate de feminitatea lor. Nu stiu, poate tendinta de a vorbi mult si de nimicuri, de a se afunda in nimicurile zilnice, de a se certa pentru nimicuri (ce zicea AlinB mai sus). De ce vin astea din feminitate? Pentru ca feminitatea oglindeste modul 'a fi,' si calitatea ei este dragostea pentru ce este, ingrijirea lui, pana in detaliu.

Ce vreau eu sa zic este ca exista si virilitate si feminitate deviata, nu numai in aspectul sexual al problemei. Important e sa ne dam seama si sa incercam sa ne redirectionam aceste energii care ne vin din apartenenta sexuala spre modul cum a vrut Dumnezeu sa fie cand le-a creat.

[Anna]

În prealabil postat de Fani71

Anna, in ceea ce priveste problema pe care o pui tu, de ce sexul nu este legat de dragoste la unii (la barbati, dar sunt fi femei asa, gandeste-te la prostituate sau la nimfomane), este pur si simplu o consecinta a caderii cred.
Hai sa zicem ca asta se intampla mai des la barbati. Ca energia lor sexuala este mai prezenta in tot ce fac. Mie personal nu mi se pare un lucru asa de rau, daca ei invata sa si-o redirectioneze spre sotie si spre celelalte activitati (ca energia sexuala poate fi si redictionata, cred ca nu numai la calugari). Este o dovada a virilitatii lor ca au aceste ispite de a privi alte femei, nu neaparat a pacatoseniei si a lipsei de fidelitate.

Poate mi-e mie usor sa gandesc asa pentru ca nu m-am lovit asa direct de problema asta..

Femeile hai sa le zicem tipice au alte ispite legate de feminitatea lor. Nu stiu, poate tendinta de a vorbi mult si de nimicuri, de a se afunda in nimicurile zilnice, de a se certa pentru nimicuri (ce zicea AlinB mai sus). De ce vin astea din feminitate? Pentru ca feminitatea oglindeste modul 'a fi,' si calitatea ei este dragostea pentru ce este, ingrijirea lui, pana in detaliu.

Ce vreau eu sa zic este ca exista si virilitate si feminitate deviata, nu numai in aspectul sexual al problemei. Important e sa ne dam seama si sa incercam sa ne redirectionam aceste energii care ne vin din apartenenta sexuala spre modul cum a vrut Dumnezeu sa fie cand le-a creat.

Multumesc de raspuns. Inteleg ce vrei sa spui. Dar dupa cum am spus, e o chestie irationala de-a mea. N-o pot controla nici n-o pot indopa cu oricate teorii, oricat de bune ar fi. Cred ca-mi ramane doar de a descoperi cauza si solutia. Cred ca e ceva adanc, din copliarie. Sau din psihicul meu. Nu stiu. Cand eram mica desenam ffff mult si numai femei frumoase. Pentru mine nu era ceva sexual, doar ma fascina enorm frumusetea feminina. Si le faceam asa, miss, nu oricum, stiam sa fac un corp pe care daca acum l-ar vedea un barbat ar ramane cu ochii holbati. Dar mai mult ma axam pe fatza. Oricum, mereu imi doream sa fiu una din fetele pe care le desenam. Desenam ce imi doream sa fiu, poate pentru ca imi imaginam ca asa o sa fascinez. Sunt femei fffff frumoase ca si pe mine ma lasa gura casca. Daca as fi barbat eu n-as putea fi monogam. Poate de la asta imi porneste totul. In mintea mea n-as putea fi unica fascinatie sexuala a unui barbat niciodata si asta ma doare. Pentru ca tot in interiorul meu, dragostea adevarata e mereu intre un barbat si o femeie si e vesnica. Nu azi cu unul, maine cu altul. Nu stiu, e o invalmaseala in capul meu, dar sunt sigura ca ceva pacat am si eu, ca altfel nu se poate. Mintea mi-e murdarita cu ceva si nu stiu ce.

[heaven]

În prealabil postat de Anna

Multumesc de raspuns. Inteleg ce vrei sa spui. Dar dupa cum am spus, e o chestie irationala de-a mea. N-o pot controla nici n-o pot indopa cu oricate teorii, oricat de bune ar fi. Cred ca-mi ramane doar de a descoperi cauza si solutia. Cred ca e ceva adanc, din copliarie. Sau din psihicul meu. Nu stiu. Cand eram mica desenam ffff mult si numai femei frumoase. Pentru mine nu era ceva sexual, doar ma fascina enorm frumusetea feminina. Si le faceam asa, miss, nu oricum, stiam sa fac un corp pe care daca acum l-ar vedea un barbat ar ramane cu ochii holbati. Dar mai mult ma axam pe fatza. Oricum, mereu imi doream sa fiu una din fetele pe care le desenam. Desenam ce imi doream sa fiu, poate pentru ca imi imaginam ca asa o sa fascinez. Sunt femei fffff frumoase ca si pe mine ma lasa gura casca. Daca as fi barbat eu n-as putea fi monogam. Poate de la asta imi porneste totul. In mintea mea n-as putea fi unica fascinatie sexuala a unui barbat niciodata si asta ma doare. Pentru ca tot in interiorul meu, dragostea adevarata e mereu intre un barbat si o femeie si e vesnica. Nu azi cu unul, maine cu altul. Nu stiu, e o invalmaseala in capul meu, dar sunt sigura ca ceva pacat am si eu, ca altfel nu se poate. Mintea mi-e murdarita cu ceva si nu stiu ce.

Mintea iti este murdarita de nesiguranta,care in acelasi timp iti altereaza si sufletul.
De ce unor oameni le place sa se chinuie?Greu de raspuns...
Anna,te intreb ceva simplu: tu te iubesti pe tine?
M-ai intrebat cum poti vedea daca raspunsul vine de la suflet ori rational: incearca sa iti golesti mintea de orice gand,iar in momentul in care esti suficient de linistita intreaba-ti sufletul ce vrei sa stii:raspunsul va veni ca un impuls,vei simti efectiv ce ai nevoie sa stii.
Numai mare grija,ca mintea te poate induce in eroare.

[Anna]

În prealabil postat de heaven

Anna,te intreb ceva simplu: tu te iubesti pe tine?
M-ai intrebat cum poti vedea daca raspunsul vine de la suflet ori rational: incearca sa iti golesti mintea de orice gand,iar in momentul in care esti suficient de linistita intreaba-ti sufletul ce vrei sa stii:raspunsul va veni ca un impuls,vei simti efectiv ce ai nevoie sa stii.
Numai mare grija,ca mintea te poate induce in eroare.

Ce inseamna sa ma iubesc? Ca nici asta nu mai stiu.
Dar chiar nu inteleg cum sa-mi golesc mintea de orice gand. Si raspunsul nu tot prin minte vine? Si daca nu vine prin minte, cum sa-l inteleg atunci?

[AlinB]

În prealabil postat de Anna

Multumesc de raspuns. Inteleg ce vrei sa spui. Dar dupa cum am spus, e o chestie irationala de-a mea. N-o pot controla nici n-o pot indopa cu oricate teorii, oricat de bune ar fi. Cred ca-mi ramane doar de a descoperi cauza si solutia. Cred ca e ceva adanc, din copliarie. Sau din psihicul meu. Nu stiu. Cand eram mica desenam ffff mult si numai femei frumoase. Pentru mine nu era ceva sexual, doar ma fascina enorm frumusetea feminina. Si le faceam asa, miss, nu oricum, stiam sa fac un corp pe care daca acum l-ar vedea un barbat ar ramane cu ochii holbati. Dar mai mult ma axam pe fatza. Oricum, mereu imi doream sa fiu una din fetele pe care le desenam. Desenam ce imi doream sa fiu, poate pentru ca imi imaginam ca asa o sa fascinez. Sunt femei fffff frumoase ca si pe mine ma lasa gura casca. Daca as fi barbat eu n-as putea fi monogam. Poate de la asta imi porneste totul. In mintea mea n-as putea fi unica fascinatie sexuala a unui barbat niciodata si asta ma doare. Pentru ca tot in interiorul meu, dragostea adevarata e mereu intre un barbat si o femeie si e vesnica. Nu azi cu unul, maine cu altul. Nu stiu, e o invalmaseala in capul meu, dar sunt sigura ca ceva pacat am si eu, ca altfel nu se poate. Mintea mi-e murdarita cu ceva si nu stiu ce.

Cauzele pot fi doua:
1. Mama - de obicei frumusetea fizica a mamei este asociata cu sentimentele de bine, siguranta, afectiune, etc.
2. Educatia - fetele in mod special sunt educate de mici in spiritul unui anumit narcisism (sunt laudate si apreciate pentru/in functie de frumusetea fizica) observa ca cele frumoase au parte de mai multa atentie, popularitate, si atunci frumusetea fizica devine in mintea lor un fel de "cheie" pentru accesul social la nivele cat mai inalte.
Daca lor le lipseste acea frumusete sau mai bine zis, nu regasesc in propria frumusetea genul de frumusete pe care ele il considera "ideal", obsesia se poate accentua.

De la astfel de aspecte pana la un cult al frumusetii cu accente patologice nu e greu, mai ales cand astfel de conditionari de ordin psihic se amesteca cu sexualitatea.

In astfel de situatii se creeaza un amestec nedefinit de fascinatie, atractie, etc. a carui origini cu greu pot fi deslusite si multi il iau ca pe un "dat" si se multumesc sa-l traiasca ca atare facand abstractie de aspectele morale implicate dar a caror consecinte le resimt mai tarziu si de cele mai multe ori nu reusesc sa le inteleaga pana nu merg in trecut si trateaza problema..

Nu exista asemenea lucru ca "unica fascinatie sexuala".
Acel "unic" se construieste pe cu totul alte baze decat sexualitatea, sexualitatea fiind de fapt un "adaos" care este si trebuie sa ramana secundar.

Pentru ca atunci cand raporturile se rastoarna, sau acele baze lipsesc si sexualitatea domina ideile si sentimentele, acel "unic" este extrem de labil si relativ si ai intuit bine: nu este si nu poate ramane "unic".

[trandafiralb]

Sa nu uitam: Dumnezeu vede tot oricand si oriunde. Chiar cand suntem in intimitate cu sotul/sotia, El tot ne vede. Mare grija ce facem!

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Cauzele pot fi doua:
1. Mama - de obicei frumusetea fizica a mamei este asociata cu sentimentele de bine, siguranta, afectiune, etc.
2. Educatia - fetele in mod special sunt educate de mici in spiritul unui anumit narcisism (sunt laudate si apreciate pentru/in functie de frumusetea fizica) observa ca cele frumoase au parte de mai multa atentie, popularitate, si atunci frumusetea fizica devine in mintea lor un fel de "cheie" pentru accesul social la nivele cat mai inalte.
Daca lor le lipseste acea frumusete sau mai bine zis, nu regasesc in propria frumusetea genul de frumusete pe care ele il considera "ideal", obsesia se poate accentua.

De la astfel de aspecte pana la un cult al frumusetii cu accente patologice nu e greu, mai ales cand astfel de conditionari de ordin psihic se amesteca cu sexualitatea.

In astfel de situatii se creeaza un amestec nedefinit de fascinatie, atractie, etc. a carui origini cu greu pot fi deslusite si multi il iau ca pe un "dat" si se multumesc sa-l traiasca ca atare facand abstractie de aspectele morale implicate dar a caror consecinte le resimt mai tarziu si de cele mai multe ori nu reusesc sa le inteleaga pana nu merg in trecut si trateaza problema..

Nu exista asemenea lucru ca "unica fascinatie sexuala".
Acel "unic" se construieste pe cu totul alte baze decat sexualitatea, sexualitatea fiind de fapt un "adaos" care este si trebuie sa ramana secundar.

Pentru ca atunci cand raporturile se rastoarna, sau acele baze lipsesc si sexualitatea domina ideile si sentimentele, acel "unic" este extrem de labil si relativ si ai intuit bine: nu este si nu poate ramane "unic".

Sunt de acord cu tine, frumusestea este un lucru tainic si nu exista model unic.
Sotul meu mereu imi spune cat sunt de frumoasa si va asigur ca nu sunt pentru toata lumea si nu stiu daca as intra in criteriile de selectie pentru prietenul nostru ionpat in ceea ce priveste tenul :-))
Frumusetea e ceva personal si depinde foarte mult si de interior, depinde si de iubirea pe care o dai si o primesti.

[Anna]

În prealabil postat de Fani71

Sunt de acord cu tine, frumusestea este un lucru tainic si nu exista model unic.
Sotul meu mereu imi spune cat sunt de frumoasa si va asigur ca nu sunt pentru toata lumea si nu stiu daca as intra in criteriile de selectie pentru prietenul nostru ionpat in ceea ce priveste tenul :-))
Frumusetea e ceva personal si depinde foarte mult si de interior, depinde si de iubirea pe care o dai si o primesti.

Nici nu vreau sa fiu modelul unic de frumusete, ci doar sa fiu pentru el tot asa inegalabila cum este el pentru mine. Probabil trebuie sa invat ca iubirea pe care i-o ofer poate sa depaseasca frumusetea fizica pe care i-o pot oferi. E ca si cum vad ca sunt femei care au mult mai mult sa-i ofere d.p.d.v fizic si ma doare.(ca d.p.d.v. sufletesc stiu ca am ffff mult de oferit, de aceea aici nu simt ca l-as lipsi cu ceva)

[Anna]

Mai cititi ce am scris si eu in legatura cu scrierile parintilor, ca precis n-ati vazut si am tinut mult sa scriu ce am scris E pe pagina anterioara la sfarsit.