Vinul si Biserica ortodoxa

[Florin-Ionut]

1. A povestit avva Daniil faranitul, ca a zis parintele nostru avva Arsenie pentru
un schitiot, ca era mare cu faptele, dar prost la credinta si gresea pentru
prostimea lui si zicea ca nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, pâinea care o
luam, ci inchipuire.
Si au auzit doi batrani, ca zisese acest cuvant si stiindu-l ca este mare la
viata, au socotit ca din nerautate si prostime zice. Si au venit la el si i-au zis lui:
avvo, cuvant de necrezut am auzit pentru oarecare, cum ca zice ca painea cu care
ne impartasim, nu este cu adevarat Trupul lui Hristos, ci este inchipuire. Zis-a
batranul: eu sunt cel ce am zis aceasta. Iar ei il rugau, zicand: nu tine asa, avvo,
ci precum a invatat Biserica cea soborniceasca. Caci noi credem ca painea
aceasta este Trupul lui Hristos cu adevarat si paharul este insusi Sangele lui
Hristos cu adevarat si nu e inchipuire. Ci precum intru inceput tarana luand din
pamant, a zidit pe om dupa chipul Sau si nimeni nu poate zice ca nu este chip al
lui Dumnezeu, desi este neinteles chipul, asa si painea, pentru care a zis, ca
Trupul Meu este, asa credem ca este cu adevarat Trupul lui Hristos. Iar batranul
a zis: de nu ma voi incredinta din lucru, nu am vestire in chip desavirsit. Iar ei au
raspuns: sa ne rugam lui Dumnezeu toata saptamana pentru taina aceasta si
credem ca Dumnezeu ne va descoperi noua. Iar batranul cu bucurie a primit
cuvantul si se ruga lui Dumnezeu si el zicând: Doamne, Tu stii ca nu din rautate
sunt necredincios, ci ca sa nu ma insel intru nestiinta.
Descopere-mi, Doamne Iisuse Hristoase! Mergand inca si batranii la chiliile lor,
se rugau lui Dumnezeu si ei zicand: Doamne Iisuse Hristoase, descopere
baranului taina aceasta, ca sa creada si sa nu-si piarda osteneala sa! Si
Dumnezeu a ascultat amandoua partile. Si implinindu-se saptamana, au venit ei
duminica la biserica si au stat impreuna numai ei câtestrei pe o rogojina, iar in
mijloc era baranul. Si li s-au deschis lor ochii cei intelegatori. Iar cand s-a pus
painea pe Sfanta Masa se arata numai la catesitrei ca un prunc si cand intindea
mana preotul sa franga painea, iata ingerul Domnului s-a pogorat din cer, avand
cutit si a jertfit pe Prunc si a turnat sangele Lui in pahar. Iar cand a frant preotul
painea in bucati mici si ingerul taia din Prunc bucatile mici. Si cand s-a apropiat
sa ia din cele sfinte, i s-a dat batranului carne cu sange. Si vazind, s-a infricosat
si a strigat zicand: cred Doamne, ca painea este Trupul Tau si paharul este
Sangele Tau! Si indata s-a facut carnea cea din mana lui paine dupa taina. Si s-a
impartasit, multumind lui Dumnezeu. Si i-au zis lui batranii: Dumnezeu stie
firea omeneasca, ca nu poate sa manance carne cruda si pentru aceasta a prefacut
Trupul Sau in paine si Sangele Sau in vin, la cei ce primesc cu credinta. Si au
multumit ei lui Dumnezeu pentru batranul, ca nu a lasat sa se piarda ostenelile
lui. Si s-au dus catestrei cu bucurie la chiliile lor.

2. S-a suit odata avva Daniil cel de la Schit cu ucenicul sau in Tebaida cea de
sus la pomenirea lui avva Apolos si au iesit parintii spre intampinarea lui ca la
sapte stadii, fiind la numar ca cinci mii. Si era cu putinta a-i vedea pe nisip
intinsi pe pantece, ca in randuiala de ingeri, care cu frica primesc pe Hristos; ca
unii hainele le asterneau pe cale inaintea lui, iar altii pamantul il udau cu
lacrimile. Si iesind arhimandritul s-a inchinat de sapte ori inaintea fetei
batranului si sarutandu-se intre dânsii, au sezut si i s-au rugat sa auda cuvant de
la dansul, ca nu degraba vorbea cuiva.
Deci dupa ce a sezut afara de chinovie, pe nisip, ca nu ii incapea biserica,
zis-a avva Daniil, ucenicului sau: de voiti sa va mantuiti, iubiti neagoniseala si
tacerea, ca de aceste doua fapte bune toata viata calugarilor atarna. Si ucenicul
lui a dat unuia din frati scrisoarea si a talmacit-o egipteneste. Si dupa ce s-a citit
parintilor, au plans toti si petreceau pe batranul plangand; caci nimeni nu
indraznea sa-i zica: fa milostenie. Si venind la Ermupoli, a zis ucenicului sau:
du-te, bate in poarta manastirii aceleia si spune ca aici sunt! Ca era acolo
manastire de femei, care se zicea a lui avva Ieremia, in care locuiau ca trei sute
de surori. Si s-a dus ucenicul si a batut. Si i-a zis lui portarita cu glas subtire:
mantuieste-te! Bine ai venit! Ce poruncesti? El a zis ei: cheama-mi pe maica
arhimandrita, caci sa-i vorbesc. Iar ea a zis: nu se intalneste cu nimeni niciodata,
ci spune-mi, ce poruncesti si ii voi spune. Iar el a zis: spune-i, ca un calugar vrea
sa-i vorbeasca. Iar ea mergand i-a spus. Iar igumenia venind i-a zis: ce
poruncesti? Si a zis fratele: ca sa faceti milostenie sa dorm aici cu un batran, caci
este seara si nu cumva sa ne manance fiarele. I-a zis lui maica: de folos va este
voua sa fiti mancati de fiarele cele dinafara, iar nu de cele dinlauntru, ca aici
barbat niciodata nu intra. I-a zis fratele: avva Daniil este, cel al Schitului.
Iar ea auzind, a deschis portile si a iesit alergand, asemenea si tot soborul si
imbroboditurile lor le-au asternut de la poarta pana jos, unde era batranul,
tavalindu-se la picioarele lui si sarutand urmele picioarelor lui. Si intrand ei
inauntru in manastire, a adus stareta lighean si l-a umplut cu apa caldisoara si cu
buruieni si a pus pe surori doua cete si a spalat ea picioarele batranului si ale
ucenicului lui si luand un pahar, lua din lighean si turna pe capetele surorilor si
apoi a turnat in sanul ei si pe cap. Si putea sa le vada cineva pe, toate ca pe niste
pietre neclintite, fara de grai, caci tot raspunsul lor cu semn se facea. Zis-a dar
batranul, staretei: pe noi ne au la evlavie, sau asa sunt totdeauna surorile? Iar ea
a zis: totdeauna asa sunt roabele tale, stapane, roaga-te pentru dansele! Iar una
din ele, zacea in mijlocul curtii dormind, rupta si zdrenturoasa. Si a zis batranul:
cine este aceasta care doarme aici? Si a zis una din surori: este betiva si ce sa-i
facem, nu stim, ca a o scoate din manastire ne temem de osanda si de o vom
lasa, sminteste surorile. Zis-a batranul ucenicului sau: ia ligheanul si-l arunca
deasupra ei. Iar el facand asa, s-a sculat sora ca dintr-o betie. Deci a zis stareta:
stapane, totdeauna asa este. Si luand pe batran, au intrat in trapeza si au facut
cina surorilor, zicand: blagosloveste pe roabele tale, ca inaintea ta sa guste! Iar
el le-a blagoslovit si numai ea si cea de a doua dupa dansa au sezut cu ei. Si
batranului i-au pus un vas, care avea verdeturi muiate si crude si curmale si apa,
iar ucenicului linte calda si putina paine si vin amestecat. Iar surorile au pus
bucate multe: peste si vin din destul si au mancat foarte bine si nimeni nu a grait.
Iar dupa ce s-au sculat ei, zis-a batranul, staretei: ce este ce ai facut ca noi
trebuie sa mancam bine si voi ati mancat cele bune? I-a raspuns lui aceea: tu
calugar esti, si hrana de calugar ti-am pus si ucenicul tau ucenic de calugar este
si hrana de ucenic i-am pus; iar noi incepatoare suntem si hrana de incepatoare
am mancat. I-a zis batranul: pomenita fie dragostea ta; cu adevarat ne-am folosit.
Si mergand ei sa se odihneasca, zis-a batranul ucenicului sau: du-te de vezi unde
doarme betiva aceea, care zacea in mijlocul curtii. Si s-a dus de a vazut si a venit
de i-a spus lui, ca la sfarsitul iesitorilor (la veceu). A raspuns batranul: privegheaza cu
mine in noaptea aceasta. Si dupa ce au adormit toate surorile, a luat batranul pe
ucenicul sau si s-a pogorat pe din dos si a vazut pe betiva ca s-a sculat si si-a
intins mainile sale la cer si lacrimile ei ca paraul si metaniile le facea pana la
pamant si cand simtea ca vine vreo sora la iesitori, se arunca pe sine jos horaind.
Deci a zis batranul, ucenicului sau: cheama-mi pe stareta incetisor! Si mergand a
chemat-o pe ea si pe a doua dupa dansa si toata noaptea priveau cele ce facea.
Iar stareta plangea zicand: zvon s-a facut pentru dansa intre surori si a cunoscut
ea si s-a dus binisor cand dormea batranul si i-a furat toiagul si pieptarul si a
deschis usa manastirii si a scris un biletel si l-a pus pe incuietoarea usii, zicand:
rugati-va si ma iertati de orice v-am gresit, si apoi s-a facut nevazuta. Si dupa ce
s-a facut ziua, au cautat-o si n-au gasit-o; si s-au dus la poarta si au gasit usa
deschisa si pitacelul pe dinsa. Si s-a facut plangere mare in manastire si a zis
batranul: eu pentru dansa am venit aici, ca acest fel de betivi iubeste Dumnezeu.
Si toate se marturiseau batranului; spunand ce i-au facut ei. Si facand batranul
rugaciune, s-au dus amandoi la chiliile lor, slavind si multumind lui Dumnezeu,
Celui ce stie singur, cati robi ascunsi are.