Numerologia in ortodoxie

[Florin-Ionut]

Căci numărul patruzeci cuprinde desăvârşirea fiecăruia din cele patru elemente (ale naturii).

Căci numărul şaptezeci înseamnă mişcarea temporală, pentru cercul înşeptit ce se repetă.

Iar prin numărul şase se înţelege puterea de
făptuire a firii, nu numai pentru că Dumnezeu a făcut
cerul şi pământul în şase zile, ci şi fiindcă este numărul cel
mai desăvârşit înlauntrul lui zece şi se compune din părţile
sale.
…
Deci voi, care vă aflaţi pe treapta cunoştinţei, luaţi
aminte. Puterea generală a firii, prin care împlineşte cele
bune, se împarte în şase. Şi acestea sunt modurile generale
ale lucrărilor. Iar puterii generale a firii, care produce
virtuţiile, îi corespunde virtutea cea mai generală dintre
toate, care se împarte şi ea în şase forme (specii), generale şi
ele. Corespunzător cu puterea firii, virtutea generală se
îmbracă în mai multe moduri, ramificându-se în cele şase
forme. Acestea trebuie să le cerceteze cel ce se iniţiază şi
cel ce iniţiază pe altul în tainele cuvintelor şi înţelesurilor
dumnezeieşti, dacă mintea lui se desfată cu tâlcul mai înalt
al acestora.

Căci numărul şase, fie că e alcătuit din unimi, fie din zeci,

fie din sute, fie din alţi mulţi ai acestora, indică celor familiarizaţi
cu ştiinţa numerelor deprinderea făcătoare de virtute sau păcat,

în proporţie cu multiplul din care se alcătuieşte, adică cu dispoziţia ce stă la
oaza deprinderii acesteia sau aceleia. Cu acest număr şase
"legănându-se", "adunându-se", sau "împreunându-se",
numărul cinci, se indică simţurile, adică puterea, sau
deprinderea, sau lucrarea lor, închinată celor sensibile,
alăturată", sau "adăugată", sau "combinată" cu puterile
naturale ale sufletului. De pildă dacă "se leagă" cinci cu şase
ca unimi, adică simplu cu simplu, se arată ca putere (ca
potenţă) capacitatea de lucru prin simţuri. Iar dacă "se
adună" la numărul sase înmultit aparte numărul cinci
alcătuit numai din unimi, se arată deprinderea de-a lucra
prin simţuri în baza puterii sufletului. Daca în sfârşit "se
împreună" cu numărul şase înmulţit aparte numărul cinci
înmulţit aparte, se indică înfăptuirea efectivă a unui lucru în
baza puterii, deprinderii şi lucrării prin simţuri, adică
aducerea la îndeplinire a virtuţii sau a păcatului, precum, va
avea numărul fie un înţeles rău, fie un `nţeles de laudă, după
locul respectiv din Scriptură. In locul de faţă, numărul
şase înmulţit cu mai multe zeci, "adunându-se" cu cinci, alcătuit din unimi, dă numărul 185 (180+5) şi arată
deprinderea facultăţilor naturale cu săvârşirea păcatului prin
simţuri, întrucât acest număr se află în locul prezent din
Scriptură în înţeles rau. Pe această deprindere o ucide
prin raţiunea dumnezeiască a cunoştinţei, ca printr-un înger,
mintea, care se întemeiază mai mult pe rugăciune, decât pe
propria putere, si socoteşte numai pe Dumnezeu drept cauză
a oricărei izbânzi şi a oricărei biruinţe asupra diavolului.

Scolie: Numărul 5 repezintă simţurile, numărul 6 fiind alcătuit din 2x3,
reprezintă cele trei puteri (facultăţi) sufleteşti. "Legarea",
"adunarea", sau „`mpreunarea" acestor numere reprezint ă o unire tot
mai deplină. Lor le corespunde "alăturarea", "adăugarea" şi
"combinarea" puterilor sufleteşti cu simţurile, de asemenea într-o
gradaţie. De pildă 5 „legat" cu 6, ca unimi simple, reprezintă simpla
"alăturare" potenţială a simţurilor cu puterile sufletului; multiplul lui
6 "adunat" cu 5 (de pildă 180+5) reprezintă "adăugarea" simţurilor la
puterile sufleteşti şi înseamnă deprinderea acestora de-a lucra prin
simţuri. Iar multiplul lui 6 „împreunat" cu multipul lui 5, reprezint ă
"combinarea" puterilor sufleteşti cu simţurile în sinteza deplină a
împlinirii faptei bune sau a păcatului, în baza potentei şi a deprinderii

Prin "legarea" numerelor înţelege enunţarea
numerelor simple până la 10, deosebindu-se prin conjunctia
"şi"; de pildă 6 şi 5. Ea arată destoinicia potenţială de a
lucra virtutea sau păcatul, după cum se vorbeşte în Scriptură
despre astfel de numere în sens bun sau rău. Prin
"adăugarea" unui număr înţelege adaosul unui număr
simplu, const\t\tor din unimi, la un număr înmulţit în sine
însuşi. ~n acest caz, iarăşi se deosebesc prin conjuncţia "şi",
de pildă: şasezeci-şi-cinci, sau o sută optzeci şi cinci, cum e
numărul nostru. Ea arată nu numai destoinicia de a lucra
prin simţuri, ci şi deprinderea de a săvârşi virtutea sau viciul
prin simţuri. Iar prin "împreunarea" numerelor, înţelege
întâlnirea numerelor înmulţite în ele însele, care de
asemenea se deosebesc prin conjuncţia "şi"; de pildă 60 şi
40, sau 500 şi 600 şi cele asemenea. Aceasta arată nu numai
destoinicia virtuală şi deprinderea de a lucra, ci şi lucrarea
virtuţii sau a păcatului prin simţuri în baza deprinderii.
Prin urmare cel ce cunoaşte sensul fiecărui număr până la zece,
va şti ce înseamnă în Scriptură fiecare număr, după cum se
leagă, se adaugă, sau se împreună. Unitatea (1) înseamnă
neamestecarea, doimea (2) deosebirea, treimea (3) egalul şi
inteligibilul, patru (4) indică lucrurile sensibile, cinci (5)
simţurile şi cercul, (6) şase activitatea şi desăvârşirea, şapte
(7) rotunjirea şi neamestecarea, opt (8) stabilitatea şi
nemişcarea, nouă (9) hotarul între materie şi formă, sau între
cele sensibile şi simţire, zece (10) atotplinul.