Numerologia in ortodoxie

[Florin-Ionut]

Iar numărul de trei sute înfăţişează aici ideea
Providenţei, întâi pentru că prin forma literei care îl
indică,e închipuită puterea care, venind de sus, străbate
cele de jos şi cuprinde extremităţile celor două laturi, prin
ceea ce se arata Providenţa care strânge totul în chip negrăit.
Al doilea, pentru că acest număr a fost cinstit prin chipul
crucii, pe care s-a săvârşit taina cea mare, cea dintâi şi cea
ascunsă a Providenţei. Căci taina întrupării lui Dumnezeu a
fost un mod de lucrare negrăită a Providenţei. Poate că în
acest semn al crucii şi al numelui Celui ce a fost pironit pe
ea pentru noi a îndrăznit marele patriarh Avraam, când a
ieşit şi a biruit puterile vrăjmaşe indicate prin regi. Caci se
spune că a ieşit cu 318 slujitori, adică cu acest semn şi cu
numele lui Iisus. Pentru că de multe ori Scriptura
descoperă celor curaţi gândul ei prin forma literelor.
Iar dacă vrea cineva să cunoască gândul Sfintei
Scripturi şi din număr, va afla că şi aşa prin el se indică
Providenţa. Caci lucrarea Providenţei constă nu numai în a
păstra firea cu existenţa nemicşorată, ci şi în a face să nu-i
lipsească nimic pentru a deveni fericită prin har (~n greceşte numărul 300 e notat prin litera T.)Deci adăugând cineva la două sute o sută, capătă trei sute. Iar prin
acest număr se indică natura şi virtutea. Natura este indicată
prin numărul două sute, ca una ce constă din materie şi
formă. Căci materia este împătrită pentru cele patru
elemente ale ei, iar forma este încincită pentru simţurile care pun pe frământătura materiei tiparul formei. Inmulţind acum pe patruzeci cu cinci, sau pe cincizeci cu patru,
căpătăm numărul două sute. Iar numărul o sută înseamnă
virtutea desăvârşită, ca unul ce cuprinde decada poruncilor
dumnezeieşti înzecită. La aceasta ajungând Avraam, devine
tată al marelui Isaac, căci fiind mort după fire s-a făcut după
duh născător al vieţii şi al bucuriei. Deci adăugând la două
sute o sută, capeţi numărul trei sute, care indică Providenţa
ce susţine firea în tendinţa ei spre fericire.
Iar numărul şasezeci înseamnă puterea naturală
care împlineşte poruncile şi s-a desăvârşit prin raţiunile
virtuţilor. Căci numărul şase înseamnă puterea de activitate
a firii, ca unul ce constă din părţile proprii. Din această
pricină s-a scris că şi Dumnezeu a facut lumea în şase zile.
Iar numărul zece arată desăvârşirea virtuţii prin împlinirea
poruncilor. Prin urmare numărul şasezeci indică
limpede puterea naturală care primeşte raţiunile
dumnezeieşti aflătoare în porunci.
Aşadar cele patruzeci de mii adăugate la trei mii
trei sute şase zeci indică raţiunea desăvârşită a virtuţii, taina
venerată a Teologiei, ţinta adevărată a Providenţei şi puterea
de activitate a firii care a fost îmbunătăţită prin virtuţi. Deci
cel ce şi-a eliberat, prin duh, mintea de trup, de simţuri şi de
lume, iese din ele, părăsind amestecarea şi confuzia lor,
ca cei de odinioară Babilonul; el zoreşte spre cetatea de sus,
având mintea desprinsă de orice afecţiune faţă de ceva.
"Iar robii şi roabele acestora, şapte mii trei sute
şapte", Legea spune despre robi şi despre roabe: Robii şi
roabele dintre Evrei să slujească şase ani, iar într-al şaptelea
să fie lăsaţi slobozi. Iar robii şi roabele de alt neam să
slujească în veac". "Veac" socotesc că numeşte anul al Robul evreu şi roaba evreică sunt raţiunea şi cugetarea,care slujesc filosofului ce se îndeletniceşte cu
făptuirea şase ani, ajutându-1 să iscodească tot ce contribuie
la frumuseţea morală şi la modurile virtuţii. Căci raţiunea şi
cugetarea slujesc oricui se îndeletniceşte cu făptuirea ca un
rob şi o roabă, iscodind şi creînd modurile activităţii
virtuoase. Şi toată puterea lor e îndreptată împotriva
duhurilor răutăţii, care se opun făptuirii morale. Ducând
aşadar la îndeplinire filosofia lucrătoare, pe care a indicat-o
numărul "şase" al anilor (căci s-a spus că numărul "şase"
înseamnă filosofia lucrătoare),raţiunea şi cugetarea sunt
lăsate slobode ca să se reîntoarcă contemplarea
duhovnicească a raţiunilor din lucruri, care sunt înrudite cu
ele. Ele au ajuns atunci la anul al "şaptelea", adică la
deprinderea nepătimirii. Căci patimile au fost subjugate
prin multa osteneală a raţiunii şi a cugetării unite cu ea şi de
aceea au ieşit şi s-au depărtat de la suflet.

Mulumesc , mi le-ai dat mura in gura.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ionela77

Mulumesc , mi le-ai dat mura in gura.

Si, seamana cu ce stiai tu dinainte sau sunt interpretari originale?

O sa iti spun dupa ce le citesc pe toate.

Ceea ce stiam eu este probabil doar o reflectare foarte palida si indepartata si in mod cert denaturata a acestor interpretari care mi se par extrem de adanci. Numerologia pe care am studiat-o eu este aplicabila in studiul caracterologic al tipologiei umane. Data nasterii are o semnificatie astrologica si numerologica, din analiza lor putandu-se afla cu ce "daruri" a fost inzestrat un om si cu ce fel de dificultati se va confrunta in viata, care sunt punctele tari si cele slabe (calitatile si defectele), genul de ispite de care se va lovi omul.
Din ce vad aici Maxim Marturisitorul se refera la o semnificatie numerologica reflectata in lucruri inalte, nu in conditiile conjuncturale ale vietilor oamenilor.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ionela77

Ceea ce stiam eu este probabil doar o reflectare foarte palida si indepartata si in mod cert denaturata a acestor interpretari care mi se par extrem de adanci. Numerologia pe care am studiat-o eu este aplicabila in studiul caracterologic al tipologiei umane. Data nasterii are o semnificatie astrologica si numerologica, din analiza lor putandu-se afla cu ce "daruri" a fost inzestrat un om si cu ce fel de dificultati se va confrunta in viata, care sunt punctele tari si cele slabe (calitatile si defectele), genul de ispite de care se va lovi omul.
Din ce vad aici Maxim Marturisitorul se refera la o semnificatie numerologica reflectata in lucruri inalte, nu in conditiile conjuncturale ale vietilor oamenilor.

Din cate imi imaginez, numerologia oculta isi are originile in descoperirile pe care initiatii Cabalei le au [direct sau indirect] de la dumnezeul lor, Lucifer. Lucifer a fost Heruvim si are acces la absolut toate tainele Creatiei, fara exceptie. El incearca sa le induca oamenilor ideea ca evolutia catre Dumnezeu se face prin metoda gnostica, stiintifica si nu prin trairea iubirii, ratiunea fiind mai presus decat sentimentul... Si astfel cei care se considera esoterici, initiati, ajung pana la urma sa ii slujeasca lui Lucifer in locul Dumnezeului Cel adevarat.

Cu toate acestea, Sfantul M. Marturisitorul interpreteaza numai numerele prezente in Biblie, cu scopul sfant al ajungerii la o hermeneutica exhaustiva a intelesurilor adanci ale unor pasaje scripturale. Atata timp cat ramanem de partea teologiei, cautand sensurile ascunse ale numerelor biblice, nu cred ca vom comite vreun rau. Insa daca ne vom apuca sa ne calculam numerele personale prin adunarea cirelor corespunzatoare literelor din nume si prenume samd, atunci vom gresi. La fel cum si Zodiacul este lasat de sus, dar nu pentru a incerca noi sa prezicem viitorul, norocul, sanatatea, banii si alte cele. Caci ne spune Dumnezeu (la Deuteronom 18, 9-12):

"Când vei intra tu în pământul ce ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te deprinzi a face urâciunile pe care le fac popoarele acestea.
Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător,
Nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii.
Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta."

Deci sa nu intelegem gresit postarile anterioare din Filocalie.

Eu am renuntat la astrologie si numerologie urmand sfaturile duhovnicului meu care mi-a explicat niste lucruri foarte importante pentru mine si pe care nu le pot sintetiza aici neavand timpul si spatiul necesare unui asemenea subiect de amploare.

[Florin-Ionut]

"Cântăreţi şi psalmozi opt sute cincizeci şi cinci".
"Cântăreţii sunt cei ce vestesc cuvântul (raţiunea)
dumnezeiesc prin modurile virtuţilor cu fapta, fără
contemplaţie. Iar "psalmozii" sunt cei ce iniţiază tainic
în cuvântul (raţiunea) dumnezeiesc pe alţii, prin modurile
virtuţilor împreunate cu dulceaţa cunoştinţei din
contemplaţie; încântându-le urechile lor spirituale.
Numărul acestora indică ştiinţa lucrurilor veşnice,
atâta cât le este îngăduită oamenilor; Din numărul opt
sute cinci zeci, "opt sute" indică raţiunile viitoare ale
cunoştinţei, iar "cincizeci" ale virtuţii. In sfârşit "cinci"
înfăţişează ştiinţa lucrurilor de aici, precum am arătat
vorbind despre numărul "cinci" puţin mai înainte.
"Cămile, trei sute treizeci şi cinci . Cămilele ce ies
împreună cu fiii lui Israel eliberaţi din robia amară, sunt
diferitele reprezentări (contemplaţii) naturale ale lucrurilor
văzute, care sunt alcătuite, asemenea cămilei, pe deoparte
din înfăţişările cele văzute ce se raportează la simţuri şi sunt
aşa zicând picioarele lor, iar pe de alta din raţiunile mai
înalte, privite în ele cu duhul, care se raportează la minte şi
sunt aşa zicând capul lor.
Poate despre aceste cămile a zis marele Isaia, prevestind
profetic slava Ierusalimului spiritual: Şi te vor
acoperi pe tine cămilele de Madian şi Ghefar".Ele sunt
reprezentările (contemplaţiile) duhovniceşti ale afectelor
(patimilor) fireşti. Căci Madian se tălmăceşte "golirea
stomacului", sau "lut sângeros", sau "sudori omeneşti şi ale
mamei", Iar Ghefar "posesiunea spatelui", care este
contemplaţia ridicată deasupra patimilor trupeşti. Căci
spatele sufletului este trupul, ca unul ce este îndărătul lui.
Deci Scriptura zice aici că locul sau reşedinţa duhovnicească
a cunoştinţei paşnice şi nedezbinate a vederilor tainice este
asemenea unei cetăţi sfinte, acoperită de ele ca de nişte vite.
Acelaşi sens `l arată şi numărul însuşi, care indică
mişcarea raţională în jurul timpului şi al naturii.
"Şi cai, şapte mii şapte sute treizeci şi şase".
"Cal" este acela care aleargă în viaţă pe drumul celor
virtuoşi, având toată vigoarea iuţimii (mâniei). Căci se
spune că fierea calului stă în unghiile picioarelor, pe care le
are de la fire. De aceea a şi fost socotit cel mai destoinic şi
mai tare la drum dintre toate celelalte animale domestice şi
supuse oamenilor. Cu ei aseamănă marele Prooroc Avacum
şi pe sfinţii Apostoli, când zice prin Duhul: "Şi ai suit pe
mare caii Tăi, care tulbură ape multe".El numeşte "cai"
pe sfinţii şi fericiţii Apostoli, care poartă cuvântul mântuitor
al adevărului înaintea neamurilor şi împăraţilor, în toată
lumea, pe care o numeşte figurat "mare". Iar neamurile le-a
asemănat cu apele. Căci şi ele sunt tulburate şi agitate de
puterea cea mare din cuvântul Duhului şi trecute de
cutremurul mântuitor de la necredinţă, de la neştiinţă la
cunoaştere şi de la păcat la virtute. "
Aceasta o arată şi numărul însuşi al cailor, care
închipuieşte deprinderea cu filosofia practică a virtuţii. Căci
numărul "şapte mii şapte sute", ca număr ce indică timpul,
arată mişcarea sprintenă a virtuţilor, iar "treizeci şi şase"
activitatea firii care aleargă împreună cu virtuţile.
"Iar catâri opt sute patruzeci şi cinci". Catârul
este, după înţelesul cel de laudă, deprinderea care nu rodeşte
păcatul. Din acest motiv s-a rânduit, într-un chip cât se
poate de potrivit şi de cuvenit duhului Scripturii, ca cel ales
rege în Israel să nu şadă pe cal, ci pe catâr. Prin aceasta
Scriptura arată că mintea contemplativă, care împărăteşte
peste înţelesurile şi reprezentările (vederile) lucrurilor, ca şi
peste mişcările proprii, trebuie să aibă o deprindere
neroditoare de rău, adică una care nici să nu zămislească,
nici să nu nască răul. Ea trebuie să fie purtată de această
deprindere, atunci când se mişcă în contemplaţie, ca nu
cumva, ocupându-se cu cercetarea duhovnicească a
lucrurilor, să cadă din nebăgare de seamă în puterea
vreunuia din duhurile rele, care pot corupe prin ceva din
cele sensibile dispoziţia curată a inimii.

[Florin-Ionut]

Dar să revenim la numărul catârilor Iudeilor
sloboziţi din robie şi să privim după putere la sensul
spiritual din el. "Catâri, zice, erau opt sute patruzeci şi
cinci". Numărul acesta indică nepătimirea desăvârşită a
minţii faţă de cele sensibile şi de simţuri, în temeiul
deprinderii de a nu rodi păcatul, adică a deprinderii de a nu
naşte păcatul. Căci numărul "opt sute", luat în înţeles de laudă,
înseamnă nepătimirea caracteristică a veacului viitor,
numărul "patruzeci" indică lucrurile sensibile, iar "cinci"
indică simţurile.

"Iar asini, cinci mii cinci sute douăzeci şi cinci".
Asinul este trupul care slujeşte sufletului, purtând
poverile şi ostenelile faptelor pentru dobândirea virtuţii; cu
alte cuvinte, deprinderea virtuoasă a trupului. Tot astfel de
asini au avut fiii marelui lacov de au putut aduce din Egipt
în pământul făgăduinţei grâul trebuincios hranei, adică
cunoştinţa duhovnicească, adunată din contemplaţia naturii
ca din Egipt şi închisă în sacii cugetărilor, pe care îi pun prin
făptuire deasupra trupurilor, transportându-i spre viaţa
viitoare.

Numărul o mie este unitatea, ce nu mai are
lipsă de desăvârşire. Căci el cuprinde raţiunea cea mai
deplină a unităţilor dinainte de el, ca şi pe a lui însuşi. De
aceea şi când e înmulţit dă iarăşi o unitate şi nu o decadă.
Când rezultatul înmulţirii numărului o mie este o unitate,
cum zic cei ce au pătruns în înţelesul numerelor. Pe drept
cuvânt deci treimea miilor înseamnă învăţătura teologică
despre Treime, pe care cel ce o posedă împreună cu
desăvârşita virtute părăseşte Babilonul spiritual.
Litera "Tau" (T) este semnul crucii, păstrând
în forma ei înfăţişarea crucii. Iar "Iota" (I), ca literă iniţială a
lui lisus, adică numele înfricoşat. "Ita" (H), ca iniţială şi ea,
exprimă fermitatea virtuţii. Patriarhul Avraam,
transformându-le tainic pe acestea în număr, a ieşit cu
îndrăzneală împotrivă puterilor vrăjmaşe, având trei sute
optsprezece slugi, adică toată învăţătura teologiei,
simbolizată prin trei sute (T), taina negrăită a întrupării
Cuvântului, reprezntată prin zece şi modul desăvârşit al deprinderii neclintite în virtute, exprimat prin opt (H).
Toate acestea Scriptura le-a numit slugi născute în casă, ca
unele ce sunt roduri dumnezeieşti după har ale inimii celui
ce le-a dobândit.

Numărul o sută este decada înzecită a poruncilor dumnezeieşti.

Numărul şase este indicaţia desăvârşită a
existenţei lucrurilor. Iar numărul zece înseaamnă putinţa
existenţei fericite a lucrurilor. Deci înzecind cineva pe şase,
sau înşesind pe zece, capătă pe şase zeci, care arată starea
faptică a existenţei fericite a lucrurilor.

Numărul şapte mii, care are aici un înţeles
bun, înseamnă viaţa vremelnică şi prezentă, împodobită cu
virtute şi cu raţiune. Caci dacă numărul o mie înseamnă
legea scrisă şi naturală, după înţelesul ce l-am văzut când
am explicat miriadele, împodobind împreună viaţa celui
iubitor de Dumnezeu, este vădit că numărul şapte mii indică
toată viaţa de sub timp a iubitorului de Dumnezeu, păzită de aceste legi. Iar trei sute indică Pronia lui Dumnezeu, care
grijeşte de existenţa după fire şi de fericirea după har a celor
providenţiaţi. In sfârşit şapte simbolizează nepătimirea în
modurile de comportare. Deci cel ce prin puterile sale fireşti
îşi păzeşte viaţa nepătimaşă, cum voieşte Providenţa, având
şapte mii trei sute şapte robi şi roabe, iese din confuzia şi
tulburarea patimilor.

[Florin-Ionut]

Numărul opt cuprinde în sine atât nemişcarea
cât şi mişcarea. Nemişcarea, când e privit în sine, căci orice
număr cu soţ e nemişcat, neavând un centru; mişcarea, când
se adună la cel de dinainte de el sau la cel de după el,
întrucât atunci dă un număr fără soţ. Căci tot numărul fără
soţ e prin sine mobil, datorită distanţei egale a extremelor
faţă de mijloc. Deci ceea ce face opt între numerele de sub
zece, aceea face numărul optzeci între numerele de sub o
sută. La fel şi opt sute între numerele aşezate sub o mie.
Aşadar privit în sine înfăţişează starea pe loc, dar
circumscrie mişcarea celui dinaintea lui. Căci şapte, şapte
zeci şi şapte sute înfăţişează însuşirea temporalităţii. Prin
urmare dat fiind că cele supuse timpului şi facerii sunt
sesizate de simţire (lucrarea simţurilor), urmează că şi
cunoştinţa sau ştiinţa fără greşeală a celor veşnice şi
spirituale o primeşte mintea desăvârşită (înţelegem prin
ştiinţă cunoştinţa fiinţială). Iar numărul cincizeci,
cuprinzând în sine o unitate fără soţ, adăugată după
înmulţirea lui şapte cu sine însuşi, adică sfârşitul împlinirii
virtuţilor de către cei drepţi. Căci nu se mai mişcă spre
săvârşirea virtuţilor cel ce-a ajuns la Binele prin fire şi a
primit în sine imobilitatea. Pentru că unitatea este începutul
şi sfârşitul oricărei mişcări. Iar numărul "cinci" indică ştiinţa
despre acestea. Căci cuprinde raţiunile celor inteligibile,
raţionale, sensibile, a celor care au viaţă şi a celor care
există pur şi simplu, raţiuni pe care singură înţelepciunea
dumnezeiească le cuprinde, care e definită ca ştiinţă fără
greşeală a adevărului.

Numărul "patru sute" indică firea lumii
corporale. Căci aceasta este formată din patru elemente. Iar
numărul "treizeci şi cinci" înseamnă mişcarea raţională a
celor virtuoşi în timp. Căci şapte înmulţit cu cinci dă
numărul treizeci şi cinci. Iar "şapte" înseamnă mişcarea
temporală, precum "cinci" înseamnă cunoştinţa raţională.
Adunând deci pe patru sute cu treizeci şi cinci ai arătat
cunoştinţa raţională, naturală şi temporală a sfinţilor bărbaţi
ce trăiesc sub fire şi timp.

Numărul patruzeci este icoana lucrurilor
sensibile, iar cinci este icoana simţurilor, sub care cade
lumea sensibilă ca obiect de ştiinţă naturală. Deci pe drept
cuvânt numărul acesta indică deprinderea neroditoare de rău
şi eliberarea desăvârşită a dumnezeieştilor bărbaţi de
afecţiunea simţurilor faţă de cele sensibile.

Numărul cinci este rotund şi prin înmulţire cu
orice număr fără soţ se regăseşte pe sine. C\ci înmulţind cu
oricare număr fără soţ pe cinci sau multiplii lui cinci, vei
afla că numărul rezultat se sfârşeşte în cinci. De pildă:
5X3=15; 5X5=25; 5X7=35; 5X9=45. Tot aşa înaintând la
infinit, vei afla că cinci ori cina înmulţit cu fiecare număr
fără soţ, sau cinci zeci ori cinci zeci, sau cinci sute ori cinci
sute, sau cinci mii ori cinci mii, dau numere în care se regăsesc în sensul că se sfârşesc în ele însele. Dar acest lucru e propriu mişcării circulare şi sferice. Deci cu drept cuvânt învăţaţii în ştiinţa numerelor au numit numărul cinci sferic şi ciclic, ca unul ce nu iese niciodată din sine, prin
înmulţirea cu numerele fără soţ. Dar el simbolizează şi
ştiinţa generală, care nu iese niciodată din sine în mişcarea
fără de sfârşit în jurul totului şi cuprinde toate prin puterea
cuvântului.

"Lungimea ei, zice, era de douăzeci de coţi, iar
lăţimea ei de zece coţi". Căci Hristos, ca Dumnezeu şi
Cuvântul, se lărgeşte progresiv sub chipul Providenţei până
la zece coţi, adică în cele zece porunci dumnezeieşti ale
vieţii active. Căci în zece porunci se lărgeşte Cuvântul
lui Dumnezeu, prin care legiferând împlinirea celor ce
trebuiesc făcute şi reţinerea de la cele ce nu trebuiesc făcute,
a îmbrăţişat toată mişcarea voii libere a celor providenţiaţi.
Iar ca Cel ce s-a făcut trup şi s-a întrupat în chip desăvârşit,
tot El se lungeşte până la douăzeci de coţi din pricină că
trupul se alcătuieşte prin îmulţirea elementelor cu simţurile.
Caci cinci sunt simţurile şi patru elementele din a căror
împreunare se alcătuieşte firea oamenilor. Dar cinci înmulţit
cu patru dă numărul douăzeci. Iar prin lungime a indicat
Scriptura modul iconomiei, pentru înălţimea ei şi pentru
faptul că taina dumnezeieştei întrupări este mai presus de
toafă firea.