De la iubire la ura... doar un pas

Alin, nu stiu sa iti raspund de ce e doar un pas de la iubire la ura..nu stiu sa iti spun cum e sa ajungi pana aici..insa stiu de ce merita sa rabzi ( cu bucurie) uneori si putina nedreptate si putina singuratate si putina jertfa.. Si noi ca toate culpurile am avut momente de "durere" dar aceasta durere nu a fost mai puternica decat ceea ce ne-a unit, Iubirea. Ori ceea ce nu poate ucide intareste spunea cineva. Nu stiu cum se iubesc tinerii azi, nu stiu ce inseaman ptr ei iubirea si casnicia..insa ceea ce stiu din propria-mi experienta este ca viata in doi, inseamna si jertfa dar si bucurie. Jertfa cand trebuie sa ingrijesti copii iar sotul e plecat, jertfa cand sotia zace in pat neputincioasa iar sotul face mancare si vede de ale casei. Bucurie cand sotia se ridica cu rugaciunea celor multi si mila Stapanei si ptr dragsotea familiei ce o "invelesc" cu iubirea si rabdarea lor. Bucuria sotului de a-si purta sotia in inima in locurile prin care paseste ea nu poate pasi... Piciorul ei nu a calcat acolo..dar nici strain nu-i este...Pentru ca si cel ce pleaca si cel ce ramane si-au acordat inimile pe aceasi lungime de unde..numita Comuniune. Cand exista comuninue, distanta dispare.. Bucurie si jertfa este casnicia din punctul meu de vedere.. Nu compatibilitate. Caci Hristos ne-a creat pe fiecare unic dar tocmai prin aceasta unicitate avem posibilitatea sa ne facem viata o bucurie sau un chin. Depinde de noi ce alegem..