Iubirea - Taina sau Negot?

[ory]

Frumoasa poezie, frumoasa iubire...dar, oare, iubirea poate fi altfel ?
Nu stiu daca putem intalni iubirea prieteneasca la un nivel atat de superior, mai ales in jurul nostru tot mai frustrat, tot mai grabit si nesatul. Poate ca gresesc, poate sunt suflete de o asemenea valoare, poate ca sunt numai eu incapabila sa le savurez finetea.
Pe mine ma doboara cuvintele, ma doboara simtirea, atat in incertitudine, cat si in grandoare. Nu sunt capabila sa mi le asum, tocmai pentru ca le analizez intr-atat incat le pierd sensul, le ratacesc simbolul inocent pe undeva prin experiente si dezamagiri, prin neputinta proprie de-a le manifesta fara prejudecati.
Frumoasa poezie, frumoasa iubire...

[axios]

frumoasa poezie... poeti egoisti... si poate in cautarea rimei perfecte. eventual, din prima...
iubirea e o poezie insa are cuvintele amestecate ca un puzzle. unii au rabdare sa-l termine, altii nici macar sa-l inceapa cat de cat.
atunci cand nu ai cuvinte, lasa faptele, gesturile, privirea sa vorbeasca pentru tine... cuvintele pot ajuta dar si pot strica un moment. de aceea e bine sa ne oprim la timp cand debitam ceva... cred ca ni se intampla tuturor sa regretam niste vorbe, sa zicem, in plus. vorba aia: "daca taceai filosof ramaneai..."
iubirea e simpla. noi suntem cei care o complicam...
iubirea e cu liniste, cu pace... noi o cautam mai mult pe aia tulburatoare...
iubirea e altruista... noi suntem egoistii care asteptam sa ni se intoarca mereu ca un bumerang. eventual indoita...
iubirea e cer senin... noi suntem cei care cautam norii si provocam tornade...
iubirea se traieste... noi suntem cei care o mimam...
iubirea nu are granite... noi o delimitam, o facem la termen...
stim toate acestea si multe altele dar... mai greu cu practica... de teorie suntem burdusiti cu totii...
gandim prea mult. asta e problema. lucrurile se fac simplu. cu vointa si cu Doamne-ajuta!
iubiti simplu... doar iubiti...
sa fiti iubiti!

[cristiboss56]

Aşa cum un izvor al unui râu nu poate să fie întrerupt în curgerea sa, nu poate să fie astupat , sau chiar dacă-l astupi , îşi găseşte loc în altă parte şi tot curge, tot aşa e şi iubirea. Iubirea nu poate fi oprită. Da, întradevăr , avem de multe ori acest "dar" de a complica mai mult decât trebuie lucrururile, de a face din ceva simplu şi firesc , ceva ieşit din tiparele fireşti unde firea noastră pătimaşă le cam îmbălmăjeşte cam pe toate. "Noi spunem la rugăciunile noastre, vorbind cu Dumnezeu : <<Precum este mărirea Ta, aşa este şi mila Ta>>" . Deci iubirea lui Dumnezeu e ca mărirea lui Dumnezeu, şi toate ale lui Dumnezeu sunt infinite. Aşa trebuie să fie şi " iubirea omului, desigur, la măsurile lui" . Spunea odată un părinte :"Dragă , pe om, dacă-l cauţi de bun, bun îl găseşti, şi dacă-l cauţi de rău , şi rău îl găseşti". Într-o relaţie adeverată de prietenie , important ca ambele părţi să caute partea bună, creându-se un echilibru, o armonie, ce dă durabilitate acestei relaţii . Dacă atunci când oferi iubire şi respect, calculezi şi aştepţi iubire şi respect din partea celuilalt şi calculezi cât oferi şi cât primeşti, nu poate fi vorba despre o prietenie. Cineva spunea : << Iubirea nu calculează>> şi tot acela spunea mai departe : << Numai iubirea calculează. Dei iubirea, când oferă, nu se gândeşte " Am dat prea mult", pentru că cel care iubeşte are bucuria de a oferi şi oferă >>, împreună cu iubirea lui şi cu respectul lui, chiar inima lui. Cineva compara prietenia "cu confluenta a două râuri." De fapt prietenia este confluenţa între iubiri, între iubirea celor care sunt prieteni. << Aşa cum două râuri pornite de pe povârnişuri de munte diferite pot ajunge să se întâlnească într-un loc şi apoi merg împreună în amestecul apelor, încât nu se mai poate face deosebire între apa care vine dintr-un râu şi apa care vine din celălalt râu, ci este o amestecare de ape, tot aşa -i şi în ceea ce priveşte iubirea şi respectul între prieteni>>.

[cristiboss56]

Când iubeşti înveţi să trăieşti, să te bucuri de viaţă, iar îmbrăţisarea persoanei iubite devine scutul tău împotriva suferinţei, a tot ceea ce ar putea rupe din sufletul tău floarea inocentă sădită iubire. O persoană fericită , căci iubirea e simbolul împlinirii sufleteşti şi al iubirii, emite în jurul ei energie ca har şi vibraţii puternice care-i molipsesc pe cei din jur, determinându-i să fie la fel de veseli şi încrezători în viaţă. Când iubeşti , înveţi să-i citeşti gândurile celui iubit printr-o singură privire, înveţi să descoperi o rază de lumină în fiecare zâmbet al său şi să te bucuri de fericirea sa.
Când iubeşti , devii capabil să dăruieşti tot ce îţi aparţine şi se naşte în tine puterea de a merge până la capătul pământului, de a învinge orice obstacol când simţi mâna celui iubit ţinându-te strâns. Iubirea e un dar divin, o binecuvântare ce îţi regenerează fiecare colţ ascuns al sufletului şi care te învaţă să descoperi în fiecare lucru o scurgere repetată, un ritm care se repetă ciclic. Iubirea este singurul mod prin care te poţi cunoaşte mai bine, prin care te poţi maturiza şi prin care îl poţi cunoaşte pe cel de lângă tine.