Cum putem lua legatura cu cei adormiti?

[AdeLlA]

Vă mulţumesc pentru răspunsuri. Sunt atât de epuizată sufleteşte încât nu mai pot merge nici la cimitir. Nu am fost de două săptămâni fiindcă mă termină neputinţa. Când plec de acolo mă simt lipsită de putere, îmi vine să dau laoparte tot pământul ăla... Mă rog în fiecare seară, implor mila lui Dumnezeu dar nimic.

Roaga-te si fa pomenile cuvenite. E bine sa mergi chiar la mai multe manastiri sa dai pomelnice pentru cei adormiti, caci nu se stie cu ce ,,bagaje'' au plecat. S-ar putea ca nici ei sa nu-si fi gasit linistea... E bine sa vorbesti si cu duhovnicul despre acest lucru.

In fiecare duminica sa duci la Sfanta Liturghie pomelnic pentru vii si pentru morti, o lumanare pentru vii si una pentru morti. Poti citi Acatistul pentru cei adormiti oricand te apuca dorul de cei plecati dintre noi. Rugaciunile noastre si milostenia le sunt de un real folos. Deznadejdea si lacrimile noastre nu-i ajuta cu nimic.

Eu simt o mare mangaiere cand fac parastase si cand ma rog pentru ei. Uneori adaptez chiar rugaciunea inimii in asa fel incat sa ma pot ruga si pentru cei adormiti. Nu stiu daca e bine. Spun ,,Preasfinte Doamne Iisuse Hristoase, miluieste pe X si pe mine, pacatoasa.'' Astfel incredintez persoanele dragi grijii lui Dumnezeu, Care le vede si le poate ocroti cu adevarat acolo unde se afla.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de AdeLlA

Vă mulţumesc pentru răspunsuri. Sunt atât de epuizată sufleteşte încât nu mai pot merge nici la cimitir. Nu am fost de două săptămâni fiindcă mă termină neputinţa. Când plec de acolo mă simt lipsită de putere, îmi vine să dau laoparte tot pământul ăla... Mă rog în fiecare seară, implor mila lui Dumnezeu dar nimic.

Roagă-te și-ți va apărea poate în vis. După moartea unei foarte bune prietene care, din păcate, s-a sinucis, nu mă puteam opri din plâns. Mi-era dor de ea, milă infinită pentru sufletul ei, neputință de a-i înțelege gestul... Mă rugam întruna să o ierte Domnul pe ea, iar pe mine să mă liniștească. După patru luni de zbucium, de plâns continuu, am visat-o într-o noapte. În acel vis mă ruga să nu mai plâng pentru că nu ajută cu nimic, dimpotrivă... De-a doua zi pur și simplu nu am mai putut plânge. Le-am povestit și părinților ei visul. Și ei, sărmanii, avuseseră un vis asemănător.

[orenda]

Nu se mai poate vorbi cu cei morti.O sa vina momentul cand o sa-i vedem in viata celalta,pana atunci trebuie sa mergem inainte.

În prealabil postat de AdeLlA

Vă mulţumesc pentru răspunsuri. Sunt atât de epuizată sufleteşte încât nu mai pot merge nici la cimitir. Nu am fost de două săptămâni fiindcă mă termină neputinţa. Când plec de acolo mă simt lipsită de putere, îmi vine să dau laoparte tot pământul ăla... Mă rog în fiecare seară, implor mila lui Dumnezeu dar nimic.

[COLOR=Olive]Adeseori iubim pe cei dragi mai mult atunci cand nu mai sunt printre noi,timpul e necrutator,de acea este bine sa ne folosim de el cu intelepciune si pe cei dragi sa ii iubim si sa le vorbim atunci cand sunt printre noi.Desele activitati cotitdiene,ne incurca ca intr-o plasa ce se tese in jurul nostru si ne trage de cele mai multe ori in jos.Nu ne mai ajunge timpul sa ne rugam,sa mergem la biserica,sa vorbim cu cei dragi,sa citim etc.Intr-un cuvant am fost si suntem nerecunoscatori pentru toate binecuvantatile Domnului.Asta este pedeaspa noastra moartea.Insa sa nu fim tristi,fiindca dincolo de aceasta viata trecatoate,este viata vesnica si unde ne vom intalni cu cei dragi.Dupa pierderea cuiva drag si iubit suntem intristati sufleteste,bine este a face rugaciune pentru ei,astfel vom avea nadejde la milostivirea Lui Dumnezeu spre a li se ierta toate cele gresite cu voie si fara voie.Undeva de acolo de sus,negresit cei dragi se roaga pentru noi si ne poarta de grija.Viata este ca un fir de ata infasurat pe un mosor,noi tragem de ata si mosorul se desfasoara,insa fara a constientiza ca undeva ata se va termina.Ce avem noi altceva mai bun decat pe Dumnezeu in vietile si inimile noastre,nu avem de ce sa fim tristi.Pace si liniste in suflet.[/COLOR]

[patinina34]

Cind pierdem p ecineva, realizam mai mult ca niciodata ce si cit am pierdut.

Ne mistuie durerea pentru noi insine, ca nu ne putem domoli durerea, si pe de alta parte pentru ca practic realizam ce am pierdut, pe cine si cit ne era de drag(a). De obicei realizam ca inainte ca el(ea) sa moara nu i-am spus asta sau aia.
Atunci durerea e si mai crunta.
Tot ce putem face, este sa avem grija d esufletele lor de aici de pe pamint, prin pomelnice si rugaciuni pentru adormiti.
Asta ii ajuta foarte mult, insa in acelasi timp este si un leac pentru sufletele noastre.

Este o durere foarte mare.
Trebuie totusi timp pentru vindecare, insa mai ales rugaciuni.

Cu toate astea eu nu gasesc cuvinte potrivite pentru a-ti alina durerea.
Aceste cuvinte trebuie sa vina de la tine, din inima ta.
Incearca sa gasesti taria de a te misca din starea pe care o ai, si mai ales roaga-te mult.
Fiecare aici ti-a dat un sfat foarte bun.

[windorin]

Mi'a murit bunicul pe 25 ianuarie, anul acesta.
Alaturi de mama si tata, el (alaturi de bunica) era urmatorul in puterea iubirii mele.

Cat mi'a fost de greu in acele zile, insa apoi am inteles... toti avem aceeasi randuiala, urmand lui Hristos. Cum vom putea invia, daca nu vom muri mai intai. "De nu va cadea bobul de grau in pamant si nu va putrezi, nu va putea invia, dand rod inmultit."

Acum astept sa moara bunica, sa nu'i mai simta lipsa bunicului, cu care atat de mult si curat s'a iubit. Dragostea lor a fost si va ramane, pentru mine, normativa. Din ziua in care a murit si pana azi, bunica nu a mai cunoscut odihna chipului. O mai pacalim noi, insa clipa in care ramane singura este de ajuns sa o fure cu totul.

[costel]

E adevarat si mie imi este greu sa vad anumite locuri lipsite de prezenta fizica a celor dragi. Sa vorbesc la trecut despre ei.

Dar de vreme ce lui Hristos nu-i vorbesc ca unui om ramas in moarte, asa si pentru ei, ma rog ca pentru niste vii plecati departe de mine, dar nu ca pentru niste morti.

În prealabil postat de windorin

Acum astept sa moara bunica, sa nu'i mai simta lipsa bunicului, cu care atat de mult si curat s'a iubit.

Asa vorbeste un crestin? Curios, daca suferinta prea mare indulceste oarecum spectrul mortii unui om, sa inteleg ca esti de acord cu euthanasia ca principiu? Probabil ca nu, dar ce-ai scris mai sus e in acelasi spirit.

[windorin]

În prealabil postat de scrabble

Asa vorbeste un crestin? Curios, daca suferinta prea mare indulceste oarecum spectrul mortii unui om, sa inteleg ca esti de acord cu euthanasia ca principiu? Probabil ca nu, dar ce-ai scris mai sus e in acelasi spirit.

Oare Pavel era crestin, cand spunea "pentru mine viata este Hristos si moartea un castig" (Filipeni 1,21)?! Da, un crestin asteapta moartea. Imi vei spune probabil ca Sfantul Pavel nu fugea de suferinta, ci dorea mult pe Hristos. Asa este. Prin asta vroiam doar sa'ti arat ca un crestin asteapta moartea, indiferent de motiv.

As fi ipocrit sa spun ca imi doresc sa traiesc aici, in suferinta si neajunsuri trupesti si sufletesti. Moartea este asteptata de cel care sufera, insa nu se roaga pentru ea si nici nu si'o grabeste.

Bunica are 84 de ani. Bucuria mea e sa mearga la Domnul, caci a fost un om tare minunat, ca si bunicul.