Intrebare

[Fani71]

În prealabil postat de kosmy022

Fani, regulile in Biserica sunt pt toata lumea. Acolo unde ele nu pot fi aplicate, in cazurile descrise de tine mai sus, duhovnicul stabileste altele.Insa doar el.
Zicea un parinte cunoscut ca pt niste oameni casatoriti in care unul din ei era plecat la munca in Italia, el le-a dat voie la impreunare chiar si in post. Se vedeau ff rar, asa ca le-a dat voie. Astea sunt pogoraminte in care se tine seama de neputinta umana, dar nu-s reguli. In situatiile normale trebuie sa se tina seama de reguli.

Se poate spune, poate, ca regulile sunt date ca ORIENTARE pt toata lumea. Ca idee. Ca pavaza impotriva luarii razna, ca sa invatam sa ne mai si infranam de la cele bune, cum ne infranam si de la mancare din cand in cand. Dar nu ca legi. La fel si cu postul. Daca nu ar fi reguli de post omul fiind om, nu am mai posti de loc (asa s-a pierdut postul in occident de la Vatican 2). Insa sa nu facem din post o lege, un stalp, ca la musulmani.
Iar relatia trupeasca e mult mai profunda si delicata ca mancarea, deci...

Iar in ceea ce priveste duhovnicul, eu cred ca in chestiile astea care privesc viata intima a cuplului fiecare poate hotari si singur (mai bine zis, in doi) dupa raspunderea si constiinta pe care i-a dat-o Dumnezeu, si mai ales dupa dragostea pe care si-o poarta unul altuia. Duhovnicul n-are ce cauta in dormitor (cum spunea patriarhul Athenagoras) - decat daca vrem noi sa ii cerem sfatul, sau daca avem un pacat in domeniul asta de marturisit.
Multi duhovnici nici nu interaba astfel de lucruri.

Relatia trupeasca dintre soti este un lucru tainic, frumos, si mi se pare ca toate vorbele astea de aici parca o demistifica. Sunt de acord cu tine, naephius.

[kosmy022]

În prealabil postat de Fani71

Iar in ceea ce priveste duhovnicul, eu cred ca in chestiile astea care privesc viata intima a cuplului fiecare poate hotari si singur (mai bine zis, in doi) dupa raspunderea si constiinta pe care i-a dat-o Dumnezeu, si mai ales dupa dragostea pe care si-o poarta unul altuia.

...sau mai ales dupa recomandarile pe care le da Biserica in sensul acesta (si dupa traditiile vechi ale romanilor, care aici coincid f bine cu ce zice Biserica), ca doar de aia suntem membri ai Bisericii, si nu niste singuratici cu propria morala si propriile conceptii

În prealabil postat de Fani71

Duhovnicul n-are ce cauta in dormitor (cum spunea patriarhul Athenagoras) - decat daca vrem noi sa ii cerem sfatul, sau daca avem un pacat in domeniul asta de marturisit.

intru totul de acord cu tine. M-am mirat totdeauna de oamenii care se tin de duhovnici care le fac "program", altul decat cel firesc. Sunt unii care exagereaza cu martea si joia etc

În prealabil postat de Fani71

Multi duhovnici nici nu interaba astfel de lucruri.

Nici al nostru nu intreaba

[Fani71]

Pai eu cred ca noi atunci poate parerile noastre nu diferea asa mult.. ;-)

În prealabil postat de kosmy022

...sau mai ales dupa recomandarile pe care le da Biserica in sensul acesta (si dupa traditiile vechi ale romanilor, care aici coincid f bine cu ce zice Biserica), ca doar de aia suntem membri ai Bisericii, si nu niste singuratici cu propria morala si propriile conceptii

Sigur, si dupa recomandarile Bisericii, adaptate la viata lor proprie si trecute prin filtrul situatiei lor folosind constiinta crestina.
De fapt nu vroiam sa zic ca sa nu tinem post, sa nu avem si o asceza. Vroiam sa zic ca asceza aia e proprie fiecarui cuplu si recomandarile care se dau slujesc doar ca orientare.

În prealabil postat de kosmy022

intru totul de acord cu tine. M-am mirat totdeauna de oamenii care se tin de duhovnici care le fac "program", altul decat cel firesc. Sunt unii care exagereaza cu martea si joia etc

Da.. asta vroiam si eu sa zic.

[kosmy022]

În prealabil postat de Fani71

Pai eu cred ca noi atunci poate parerile noastre nu diferea asa mult.. ;-)

Da, nu difera foarte mult :) cu exceptia, observ eu, a "regulilor" si "recomandarilor" pe care eu le inteleg mai strict. Adica in cazul nostru, consideram pacat contactul intr-o zi de post sau de sarbatoare (duminica etc), sau in perioada lunara.
Despre abstinenta din timpul sarcinii si a alaptatului n-am ce spune ca n-a fost cazul. Inca.

[Fani71]

În prealabil postat de kosmy022

Da, nu difera foarte mult :) cu exceptia, observ eu, a "regulilor" si "recomandarilor" pe care eu le inteleg mai strict. Adica in cazul nostru, consideram pacat contactul intr-o zi de post sau de sarbatoare (duminica etc), sau in perioada lunara.
Despre abstinenta din timpul sarcinii si a alaptatului n-am ce spune ca n-a fost cazul. Inca.

Lucrurile astea sunt foarte intime... Fiecare are o experienta proprie legata de situatia lui de viata.
Ideile unora cu abstinenta totala in tot timpul sarcinii si al alaptatului (uneori se alapoteaza si peste un an) mi se pare, sa ma ierte cei care cred altfel, o aberatie.
Dar iarasi, este o chestiune intima si de trait in fiecare cuplu altfel, probabil. Pentru unii poate sa fie valabila, ce stiu eu.

Dumnezeu sa va ajute!

[kosmy022]

În prealabil postat de Fani71

Ideile unora cu abstinenta totala in tot timpul sarcinii si al alaptatului (uneori se alapoteaza si peste un an) mi se pare, sa ma ierte cei care cred altfel, o aberatie.

Un citat despre aceasta "aberatie" :

<<O mare dezarmonie constă în faptul că instinctul bărbatului e în conflict cu instinctul femeii. Instinctul bărbatului vrea mereu femeia, ca prilej al descărcărilor sale genetice. Instinctul femeii însă e maternita¬tea. Copilului până se desprinde de mamă, îi trebuie doi ani, deci, după rânduială firii, trebuie să fie lăsată în pace.>>

<<însuşirile copilului atârnă de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternităţii la femeie. Dacă i-a fost stârnită senzualitatea - ceea ce e o decădere de la rostul firii sale, o pervertire convenabilă pentru mascul - evoluţia embrionului în atari condiţii de viaţă intrauterină aduce pe lume un copil uşor aplecat spre onanie precoce şi târzie, şi va fi un copil arţăgos, ereditar nervos, şi predispus spre boli nervoase. Toată această povară îşi are rădăcina numai în această trezire afară de cale a senzualităţii mamei.

Invers, dacă mama n-a fost încă împinsă în acea aprindere a senzualităţii, nici în vremea dezvoltării intrauterine n-a fost tulburată de bărbat şi nici în vremea alăptării copilului, noul venit va fi un copil prea puţin înclinat spre trezirea genetică prematură, neatras spre ona¬nie şi aproape deloc dispus spre nervozitate.>>

Am citat din cartea "Cararea Imparatiei", cap "Ereditate si spirit", subcapitolul "O radacina a durerilor". Autorul : pr Arsenie Boca. Pt multi nu e nevoie de prezentare, insa celor care nu-l cunosc le pot spune ca parintele, desi vietuitor in manastire, a fost foarte preocupat de problemele de ereditate, studiind cursuri de medicina.

In continuare:

<<Deci, dacă mama îşi perverteşte rostul maternităţii sale, aduce pe lume copii predispuşi unor pervertiri sporite care le va distruge sistemul nervos sau, de se vor căsători, vor mări decăderea şi necazu¬rile. Ăsta-i ocolul de cercuri şi se soldează cu stingerea neamului celui ce apucă pe panta pervertirii rosturilor firii.


De aci şi de până aci, urmează că toată vremea sarcinii şi a alăptării bărbatul trebuie să se înfrâneze, ca să nu tulbure viaţa viitoare a celui ce vine în lume cu un anumit rost de la Dumnezeu.
Desfrânarea bărbatului şi pervertirea femeii zădărniceşte rosturile urmărite de Dumnezeu cu oamenii, de aceea El a dat oamenilor poruncă, frâna a şaptea: "Să nu desfrânezi".>>

[Fani71]

În prealabil postat de kosmy022

Un citat despre aceasta "aberatie" :

<<O mare dezarmonie constă în faptul că instinctul bărbatului e în conflict cu instinctul femeii. Instinctul bărbatului vrea mereu femeia, ca prilej al descărcărilor sale genetice. Instinctul femeii însă e maternita&not;tea. Copilului până se desprinde de mamă, îi trebuie doi ani, deci, după rânduială firii, trebuie să fie lăsată în pace.>>

<<însuşirile copilului atârnă de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternităţii la femeie. Dacă i-a fost stârnită senzualitatea - ceea ce e o decădere de la rostul firii sale, o pervertire convenabilă pentru mascul - evoluţia embrionului în atari condiţii de viaţă intrauterină aduce pe lume un copil uşor aplecat spre onanie precoce şi târzie, şi va fi un copil arţăgos, ereditar nervos, şi predispus spre boli nervoase. Toată această povară îşi are rădăcina numai în această trezire afară de cale a senzualităţii mamei.

Invers, dacă mama n-a fost încă împinsă în acea aprindere a senzualităţii, nici în vremea dezvoltării intrauterine n-a fost tulburată de bărbat şi nici în vremea alăptării copilului, noul venit va fi un copil prea puţin înclinat spre trezirea genetică prematură, neatras spre ona&not;nie şi aproape deloc dispus spre nervozitate.>>

Am citat din cartea "Cararea Imparatiei", cap "Ereditate si spirit", subcapitolul "O radacina a durerilor". Autorul : pr Arsenie Boca. Pt multi nu e nevoie de prezentare, insa celor care nu-l cunosc le pot spune ca parintele, desi vietuitor in manastire, a fost foarte preocupat de problemele de ereditate, studiind cursuri de medicina.

In continuare:

<<Deci, dacă mama îşi perverteşte rostul maternităţii sale, aduce pe lume copii predispuşi unor pervertiri sporite care le va distruge sistemul nervos sau, de se vor căsători, vor mări decăderea şi necazu&not;rile. Ăsta-i ocolul de cercuri şi se soldează cu stingerea neamului celui ce apucă pe panta pervertirii rosturilor firii.


De aci şi de până aci, urmează că toată vremea sarcinii şi a alăptării bărbatul trebuie să se înfrâneze, ca să nu tulbure viaţa viitoare a celui ce vine în lume cu un anumit rost de la Dumnezeu.
Desfrânarea bărbatului şi pervertirea femeii zădărniceşte rosturile urmărite de Dumnezeu cu oamenii, de aceea El a dat oamenilor poruncă, frâna a şaptea: "Să nu desfrânezi".>>

Am auzit despre aceste pareri ale parintelui Arsenie Boca, iar aceasta discutie poate si-ar avea locul la topicul despre calugarii care dau sfaturi.
Cu tot respectul, nu sunt de acord cu el.

1) Prezinta 'senzualitatea' ca pe un lucru rau in sine; nu o spune, dar asta rezulta din ce zice. Ea ar putea dupa el sa il influenteze negativ pe copilul zamislit sau alaptat. Dar de ce?? Nu este dragostea trupeasca un fel de a trai dragostea? Un cuplu de parinti care se iubeste, de asta are nevoie un copil.

2) Sigur, daca femeia nu mai simte inclinatia spre asa ceva (se intampla uneori, poate chiar des, am citit), atunci ar trebui ca sotul sa o respecte si sa faca asceza. Dar daca nu? Uneori se intampla chiar invers. sau in orice caz nu se schimba mare lucru.

3) Oricat de sfant ar fi fost parintele Arsenie Boca, nu era nici medic, si nici nu a fost in aceasta situatie, cu atat mai putin ca femeie.
Pe ce studii se bazeaza el? Nu cred sa se fi facut asemenea studii. Tendintele sexuale timpurii pot aparea la copii din foarte multe cauze. Uneori si din cauza unei pudori exagerate in mediul in care traiesc, a unei ascunderi a realitatilor sexuale de catre parinti si societate. Sau a unor probleme pishologice. Sau a unei cerebralitati exagerate care neaga trupul (iar el 'se razbuna'). Este un domeniu misterios.. El prea se grabeste sa traga concluzii pt care nu are competentele necesare.

4) Sa ne amintim de ce sfatuieste sf Ioan Gura de Aur... Asta pune chiar in discutie comportamentul unei femei care s-ar refuza barbatului ei asa, vreo aproape 3 ani. (cum propune p. Arsenie)