Intrebare

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

Si daca nu le dadea voie, ce crezi ca se intampla? Sa fim seriosi.

Exact, asta vroiam si eu sa zic mai sus, Noesisaa: adica ce cauta duhovnicul in problemele astea? Insasi expresia 'a da voie' pe mine ma socheaza, si in legatura cu alte lucruri legate de patarnitatea spirituala.

[fragmente]

[COLOR=#993300]4. Sensul spiritual al “datoriei conjugale”[/COLOR]
[COLOR=#993300]a) ”Datoria conjugală” privită ca o problemă religios-morală.[/COLOR]
În viziunea moralei ortodoxe, ideea datoriei conjugale propriu-zise, respectiv a unirii fizice între soţi, e cuprinsă în noţiuniea de taină care nu e niciodată omisă din definirea căsătoriei.
Sfântul Duh se uneşte cu cei doi soţi, creându-i din nou într-un singur trup, pentru a se sălăşlui în inimile lor şi pentru a le comunica într-un grad maxim dragostea divină


http://tainacasatoriei.wordpress.com...ele-monastice/

[Fani71]

Interesant! Tot de acolo:

"Făcând din naşterea de prunci unicul scop susceptibil prin care să se justifice căsătoria, creştinismul din Apus, în frunte cu Fericitul Augustin, subordonează acest scop relaţiilor fiziologice care însoţesc pierderea fecioriei, supunându-le unui dispreţ metafizic şi considerându-l ca stare inferioară.

De la spiritualitatea excesivă până la angelism nu mai este decât un pas. Continuarea neamului omenesc ar implica pierderea integralităţii, aservirea persoanei şi a spiritului unui element generic inconştient, în cele din urmă materiei. Un rigorism ostil sensului datoriei conjugale licite identifică în bloc trupul, iubirea şi păcatul. Faţă de această atitudine, Biserica sinoadelor ecumenice a reacţionat în mod hotărât. Abstinenţa conjugală suprimă erosul fără să-1 transfigureze. Dragostea curată dintre soţi deschide un alt drum de apropiere către Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur, în perioada de maturitate a gândirii sale, susţine cu deosebită energie această dreaptă învăţătură, restabilind în mod magistral echilibrul tradiţional."