Judecata de Apoi - de ce abia atunci?

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Alin de ce ar fi mirarea aceea tipic atee? Nu crezi ca si un crestin isi poate pune la un moment dat o astfel de intrebare? Si in mod indreptatit.
Se incearca sa ni se explice unele lucruri la predica, la biserica, inlcusiv intrebarea cu raul si daca e de la Dumnezeu sau nu. Si nimeni nu stie si nu intelege clar, nici preotii, nici teologii.
Raspunsurile voastre mai rau ma incurca.
De ce ar fi mai insuportabil ca acum, daca ne-ar corecta Dumnezeu tot timpul? Poate ca dimpotriva, am invata o data si n-am repeta greselile si ar fi mai multa pace in lume si in sufletele noastre.
Si nu mi-e clar nici ce este cu aceasta mantuire. Multi o pun ca pe un tel absolut, adica traim ca sa ne mantuim. Dar sa ne mantuim de ce, de cine?
Adica va referiti la a nu ajunge in iad? Si atunci spovedania?
Si ne-a dat EL liberul arbitru? Eu stiam ca toate sunt de la Dumnezeu, de la nastere si pana la moarte. Nu putem alege noi nimic.
Iarta-ma Doamne, dar eu nu inteleg.

Imi cer scuze Sofia, dar ma uimesc intrebarile tale. Sunt niste chestiuni care tin de o catehizare care o consider elementara, sper sa fie de exemplu si pentru cei care cred ca doar Psaltirea si cartea de rugaciuni e minimum necesar. Din cate am inteles esti intr-o zona mai problematica cu viata spirituala, nu prea aveti preot, cu duhovnicul problema, carti probabil nu prea etc.. Am sa incerc totusi sa raspund la intrebarile tale. Dumnezeu nu a creat raul. Dumnezeu a creat din dragoste, fiinte cu libertatea de a alege de a-l primi sau refuza pe Dumnezeu, Dumnezeu fiind binele si sursa binelui. Respingerea lui Dumnezeu, "creeaza" raul, impropriu spus "creeaza" pentru ca raul nu exista cu adevarat, fiind doar golul din locul in care binele lipseste. Adevarati "creatori" ai raului (folosesc acest termen cu rezerva enuntata mai sus") sunt fiintele inzestrate de Dumnezeu cu vointa libera, incepand cu ingerii cazuti si continuand cu oamenii care aleg asemnea lui Lucifer si ingerii sai, sa-l refuze pe Dumnezeu. Datorita faptului ca raul nu are substanta proprie, el este o prezenta nefireasca in lume. Chiar asa decazuta cum e, Lumea respinge raul. Sub aceasta forma, se poate spune ca Dumnezeu intervine in lume, chiar inainte ca omul sa ajunga la Judecata. Mai exact, oricarui lucru rau ii urmeaza o serie de consecinte negative pentru cel care faptuieste raul. Dar, de cele mai multe ori nu sesizam lucrul asta pentru ca din diverse motive, reactia in planul material nu este intotdeuna imediata. Insa unui rau, reactia in plan psihic, afectiv urmeaza intotdeuna. Este daca vrei, glasul constiintei. Asta ne arata ca ceva nu este in regula si ca ar fi ceva de indreptat. Si totusi, nu toti aleg sa indrepte ceea ce este de indreptat. Aici este vorba de liberul arbitru. Sa alegi binele nu e intotdeuna un lucru simplu. Cine a avut/are patimi stie. Dumnezeu nu vrea sa ne oblige sa facem anumite alegeri, pentru ca ar contrazice chiar intentia si modul in care am fost creati. De aceea, interventiile pe care le face sunt destul de subtile si doar pentru cine chiar cauta sa vada/asculte ce are Dumnezeu de spus vizavi de viata sa. Sunt mai degraba sfaturi, nu impuneri. Sfarsitul raului este deja "programat" la a doua venire. Pana atunci, binele si raul inca se vor mai infrunta, fiecare cu modul sau specific de a actiona. Mantuirea este un PROCES de SFINTIRE. Asta inseamna ca ne nastem pacatosi si trebuie sa murim sfinti. dpdv. ortodox, sfintenia nu este un bilant pozitiv intre faptele bune si rele, ea trebuie sa fie o schimbare profunda, sufleteasca, o cat mai mare apropiere a chipului lui Dumnezeu din noi (gandire, afect, vointa) de Modelul sau. Cineva asemana chipul lui Dumnezeu din noi cu o oglinda murdara (murdarita prin pacat). Fiind murdara, ea este opaca, si chiar daca soarele bate in ea, tot ceea ce se poate vedea in ea este doar mizeria. Pe masura ce se curateste, ea reflecta din ce in ce mai mult lumina soarelui, si astfel oglinda capata identitatea a ceea ce reflecta. Ea nu este lumina, dar pentru ca este curata imprastie in jur tot atata lumina cata primeste. Lupta cu faptele rele si nevointa pentru faptele bune trebuie inteleasa prin procesul de sfintire. Daca nu este decat contabilitate si legalism, nu duce nicaieri. Crestinul trebuie sa urmaresca rezultatele efortului spiritual in sufletul sau. Daca este impacat, bucuros, cu o inima vesela si mereu aproape de Dumnezeu, cu atat mai mult in necazuri si probleme, atunci inseamna ca eforturile sale dau rezultate. Daca nu, anumite lucruri il trag inapoi si trebuie sa afle ce anume il leaga de pamant..

[costel]

Dumnezeu ne arata mereu ca noi gresim. Numai ca noi avem mereu capul intors spre altceva. De aceea nu suntem atenti. Alteori, avand privirea catre El, Il ascultam, promitem ca ne vom indrepta, dar iubind pacatul mai mult, dam uitare si celor descoperite si fagaduintei.

Dumnezeu fiind Parinte, nu te uita. Doar noi il uitam. Ne descopera neincetat caderile din relatia cu El, numai ca noi le adancim.

[andreicozia]

În prealabil postat de costel

Dumnezeu ne arata mereu ca noi gresim. Numai ca noi avem mereu capul intors spre altceva. De aceea nu suntem atenti. Alteori, avand privirea catre El, Il ascultam, promitem ca ne vom indrepta, dar iubind pacatul mai mult, dam uitare si celor descoperite si fagaduintei.

Dumnezeu fiind Parinte, nu te uita. Doar noi il uitam. Ne descopera neincetat caderile din relatia cu El, numai ca noi le adancim.

Te-ai gindit oare vreodata ca poate noi nu avem capul intors spre altceva si pur si simplu nu intelegem mesajul, suntem inceti la minte, cum se zice mai saraci cu duhul. Deci nici perceptia pacatului nu mai este prea clara.
Cum ne arata Dumnezeu mereu ca noi gresim?

[cristiboss56]

În prealabil postat de andreicozia

Te-ai gindit oare vreodata ca poate noi nu avem capul intors spre altceva si pur si simplu nu intelegem mesajul, suntem inceti la minte, cum se zice mai saraci cu duhul. Deci nici perceptia pacatului nu mai este prea clara.
Cum ne arata Dumnezeu mereu ca noi gresim?

Cum ne arata ? Multe sunt semnele Lui ( ne mustra constinta, regretul faptelor noastre, nelinistea, tristetea, neamplinirea cererilor noastre din rugaciuni, cate un mic sau mare necaz- boala, etc. ). Cel necercetat si necertat de Pedagogia Divina, e semn de ingrijorare, dragul meu Cozia.

[costel]

În prealabil postat de andreicozia

Te-ai gindit oare vreodata ca poate noi nu avem capul intors spre altceva si pur si simplu nu intelegem mesajul, suntem inceti la minte, cum se zice mai saraci cu duhul. Deci nici perceptia pacatului nu mai este prea clara.
Cum ne arata Dumnezeu mereu ca noi gresim?

Niciodata Dumnezeu nu-i vorbeste omului doar de dragul de a vorbi. El stie foarte bine nivelul fiecaruia de intelegere. Se coboara pe Sine atat cat ii este necesar omului ca sa-l inteleaga. Asa ca nu pot fi de acord cu afirmatia ca "nu intelegem mesajul". Insa, din cauza petrecerii mai mult cu pacatul decat cu Dumnezeu, este posibil ca "perceptia pacatului sa nu mai fie clara".

[florina_drossu]

Omul, cat traieste, se poate indrepta. Chiar si in ultima zi a vietii se poate spovedi cu lacrimi si sa ajunga, precum talharul cel bun, in Rai. Inaintea celor asa zisi drepti. Asadar, sa nu ne gandim noi la judecatile lui Dumnezeu, care sunt cu siguranta juste.

[sergiu]

@Sophia

Imi place si ma amuza cum capsorul ala al tau nu sta linistit si tot incearca sa sparga seiful intelepciunii inarmat cu o dalta de tamplarie...

Inteleg ce vrei sa spui. Sunt foarte multe aspecte legate de relatia dintre Dumnezeu si om, ce inseamna pacat, cum vede Dumnezeu ce facem noi intre noi etc. Te inteleg si referitor la acele "influente" umane in tot ce tine de experierea lui Dumnezeu. Ma gandesc ca dat fiind ca omul nu este niciodata maine cum e azi, adica lucrurile evolueaza continuul, la fel evolueaza si perceptia si relatarile lui Dumnezeu. Lucrurile evoluind continuu, nu vei gasi niciodata aceeasi parere despre lucrurile din jur. Pana la urma ce vedem si ce intelegem este o oglinda a ceea ce suntem si experientelor anterioare. Deci intotdeauna va persista intrebarea cat din ce citim la cate un om inaintat este "nucleu" adica Adevar pur si cat este interpretare umana a Adevarului... Aceasta fluienta continua cred ca este special lasata de Dumnezeu sa fie asa! Este probabil o taina pe care noi nu avem cum sa o intelegem. Uneori e util sa mai si accepti ca esti limitat. Se numeste smerenie in fata lui Dumnezeu. Asta nu inseamna ca nu e bine sa te mai intrebi despre unele si altele...

[cristiboss56]

În prealabil postat de sergiu

@Sophia

Imi place si ma amuza cum capsorul ala al tau nu sta linistit si tot incearca sa sparga seiful intelepciunii inarmat cu o dalta de tamplarie...

Inteleg ce vrei sa spui. Sunt foarte multe aspecte legate de relatia dintre Dumnezeu si om, ce inseamna pacat, cum vede Dumnezeu ce facem noi intre noi etc. Te inteleg si referitor la acele "influente" umane in tot ce tine de experierea lui Dumnezeu. Ma gandesc ca dat fiind ca omul nu este niciodata maine cum e azi, adica lucrurile evolueaza continuul, la fel evolueaza si perceptia si relatarile lui Dumnezeu. Lucrurile evoluind continuu, nu vei gasi niciodata aceeasi parere despre lucrurile din jur. Pana la urma ce vedem si ce intelegem este o oglinda a ceea ce suntem si experientelor anterioare. Deci intotdeauna va persista intrebarea cat din ce citim la cate un om inaintat este "nucleu" adica Adevar pur si cat este interpretare umana a Adevarului... Aceasta fluienta continua cred ca este special lasata de Dumnezeu sa fie asa! Este probabil o taina pe care noi nu avem cum sa o intelegem. Uneori e util sa mai si accepti ca esti limitat. Se numeste smerenie in fata lui Dumnezeu. Asta nu inseamna ca nu e bine sa te mai intrebi despre unele si altele...

"Nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare" ( Lc. 8, 17 ) .
Precum şi : "Cât de mare este Dumnezeu , care sunt dimensiunile Lui şi cum este esenţa Lui, unele ca acestea sunt primejdioase pentru cel care întreabă şi necunoscute pentru cel care este întrebat. Tămăduirea amândoura este tăcerea " . ( Sfântul Vasile cel Mare )

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de AlinB

Imi cer scuze Sofia, dar ma uimesc intrebarile tale. Sunt niste chestiuni care tin de o catehizare care o consider elementara, sper sa fie de exemplu si pentru cei care cred ca doar Psaltirea si cartea de rugaciuni e minimum necesar. Din cate am inteles esti intr-o zona mai problematica cu viata spirituala, nu prea aveti preot, cu duhovnicul problema, carti probabil nu prea etc.. Am sa incerc totusi sa raspund la intrebarile tale. Dumnezeu nu a creat raul. Dumnezeu a creat din dragoste, fiinte cu libertatea de a alege de a-l primi sau refuza pe Dumnezeu, Dumnezeu fiind binele si sursa binelui. Respingerea lui Dumnezeu, "creeaza" raul, impropriu spus "creeaza" pentru ca raul nu exista cu adevarat, fiind doar golul din locul in care binele lipseste. Adevarati "creatori" ai raului (folosesc acest termen cu rezerva enuntata mai sus") sunt fiintele inzestrate de Dumnezeu cu vointa libera, incepand cu ingerii cazuti si continuand cu oamenii care aleg asemnea lui Lucifer si ingerii sai, sa-l refuze pe Dumnezeu. Datorita faptului ca raul nu are substanta proprie, el este o prezenta nefireasca in lume. Chiar asa decazuta cum e, Lumea respinge raul. Sub aceasta forma, se poate spune ca Dumnezeu intervine in lume, chiar inainte ca omul sa ajunga la Judecata. Mai exact, oricarui lucru rau ii urmeaza o serie de consecinte negative pentru cel care faptuieste raul. Dar, de cele mai multe ori nu sesizam lucrul asta pentru ca din diverse motive, reactia in planul material nu este intotdeuna imediata. Insa unui rau, reactia in plan psihic, afectiv urmeaza intotdeuna. Este daca vrei, glasul constiintei. Asta ne arata ca ceva nu este in regula si ca ar fi ceva de indreptat. Si totusi, nu toti aleg sa indrepte ceea ce este de indreptat. Aici este vorba de liberul arbitru. Sa alegi binele nu e intotdeuna un lucru simplu. Cine a avut/are patimi stie. Dumnezeu nu vrea sa ne oblige sa facem anumite alegeri, pentru ca ar contrazice chiar intentia si modul in care am fost creati. De aceea, interventiile pe care le face sunt destul de subtile si doar pentru cine chiar cauta sa vada/asculte ce are Dumnezeu de spus vizavi de viata sa. Sunt mai degraba sfaturi, nu impuneri. Sfarsitul raului este deja "programat" la a doua venire. Pana atunci, binele si raul inca se vor mai infrunta, fiecare cu modul sau specific de a actiona. Mantuirea este un PROCES de SFINTIRE. Asta inseamna ca ne nastem pacatosi si trebuie sa murim sfinti. dpdv. ortodox, sfintenia nu este un bilant pozitiv intre faptele bune si rele, ea trebuie sa fie o schimbare profunda, sufleteasca, o cat mai mare apropiere a chipului lui Dumnezeu din noi (gandire, afect, vointa) de Modelul sau. Cineva asemana chipul lui Dumnezeu din noi cu o oglinda murdara (murdarita prin pacat). Fiind murdara, ea este opaca, si chiar daca soarele bate in ea, tot ceea ce se poate vedea in ea este doar mizeria. Pe masura ce se curateste, ea reflecta din ce in ce mai mult lumina soarelui, si astfel oglinda capata identitatea a ceea ce reflecta. Ea nu este lumina, dar pentru ca este curata imprastie in jur tot atata lumina cata primeste. Lupta cu faptele rele si nevointa pentru faptele bune trebuie inteleasa prin procesul de sfintire. Daca nu este decat contabilitate si legalism, nu duce nicaieri. Crestinul trebuie sa urmaresca rezultatele efortului spiritual in sufletul sau. Daca este impacat, bucuros, cu o inima vesela si mereu aproape de Dumnezeu, cu atat mai mult in necazuri si probleme, atunci inseamna ca eforturile sale dau rezultate. Daca nu, anumite lucruri il trag inapoi si trebuie sa afle ce anume il leaga de pamant..

Si pe mine ma uimeste raspunsul tau...este chiar ortodox si frumos spus( imaginea cu oglinda ).

Ai uneori niste sclipiri Aline...cred ca mai sint niste gaurele mici curate pe oglinda ta.

PS.vezi ca inca ma mai documentez cu ecu,ne reintilnim pe topicul respectiv in curind,nu dispera...am avut si niste cazuri urgente de rezolvat,la noi in commonwealth nu este ca la voi,in romania...dolce farniente.

[AlinB]

În prealabil postat de sherlock_holmes

Si pe mine ma uimeste raspunsul tau...este chiar ortodox si frumos spus( imaginea cu oglinda ).

Ai uneori niste sclipiri Aline...cred ca mai sint niste gaurele mici curate pe oglinda ta.

PS.vezi ca inca ma mai documentez cu ecu,ne reintilnim pe topicul respectiv in curind,nu dispera...am avut si niste cazuri urgente de rezolvat,la noi in commonwealth nu este ca la voi,in romania...dolce farniente.

Cica tacerea ar fi de aur. Mai bine taceai ca tot n-ai spus nimic util.