Remember

[cristiboss56]

Cei 318 Sfinţi Părinţi din Biserica Răsăriteană şi Apuseană au mărturisit că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu este o făptură, El nu este om devenit Dumnezeu, aşa cum greşit susţinea ereticul Arie din Alexandria, ci Mântuitorul Iisus Hristos este Dumnezeu făcut Om, din iubire pentru oameni :
"pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria şi S-a făcut om ". Această mărturisire a dumnezeirii Mântuitorului Iisus Hristos este necesară pentru a şti că Cel care S-a înălţat la cer este Cel Care S-a coborât din ceruri. <<< Va continua >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Cei 318 Sfinţi Părinţi din Biserica Răsăriteană şi Apuseană au mărturisit că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu este o făptură, El nu este om devenit Dumnezeu, aşa cum greşit susţinea ereticul Arie din Alexandria, ci Mântuitorul Iisus Hristos este Dumnezeu făcut Om, din iubire pentru oameni :
"pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria şi S-a făcut om ". Această mărturisire a dumnezeirii Mântuitorului Iisus Hristos este necesară pentru a şti că Cel care S-a înălţat la cer este Cel Care S-a coborât din ceruri. <<< Va continua >>>

Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic este şi o pregătire pentru sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, care pomeneşte de constituirea Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos , prin pogorârea Sfântului Duh, trimis de Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul Cel înălţat la ceruri , ca prin Duhul Sfânt să se adune laolaltă persoane diferite, din neamuri diferite şi din locuri diferite. Taina Înălţării Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este pregătire pentru Pogorârea Sfântului Duh, prin Care Hristos rămâne cu noi şi în noi, în Biserica Sa , până la sfârşitul veacurilor ( cf. Ioan 14 , 17 ) .

[cristiboss56]

Sfântul şi slăvitul mucenic Eremie ( Herma ) era un soldat în armata romană, mare la stat fiind şi cărunt de bătrâneţe, care a petrecut ani buni de viaţă ostăşească la Comana, în Pont. Iar în zilele împăratului Antonin cel Pios ( 138 - 161 ) , încetând el din ostăşie, a refuzat orice soldă cuvenită şi a mărturisit credinţa sa în Hristos Domnul. Şi fiind prins pentru mărturisirea credinţei în Hristos şi a adus înaintea guvernatorului Sebastian, a fost supus la multe şi grele chinuri pentru că nu a vrut să aducă jertfă zeilor şi împăratului, din care rămânând nevătămat, a atras la credinţa în Hristos şi pe vrăjitorul cel pus să-l ucidă cu otrăvuri. Acestuia pentru că a mărturisit pe Hristos Dumnezeu, i s-a tăiat capul ; iar sfântul a fost şi mai rău chinuit, iar la sfârşit tăindu-i capul, s-a mutat către Domnul. Tot în această zi , pomenim pe vrăjitorul care a dat otravă sfântului Eremie. Acesta a dat otrava sfântului Eremie, iar mai pe urmă, crezând în Mântuitorul Hristos, s-a învrednicit de cununa muceniciei şi de botezul sângelui, tăindu-i-se capul pentru Hristos Dumnezeul nostru . + Tot în această zi , facem pomenirea sfinţilor cinci mucenici cei din Asrlaon, care s-au săvârşit fiind târât pe pământ. + Tot în această zi , facem pomenirea sfinţilor mucenici Eusebie şi Haralambie, care de foc s-au săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne , miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin ! +

[cristiboss56]

Sfântul Iustin s-a născut în jurul anului 114 în Sichem ( Samaria ) . A trăit pe vremea împăraţilor Antonin Piul ( 138 - 161 ) şi Marcus Aurelius ( 161 - 180 ) şi a fost supranumit "Filozoful" pentru că, din copilărie, s-a dedicat studiului filozofiei. În jurul vârstei de 30 de ani, Iustin a primit botezul creştin şi apoi a deschis o şcoală de filozofie creştină. În anul 155 a adresat împăratului Antonin o " Apologie " în care apăra credinţa creştină , iar în anul 161 a trimis împăratului Aurelius o a doua " Apologie " .
Din cauza intrigii filozofului Crescent, Sfântul Iustin a fost omorât.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Sfântul Iustin s-a născut în jurul anului 114 în Sichem ( Samaria ) . A trăit pe vremea împăraţilor Antonin Piul ( 138 - 161 ) şi Marcus Aurelius ( 161 - 180 ) şi a fost supranumit "Filozoful" pentru că, din copilărie, s-a dedicat studiului filozofiei. În jurul vârstei de 30 de ani, Iustin a primit botezul creştin şi apoi a deschis o şcoală de filozofie creştină. În anul 155 a adresat împăratului Antonin o " Apologie " în care apăra credinţa creştină , iar în anul 161 a trimis împăratului Aurelius o a doua " Apologie " .
Din cauza intrigii filozofului Crescent, Sfântul Iustin a fost omorât.

În Dialogul cu iudeul Trifon, Sfântul Iustin ne mărturiseşte lungul său periplu dominat de dorinţa cunoaşterii lui Dumnezeu. Astfel primul său profesor a fost un filozof stoic, dar care l-a dezamăgit în scurt timp, determinându-l să renunţe la cursurile lui. Stoicul nu îi vorbea abşolut deloc despre Dumnezeu, considerând un astfel de subiect inutil. În definitiv şi la urma urmei, ce nevoie mai era să discuţi de Dumnezeu când singurul tău scop în viaţă rămânea pătrrarea demnităţii proprii ? Sfântul Iustin nu concepea însă existenţa vreunei calităţi nobile fără cunoaşterea Fiinţei Supreme. A plecat aşadar la un aristotelician , care i-a vorbit frumos despre unele lucruri, dar i-a pretins plata lecţiilor în continuare. Cum Sfântul considera că o eventuală ucenicie în cunoaşterea lui Dumnezeu nu poate fi achiziţionată cu o plată bănească, l-a părăsit şi pe acesta. A ajuns în preajma unui pitagoreu. Vorbind cu el, acesta l-a întrebat dacă are cunoştinţe de geometrie, astronomie şi muzică. Sfântul Iustin nu poseda o astfel de ştiinţă şi a fost respins de pitagoreu de la urmarea cursurilor sale. Dezamăgit , s-a hotărât să facă o ultimă încercare şi a mers la un platonician proaspăt sosit în oraş. Acesta i-a deschis unele căi, lăsându-l aproape fericit.
"Înţelegerea lucrurilor netrupeşti mă încântă foarte mult, iar contemplarea ideilor dădea aripi judecăţii mele. De aceea, socoteam că nu avea să treacă prea multă vreme pănă să devin înţelept şi, în neghiobia mea, nădăjduiam să văd pe Dumnezeu faţă către faţă ; căci acesta este scopul filozofiei lui Platon" ( Dialog cu iudeul Trifon ) . În pregătirile sale , Sfântul Iustin pleacă din oraşul natal şi se îndreaptă spre Antiohia. Locul convertirii sale nu se cunoaşte cu siguranţă, tot cea ce se ştie cu siguranţă, este că s-a petrecut într-o seară, malul mării. Sfântul Iustin era absorbit de cugetările filozofice, adânc pătruns într-o meditare asupra doctrinei platoniciene. Din întâmplare, a observat un bătrân care se plimba şi el în zona respectivă. Au intrat în dialog şi bătrânul i-a dovedit zădărnicia fiecărui sistem filozofic pe care Sfântul Iustin încercase să îl abordeze în trecut. Totodată, i-a vorbit de profeţi şi de Mântuitorul Hristos. După această discuţie nu l-a mai întâlnit niciodată . " Iar mie mi s-a aprins deodată un foc în suflet şi m-a cuprins o mare dragoste de profeţi, ca şi de bărbaţii aceia care au fost prietenii lui Hristos. Şi, gândindu-mă la cuvintele lui, găseam că aceasta este singura filozofie sigură şi aducătoare de folos. În felul acesta şi pentru aceasta sunt filozof " ( Dialog cu iudeul Trifon ) . Convertirea era încheiată.

[cristiboss56]

Sfântul Ioan s-a născut în Trapezunt, în jurul anului 1300, şi a fost negustor. Într-o călătorie spre Cetatea Albă, a discutat în contradictoriu pe teme religioase cu catolicul Reiz. Ajunşi la destinaţie, Reiz a spus conducătorului tătar al cetăţii că Ioan vrea să treacă la religia tătarilor. Ioan a mărturisit că totul era o minciună şi, după mai multe chinuri, a fost ucis. Mulţimea minunilor care se săvârşeau la moaştele Sfântului Ioan l-au determinat pe Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, să aducă moaştele Sfântului, în anul 1402 , şi să le depună în Catedrala mitropolitană din Suceava, astăzi biserica Mirăuţi.
"Când va înflori pe trupul meu mulţimea rănilor , atunci nădăjduiesc a mă învrednici cununilor celor minunate, zicea mucenicul către tiran. Nu zăbovi mai mult, o păgânule , că eu strig : Slavă puterii Tale Doamne ".

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Sfântul Ioan s-a născut în Trapezunt, în jurul anului 1300, şi a fost negustor. Într-o călătorie spre Cetatea Albă, a discutat în contradictoriu pe teme religioase cu catolicul Reiz. Ajunşi la destinaţie, Reiz a spus conducătorului tătar al cetăţii că Ioan vrea să treacă la religia tătarilor. Ioan a mărturisit că totul era o minciună şi, după mai multe chinuri, a fost ucis. Mulţimea minunilor care se săvârşeau la moaştele Sfântului Ioan l-au determinat pe Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, să aducă moaştele Sfântului, în anul 1402 , şi să le depună în Catedrala mitropolitană din Suceava, astăzi biserica Mirăuţi.
"Când va înflori pe trupul meu mulţimea rănilor , atunci nădăjduiesc a mă învrednici cununilor celor minunate, zicea mucenicul către tiran. Nu zăbovi mai mult, o păgânule , că eu strig : Slavă puterii Tale Doamne ".

*Mâine Biserica face pomenirea Sfinţilor Mucenici Luchilian, Ipatie , Paul , Dionisie şi Claudie
[ Dezlegare la peşte ]