Cinci moduri de a ne impartasi

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de costel

In cadrul Proscomidiei, se scot din prescurile a patra si a cincea miridele pentru credinciosii vii si adormiti. Prin aceasta, credinciosii participa plenar si sacramental la Jertfa de Taina a lui Hristos, iar dupa sfintirea Darurilor, adica devenirea lor in Trupul si Sangele Domnului, aceste miride vor fi cufundate in Sangele mantuitor al lui Dumnezeu „spre iertarea pacatelor si spre viata de veci“. Crestinii sunt miridele lui Dumnezeu, particele din Trupul Lui eclezial - Biserica, madulare ale Trupului Lui mistic, randuite a imparati cu Hristos in veacul veacului.

SA RETINEM: Numai Sfantul Agnet se preface, in timpul epiclezei, in Trupul Domnului Iisus Hristos, in timp ce miridele raman paine sfintita, paine binecuvantata.



Cat despre pomenirea celor care s-au sinucis, canoanele ne marturisesc ca ei nu trebuie pomeniti in cadrul proscomidiei.

Cum trebuie pomeniți cei care s-au sinucis? Vă întreb cu convingerea că din partea dumneavoastră pot primi un răspuns mai limpede.

Vă mulțumesc!

[costel]

Biserica a fost ferma in aceasta privinta - a spus ca nu trebuie sa-i pomenim. In canonul 14 al Sfantului Timotei al Alexandriei se interzice slujba inmormantarii si a pomenirii la Liturghie a celor ce s-au sinucis. In practica insa, severitatea se mai indulceste, cand se constata ca sinuci*gasul, in clipa savarsirii actului sau funest, n-a fost responsabil din punct de vedere mintal.

Daca o vom face noi acasa, va exista riscul sa ne consideram mai presus de Biserica (ea nu se roaga, noi da). Eu ii indemn pe cei care au avut prsoane dragi si au sfarsit prin sinucidere, sa se roage acasa pentru ei. Si asta nu pentru ca trebuie sa indrazneasca sa se creada mai presus de Biserica, ci pentru a se intari in cererea catre Dumnezeu, ca El sa reverse peste toti iubirea Sa.

De ce nu si in Biserica? Pentru ca aici rugaciunile se fac pentru cei care nu s-au despartit de Hristos. Ori sinuciderea, exprima despartirea omului de Dumnezeu. Sper sa fi fost catusi de putin inteles.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de costel

Biserica a fost ferma in aceasta privinta - a spus ca nu trebuie sa-i pomenim. In canonul 14 al Sfantului Timotei al Alexandriei se interzice slujba inmormantarii si a pomenirii la Liturghie a celor ce s-au sinucis. In practica insa, severitatea se mai indulceste, cand se constata ca sinuci*gasul, in clipa savarsirii actului sau funest, n-a fost responsabil din punct de vedere mintal.

Daca o vom face noi acasa, va exista riscul sa ne consideram mai presus de Biserica (ea nu se roaga, noi da). Eu ii indemn pe cei care au avut prsoane dragi si au sfarsit prin sinucidere, sa se roage acasa pentru ei. Si asta nu pentru ca trebuie sa indrazneasca sa se creada mai presus de Biserica, ci pentru a se intari in cererea catre Dumnezeu, ca El sa reverse peste toti iubirea Sa.

De ce nu si in Biserica? Pentru ca aici rugaciunile se fac pentru cei care nu s-au despartit de Hristos. Ori sinuciderea, exprima despartirea omului de Dumnezeu. Sper sa fi fost catusi de putin inteles.

Mulțumesc din suflet pentru lămuriri!
Prietenul nostru preot a ținut slujba de înmormântare a bietei mele amice într-o manieră impersonală, în sensul că nu i-a pomenit deloc numele... Toată slujba a fost astfel, pe o vreme câinoasă (ploua mărunt și abundent).