nu va suparati k intreb dar asha cum un copil, ink din prima lui zi de viata, se indreapta de fapt spre moarte in cele din urma, nu esta asha si in cazul sfarsitului lumii??? adik oricine se naste pe pamantul asta are constiinta faptului k la un moment dat va trebui sa moara, si intreaga creatie in ansamblu stie k va fi un moment in care ,,se va trage linie"-si ma refer la apocalipsa. si de vreme ce tot timpul suntem pe acest drum kr duce la apocalipsa, de ce sa ne impacientam k acum ar fi ceva mai special. sau poate k frica asta si in general ideea k o sa vina apocalipsa cat de curand, este mai mult rodul frustrarilor noastre. faptul k noi ne nastem in timp (si asta este important de retinut) deci suntem supusi normelor temporale, ar insemna k fiecare generatie la vremea ei poate afirma tare si raspicat k in timpul ei vine apocalipsa, pt k de fapt in vremea vietii lor semnele sunt mai evidente decat acum ani si ani( mii de ani). cu alte cuvinte, spre sfarsitul lumii ne indreptam dintotdeauna, ink de dupa caderea protoparintilor in pacat. k noi ne vom fi situat la o anumita distanta de acest eveniment (care pana la urma inseamna de fapt o incununare a virtutilor pt cei ce le-au practicat, o gustare deplina a fericirii vesnice,bineinteles pt cei bineplacuti lui Dumnezeu) nu putem stii, sau putem presupune k suntem mai mult sau mai putin aproape, ceea ce este dpdv teologic gresit, si sfintii parinti ne atrag atentia asupra acestui lucru (adik "datului cu parerea" cu privire la ziua judecatii). sa tinem mai ales seama de faptul ce Dumnezeu este atemporal, si deci de unde stim noi sa masuram in zile kt mai este pana la mom apocalipsei, dak Dumnezeu nu poate fii cuprins de timp-pt gurile rele , de mentionat ca desi Mantuitorul a existat ca persoana istorica, totusi trebuie sa tinem seama k exista dintotdeauna, desi acest termen( dintotdeauna) tot nu este suficient pt a lamuri existenta din vesnicie a lui Dumnezeu. de fapt, poate ca aceasta "tragedie" a apocalipsei este alimentata de urmatoarea situatie: drama individului se extinde si devine o drama a unei societati, tari, a omenirii chiar. si ma refer la o calamitate, la o pandemie etc. pt fiecare generatie sau populatie, la momentul respectiv de necaz, si sa luam exemplu un razboi dur si cu consecinte teribile si au fost destule in istorie, pt ei momentul acela insemna insasi apocalipsa-dar timpul a trecut si au venit alte generatii etc.
si in loc de incheiere, o discutie pe tema apocalipsei nu numai k nu isi are rostul dar nici valoarea, si (solidar cu userul andrei...in fine cel care spunea k nu are rost sa vb de semnele vremurilor etc si in capul caruia au sarit multi) propun sa lasam pe cei razvratiti impotriva patriarhului, ierarhiei si a tot ce vor ei, respectiv petruvodistii, sa tine ei locul si patriarhului si in gen tuturor celor impotriva carora sunt porniti si pe care ii urasc (ei) , iar noi eilalti sa ne vedem de pacatele noastre, sa nu judecam mai ales pe ierarhi cu judecata noastra slaba, si sa fim seriosi... in gen vorbind ai mai mult la absurd, da lupta impotriva "semnelor vremurilor" inseamna violenta si ura, dezbinare si balacareala k pe shant fata de ierarhi, atunci dintru inceput se vede k avem de-a face cu ,,lupi in blana de oaie".
|
08.06.2009, 16:04:12
Subiecte asemănătoare
Mod hibrid