Cimitirul

[windorin]

În prealabil postat de dorinastoica14

Cimitirele noastre seamănă cu localităţile noastre aş spune chiar că sunt o oglindă a fiecăruia din noi.

Privirea cimitirelor ca oglinzi ale noastre este o imagine minunata. Privind un cimitir putem simti cat credem in viata cea vesnica, cat ii simtim inca vii pe cei adormiti ai nostri.

Din pacate, cimitirele nu mai sunt ceea ce ar trebui sa fie, adica locuri de odihna si de dobandire a unei asezari sufletesti. Multe dintre ele (atat la orase, cat si la sate) au ajuns placate cu betoane, cu gramezi de flori de plastic, fara pic de natura, fara lumanari si candele aprinse. Este trist.

Tin minte si acum cimitirul de la Sihastria lui Cleopa. Era noapte, iar cimitirul adancea tacerea, o tacere vie, calda. Fiecare cruce avea o candela cu ulei, aprinsa. Este cel mai minunat cimitir pe care l'am vazut vreodata, si cel mai odihnitor.

Proeteni sau rude care sunt plecaţi în srăinătate atunci când vin în ţară puţini dintre ai fac o vizită scurtă la cmitir pentru a aprinde o lumânare sau a lăsa uitată o floare pe mormântul celor dargi.
Zilele trecut m-am întâlnit cu un fost coleg.L-am întrebat dacă a fost la cimitir.Mi-a spus că nu are timp,că are de rezolvat nişte acte,moşteniri,afaceri.Seara,am poposit la mormântul (frumos n-am ce spune) unde odihnesc părinţii acestuia mutaţi în lumea celor drepţi destul de tineri).Am avut o stare de bine pentru câteva momente iar noaptea i-am visat.M-am convins încă odată că de cei plecaţi nu ne desparte decât uitarea.