Ce inseamna pentru voi a trai in strainatate?

[Anna]

Ce bine ca ai reusit asta, eu sunt in Romania si fiind in Romania imi este dor de Romania. Stiu ca pare ciudat, dar mi-e dor de viata la tzara. Oricum, ce e sigur e ca daca as trai la tzara, mi-ar fi dor de viata la camin in Cluj si de oras hahahaha. Sunt lacoma, vreau de toate, pamant, singuratate, casute linistite, straturi, holde, campii, oras, aglomeratie, cultura multa, viata intensa, mareaaaa

[andreicozia]

Apropo de ce spui cind iti smulgi parul din cap, un analist in probleme de simplitate a vietii spunea ca pentru a putea ajunge sa traiesti o viata simpla trebuie sa fi foarte bogat!

Chiar si simplitatea aia pastorala, mioritica de la tara vine cu un pret urias!

[Anna]

Crezi ca nu stiu ce inseamna viata la tara? Stiu, si cateodata mi-e dor

Daca va este dor de atmosfera din tarisoara noastra, de taranii nostri ce-si poarta cu mandrie costumul popular dumineca la biserica, priviti fotografiile de mai jos.... Sant facute acum cateva zile intr-un orarecare oras din Bucovina... intr-o zi de duminica. Caprioara am gasit-o la o manstire..o hraneau 2 maicute.
Asa cum am scris si la topicul "Tara mea", tara pentru mine inseamna inima. Patriotismul nu inseamna sa ramaii aici (daca ai posibilitatea sa pleci si doresti sa o faci) ci sa nu-ti renegi NICIODATA originile. A fi patriot inseamna sa-ti porti cu demnitate obarsia de roman, indiferent unde esti si ce faci. Daca suntem facuti hoti, dovediti voi cei din diaspora ca avem si Oameni de nadejde nu doar tigani si cersetori. Cat despre dorul de Acasa....daca inima este in armonie cu tine insuti (Constiinta) esti fericit oriunde ai fi. Sarac...bogat...in Romania sau in China... in Islanda...sau in Afganistan...in baraca sau in palat..vei fi fericit...Pentru ca nu locul (tara) aduce pacea, fericirea.. ci Hristos si Maicuta Domnului. Iar cel ce poarta pe Stapana in inima poarta cu sine intreg Cerul. Unul ca acesta nu mai poate fi trist..nici dor nu-i mai poate fi.. pentru ca Acasa e chiar in inima sa..trebuie doar sa se adune pe sine acolo..sa taca.. sa asculte..sa primeasca.

În prealabil postat de Anna

Ce bine ca ai reusit asta, eu sunt in Romania si fiind in Romania imi este dor de Romania. Stiu ca pare ciudat, dar mi-e dor de viata la tzara. Oricum, ce e sigur e ca daca as trai la tzara, mi-ar fi dor de viata la camin in Cluj si de oras hahahaha. Sunt lacoma, vreau de toate, pamant, singuratate, casute linistite, straturi, holde, campii, oras, aglomeratie, cultura multa, viata intensa, mareaaaa

Mai greu ar fi dacă ai vrea viaţa veşnică!
Cât despre celelalte este posibil să le ai într-o zi pe toate.

[Fani71]

În prealabil postat de Anna

Ce bine ca ai reusit asta, eu sunt in Romania si fiind in Romania imi este dor de Romania. Stiu ca pare ciudat, dar mi-e dor de viata la tzara. Oricum, ce e sigur e ca daca as trai la tzara, mi-ar fi dor de viata la camin in Cluj si de oras hahahaha. Sunt lacoma, vreau de toate, pamant, singuratate, casute linistite, straturi, holde, campii, oras, aglomeratie, cultura multa, viata intensa, mareaaaa

Este normal sa ne fie si dor. Este un semn al dragostei. Grav si trist este insa cand nu ne simtim bine nicaieri, cum spunea cineva. Cand ne e dor de la tara cand suntem la oras dar suntem nefericiti din cauza asta, si invers. Insa daca simtim mai degraba bucuria ca vom ajunge in acel lox, si ne bucuram si de locul in care suntem, eu cred ca e bine.. E mai multa bucurie decat daca nu ai decat un loc pe care il iubesti.

Ai dreptate Fani. Orice bucurie e buna, orice amintire e frumoasa.
Eu nu traiesc in strainatate (deci nu prea aveam ce cauta pe acest topic) dar daca ar fi sa povestesc despre singura mea "iesire" (pelerinajul din Grecia)..as spune ca m-am regasit in fiecare loc in care am fost. La Kato Xenia, am simtit pacea si bucuria locului ce ma imbraca ca si cu o haina..ce vine din exterior..sau din interior..nu-mi dau foarte bine seama. La Sfantul Ioan Rusul am regasit un prieten drag cu care "vorbeam" deja de ff multi ani. La Sfantul Nectarie, am regasit bucuria vindecarii..pe chipul celor ce ii sarutau Sfintele Moaste. La Sfantul Patapie, am inteles ce inseamna "lepadarea de lume" si pusticia cea adevarata. La Sfantul Spiridon am vazut urmele actualitatii Ortodoxiei. Firele de iarba de pe incaltarile Sfantului mi-au aratat cat de actuala e Iubirea neconditionata. La Cuviosul Paisie Aghioritul..acolo..m-am regasit pe mine. L-am intrebat daca se supara ca ii spun intai lui "La multi ani" dimineata cand ma trezesc apoi..mie insumi.. Cred ca nu s-a suparat.. In croaziera spre Athos..am regasit mireasma aceea de departe..mireasma aceea pe care mintea si inima mea deja o cunostea..acum a avut ocazia sa o "miroasa" de la distanta..Intr-un cuvant peste tot m-am simtit Acasa. desi eram in Grecia.. Nu m-am simtit straina..nici pelerin..ci un om simplu care revede Sfinti dragi si locuri bine cunoscute. Oricunde as merge Inima mea merge cu mine. Cum m-as putea simtit strain de mine insumi?
Dorul de amintirile copilariei...de casa bunicii...de florile furate in noptile de vara..sunt pate din viata noastra. Sunt sentimente ce aduc cu sine nostalgia..este si ea buna. E buna ptr. ca ea, Nostalgia (vremurilor apuse) ne ajuta sa NU renegam obarsia de ROMAN.

[Hartford]

[quote=eduardd;145211]Ai dreptate Fani. Orice bucurie e buna, orice amintire e frumoasa.
Eu nu traiesc in strainatate (deci nu prea aveam ce cauta pe acest topic) dar daca ar fi sa povestesc despre singura mea "iesire" (pelerinajul din Grecia)..as spune ca m-am regasit in fiecare loc in care am fost. La Kato Xenia, am simtit pacea si bucuria locului ce ma imbraca ca si cu o haina..ce vine din exterior..sau din interior..nu-mi dau foarte bine seama. La Sfantul Ioan Rusul am regasit un prieten drag cu care "vorbeam" deja de ff multi ani. La Sfantul Nectarie, am regasit bucuria vindecarii..pe chipul celor ce ii sarutau Sfintele Moaste. La Sfantul Patapie, am inteles ce inseamna "lepadarea de lume" si pusticia cea adevarata. La Sfantul Spiridon am vazut urmele actualitatii Ortodoxiei. Firele de iarba de pe incaltarile Sfantului mi-au aratat cat de actuala e Iubirea neconditionata. La Cuviosul Paisie Aghioritul..acolo..m-am regasit pe mine. L-am intrebat daca se supara ca ii spun intai lui "La multi ani" dimineata cand ma trezesc apoi..mie insumi.. Cred ca nu s-a suparat.. In croaziera spre Athos..am regasit mireasma aceea de departe..mireasma aceea pe care mintea si inima mea deja o cunostea..acum a avut ocazia sa o "miroasa" de la distanta..Intr-un cuvant peste tot m-am simtit Acasa. desi eram in Grecia.. Nu m-am simtit straina..nici pelerin..ci un om simplu care revede Sfinti dragi si locuri bine cunoscute. Oricunde as merge Inima mea merge cu mine. Cum m-as putea simtit strain de mine insumi?
Dorul de amintirile copilariei...de casa bunicii...de florile furate in noptile de vara..sunt pate din viata noastra. Sunt sentimente ce aduc cu sine nostalgia..este si ea buna. E buna ptr. ca ea, Nostalgia (vremurilor apuse) ne ajuta sa NU renegam obarsia de ROMAN. [/quote

Jenica nu e tot una sa traiesti ani departe si sa mergi pe citeva zile in pelerinaj! crede-ma stiu ce spun sint sigura ca ai avut ghid, pe cind traind in alta tara nu ai ghid linga tine nu mai vorbesc ca trebuie sa muncesti sa te intretii tu si familia sa scrii si sa citesti si daca nu esti cit de cit pregatit in limba tarii respective e greu, cei care sint in Italia sau Spanie sint mai norocosi ca limba se mai aseamana cit de cit cu romana.

[nicole50]

Am plecat pentru ca imi era frica mereu,am plecat fara sa mai detin nimic material in nadejdea ca le voi face la loc,am plecat doar cu Iisus in inima si bucuria ca suntem toata familia la un loc,am plecat pentru ca ma saturasem sa tin geanta de gat la piata,ochii pe portofel cat scoteam banii sa platesc ce cumparasem,sa ascult tufisurile cand ma intorceam mai tarziu acasa,sa am grija in fiecare seara sa incui bine usa,sa port grija copiilor cat sunt pe afara,sa pasesc peste sacosele de gunoi lasate pe alei,sa privesc in toate partile cand ma urc in autobuz,sa fiu refuzata si amanata la nesfarsit pentru vre-un nenorocit de serviciu public,sa intervin ,sa ma interesez unde si cu cine sa " discut"ca sa nu raman cu problema nerezolvata,sa urasc saracia din neputinta de a face mai mult pentru saraci..si mai ales sa scap de ipocrizie..de falsul cult al ortodoxului pentru familie,pentru aproapele..stim cu totii de stirile de la ora 5.."viata la sat"...oameni din comunitati mici unde se intampla cele mai neauzite cazuri de violenta domestica,abuzuri de tot felul,copii chinuiti,persoane care au fost duse la spital ca ultima masura pentru ca deja intrasera in putrefactie de vii,mancate de viermi,,asta sub privirile nepasatoare incepand cu cele ale vecinilor pana la cei care au o "calificare" in domeniul social,calificare care este privita ca un mod de viata particular nu in slujba obstii,la fel cum s-a intamplat si cu profesoarele de religie din scoli care aveau convingerea ca religia se preda in cuvinte si se rasplateste cu note si ca poti ramane CORIGENT la aceasta materie....nu am auzit de cazuri in care un profesor de religie sa se declare un fin ascultator si subtil consilier al sufletelor ratacite....am plecat din cauza a toate acestea..m-a durut "zicala " despre Romania..."frumoasa tara...pacat ca este locuita".....am plecat si plang zilnic dupa ce a ramas si stiu ca va ramane vesnic ,mai ales in Romania...mirosul acela de icoane,tamaie,batai de toaca,,locuri sfintite de asceti,,Ion Creanga..Amintirile lui....lumea din amintirile lui,simpla,taraneasca,asezata,respectuasa..cu balciuri,cu nunti cu familii numeroase ,cu copii invatati ,cu dascali care isi scot ei primii palaria si te saluta,cu madame care se lauda la porti cu dulceturi fine si apa de la beci,cu taifasuri de poeti in taverne,cu polemici de piata si polemica academica....astea vor dura vesnic..si sunt ale noastre ,ale romanilor,,,,,sa ne intoarcem de unde vom fi,cu privirea catre "acest" suflet si sa ne educam copii in aceleasi valori....macar atat..sper sa nu fi suparat pe nimeni...sunt doar simtiri traite departe de tot ce are romanul si inca nu stie ca le are.....

[Iulia11]

Nicole...ai dreptate in ceea ce spui...e greu departe de tara si aici ma refer la traditia noastra pe care acolo ai ocazia sa o simti doar intr-o biserica romaneasca...dar...sa fim seriosi ca nimeni nu pleaca in afara cu buzunarele goale si nici fara sa aiba pe cineva acolo pentru ca pur si simplu este imposibil sa supravietuiasca (lipsa dreptului de munca, locuintei etc)....iar pungile de gunoaie, ciorditorii si nesimtii din serviciile publice mai nou colcaie si pe acolo.
Principalul motiv pentru care se pleaca e un trai material nu foarte bun ci oleaca mai bun ca cel din tara si aspecte legate de societate, in special a castigurilor injuste pentru diferite clase de munca.