ce se intimpla cind o persoana nu poate ierta un rau care i s-a facut?

[sophia]

Eu am la acest subiect niste nelamuriri:

1. Poti sa faci o separare intre persoana care ti-a facut raul si fapta sa?
Ma gandesc eu ca poate fi o persoana de altfel buna, dar care te-a ranit intr-o imprejurare. Acum tu poti ierta persoana si te poti impaca, dar durerea, faptul, sa persiste in suflet. De multe ori fapta face rau si doare, nu persoana.
Este si asta un pacat? Si daca da, de ce si ce trebuie sa faci ca sa uiti?
2. Tu ierti persoana, esti spalata de pacat. Este insa suficient?
Dar cel care a facut raul nu trebuie si el sa ierte, sa corecteze situatia? Eu cred ca abia atunci s-a facut lumina, atunci poti sa-ti vindeci si rana din suflet si ii va place si lui Dumnezeu.
Este nevoie intotdeauna de amandoua partile ca sa se incheie un conflict.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Eu am la acest subiect niste nelamuriri:

1. Poti sa faci o separare intre persoana care ti-a facut raul si fapta sa?
Ma gandesc eu ca poate fi o persoana de altfel buna, dar care te-a ranit intr-o imprejurare. Acum tu poti ierta persoana si te poti impaca, dar durerea, faptul, sa persiste in suflet. De multe ori fapta face rau si doare, nu persoana.
Este si asta un pacat? Si daca da, de ce si ce trebuie sa faci ca sa uiti?
2. Tu ierti persoana, esti spalata de pacat. Este insa suficient?
Dar cel care a facut raul nu trebuie si el sa ierte, sa corecteze situatia? Eu cred ca abia atunci s-a facut lumina, atunci poti sa-ti vindeci si rana din suflet si ii va place si lui Dumnezeu.
Este nevoie intotdeauna de amandoua partile ca sa se incheie un conflict.

Cred ca iertarea este nu un act punctual, in general, ci un proces, cam ca o vindecare.
Este cel mai greu in cazul in care celalalt nu cere iertare si ramane in pacatul lui.
Un exemplu poate extrem: un copil maltratat si poate chiar violat de unul din parinti (incest, adica). Acel copil ajuns matur poate doar cu mare greutate, dupa indelung tratament si munca duhovniceasca, sa depaseasca starea de profunda umilinta si deznadejede in care a fost dus din cauza acestul incest. El poate ajunge si sa il ierte pe acel parinte. Dar daca aceste nu vede ca a gresit si continua sa se poarte cu el intr-un mod care ii arata ca il dispretuieste si nu il iubeste si nu ii pasa de ce i-a facut? Sau chiar neaga ca i-a facut ceva rau?
Cred ca iertarea este posibila dar este foarte grea, si este un proces, o munca de o viata in acest caz.
In cazul lucrurilor mai usor de iertat poate procesul e mai putin lung si mai putin dureros dar ramane un proces.

[LapetiteMoc]

Mă întreb cum se poate reacționa față de o persoană care nu te iartă pentru că ai iertat-o... Se simte atât de îngenunchiat în orgoliul său, încât, conștient fiind de propria greșeală , nu-ți poate ierta iertarea...

[laraG]

...iar iertarea este rezultatul si manifestarea unei iubiri autentic crestine.Oare iubim cu adevarat?Stim ca legea iubirii sta la baza crestinismului, stim ca "Dumnezeu este iubire"(Ioan 1:4,8), iar noi suntem o "o particica din Dumnezeu"(Sf.Grigore de Nazianz)Atunci cand traim in ura si dusmanie - stari prezente in realitatea convietuirii noastre- ne indepartam de Dumnezeu si izgonim pe "omul launtric" din noi, pe Duhul lui Dumnezeu care lociueste in noi.Cred ca nu gresim cand spunem ca masura iubirii este iubirea vrajmasului nostru sau atunci cand reusim sa iubim pe cei ce ne urasc si sa iertam pe dusmanii nostri, daca se poate vorbi de dusmanie intre "frati".Cum putem ierta si cum putem iubi pe cei ce ne dusmanesc? Eu personal nu stiu nici acum dupa multi ani de cand m-am apropiat cu mai mult sarg de invataturile Sfintei Biserici, cum voi ajunge la mantuirea sufletului meu, stiind ca acest lucru este esential .Privind retrospectiv , multe nu am iertat.Doamne ajuta-ma!

[windorin]

Imi vin mereu in minte cuvintele lui Hristos: [COLOR=darkred]"Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri."[/COLOR]

[LapetiteMoc]

... 70 de ori câte 7 ...

[Marius22]

În prealabil postat de windorin

Imi vin mereu in minte cuvintele lui Hristos: [COLOR=darkred]"Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri."[/COLOR]

In viata noastra duhovniceasca iertarea greselilor este esentiala. Pe de-o parte, cerem iertare, pe de alta oferim la randul nostru iertare. Atunci cand indraznim a cere iertare lui Dumnezeu, fara a ierta greselile semenilor, suntem asemenea datornicului nemilostiv.

Cel mai bine este ca iertarea sa izvorasca cu adevarat din inima, ca urmare a iubirii nefatarnice si nu dintr-un simplu legalism ("iert aproapelui pentru ca Dumnezeu sa-mi ierte"), deoarece Dumnezeu oricum cunoaste taina inimii noastre.