Intrarea femeilor in altar si a barbatilor care ajuta preotul

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Aveam o intrebare mai demult si acum pe alt fir mi s-a adus aminte de ea.
Acum va intreb ca sa ma lamuresc.
Femeile nu au voie sa intre in altar. Stiu.
Nici in afara slujbei? Si cine face curat in altar?
Eu am vazut la noi intrand femei in altar repede, din diverse necesitati. E vorba de femeile care ajuta in biserica si au de luat ceva din altar (apa, carti, etc.).
Acum nu stiu daca este chiar bine.
Si de fapt de ce nu este bine? (in afara slujbei)
Si in legatura cu barbatii care il ajuta pe preot in altar. Ei capata o dezlegare in acest sens?
La noi sunt si copii (baieti) care de mici ajuta preotul (tin lumanari, etc.), chiar sunt imbracati in vesmint ca de diacon. Sunt tare draguti si lor le place sa ajute in altar.
E voie asta?
Altarul este ceva tabu pentru crestini, pentru femei mai ales, dar si camera a preotilor (la noi ortodocsii nu exista sacristie). Oare de ce nu exista?

Regula ca femeile nu au voie sa intre in altar a aparut din cauza ca locul din jurul altarului (in sensul de masa) i se da o atentie deosebita, din cauza ca pe el se faca sfanta jertfa, si se considera ca numai cei care au vreo slujba de facut pe acolo ar trebui sa se apropie. Asta inseamna ca atat barbatii, cat si femeile, care nu au o treaba speciala acolo, nu ar trebui sa intre in altar. Dar daca au, pot sa intre. de ex. la manastirile de maici unde nici nu vione preotul decat duminica nu este nici o problema ca maicutele sa intre si sa faca ordine, curat etc. Ca la voi la parohie, intra si mlefeile cu o treaba anume.

Baietii care ajuta in altar sunt acolo cu o treaba, deci este un lucru foarte bun. asta ii motiveaza adesea sa vina la biserica, participa mai activ, si invata.

O paranteza:
In timpul templului evreilor in sfanta sfintelor, unde era chivotul legii, nu intra nimeni decat marele preot odata pe an, facand jerfe, si era acoperit cu o catapeteasma (o perdea). Catapeteasma asta s-a sfasiat la moartea lui Hristos ca semn al sfasierii barierei dintre om si Dumnezeu facuta prin pacat. Tot asa, pentru crestini toata biserica a devenit Sfanta Sfintelor, in care noi partrundem prin botez. La inceput slujba se facea in semicerc deschis spre rasarit, in jurul altarului.
Totusi, mai tarziu, si incetul cu incetul, spatiul din jurul altarului a devenit din ce in ce mai izolat de restul bisericii, a inceput sa fie de la un moment incolo si despartit de un zid de icoane, iconostasul, lucru care este si bun (ca arata respectul pentru trupul si sangele lui Hristos, iar icoanele se zice ca 'fac vizbili' sfintii, ingerii, pe Hristos.., nu ascund ci reveleaza) dar in acelasi timp si periculos pentru ca intr-un fel, daca se exagereaza aceasta despartire, ne intoarcem la conceptia din VT de departare a lui Dumnezeu, de despartire a sacrului de profan etc., daca nu in teologie atunci in conceptia oamenilor, care interpreteaza simplu, dupa ce vad la biserica.
O relatie mai organica dintre altar si restul bisericii ar fi dupa parerea mea de dorit si ar accentua prezenta lui Dumnezeu printre (si intru) noi, trupul Bisericii - iconostase mai putin compacte, oameni mai diversi care ajuta la treburile din altar, deschiderea mai adesea a usilor si perdelelor etc.

[costel]

Cateva randuri care aduc lamuriri in aceasta problema:

"Pana in sec. al XII-lea nu intrau in altar decat membrii ierarhiei bisericesti. Cu timpul au inceput sa apara cazuri de binecuvantari ale episcopilor date unor barbati mireni si unor calugarite (doar in biserica manastirii de care apartin). Astazi practica s-a extins si mirenii pot intra doar cu binecuvantarea preotului, iar calugaritele cu binecuvantarea staretului. Despre rolul calugaritei in sfantul altar, maica stareta Eufimia Popa spune:„La noi, randul unei maici incepe de sambata seara, la Vecernie, pana sambata cealalta, la sfarsitul Liturghiei. Trebuie sa ajute la sfantul altar, dar nu umbla la sfanta masa, ci doar aduce cele necesare preotului in timpul slujbei. Maica nu sta propriu-zis in altar, ci in vesmantarie, in partea dreapta a sfantului altar, ca sa nu deranjeze preotul. Si doar in anumite momente vine si aduce cele necesare preotului slujitor. Deci nu deranjeaza absolut in nici un fel, ci ajuta”. In perioada lunara a femeii, „maicile nu au voie sa intre in altar...”


Femeile nu au voie sa intre in altar deloc. Canonul 44 de la Laodiceea spune foarte limpede „ca nu se cuvine ca femeia sa intre in altar”. „Aceasta porneste, desigur, de la mai multe considerente, printre care si situatia lunara a ei, dar cea mai importanta consta in faptul ca femeia nu poate indeplini functii sacerdotale la altar”, ne-a explicat pr. prof. Nicolae D.
Exista reguli precise si canoane care prescriu dreptul calugarilor si calugaritelor de a intra. Spre exemplu, canonul 15 al Sfantului Nichifor Marturisitorul, patriarhul de Constantinopol, spune: „Se cuvine calugaritelor a intra in sfantul altar sa aprinda lumanari si candele, sa il curete si sa-l mature”. De asemenea, mai exista un canon al Sfantului Nicolae, patriarhul Constantinopolului, din secolul al XII-lea, care spune iarasi clar: „Este oprit ca monahul fara hirotonie sa indeplineasca de pe amvon, ca citet, slujbele citetului. Dar socotesc ca, pentru cinstea cuvenita schimei monahale, nu trebuie sa se opreasca monahul care nu s-a facut vinovat de nici o infractiune de a intra in altar, pentru ca sa aprinda lumanari si candele”. Deci interpretarea acestor canoane duce la concluzia ca maicile nu au voie sa intre in altar decat in manastirile lor si doar daca nu sunt barbati care sa suplineasca indatoririle lor. „Insa nu trebuie sa faca din aceasta un obicei, ca si cand ar fi dreptul lor sa intre acolo. Nu este un drept firesc, natural, ci este o exceptie, cu toate ca maicile au o pregatire speciala, o viata aparte, dar raman totusi femei, iar altarul este rezervat numai barbatilor”, ne explica pr. Nicolae Necula.


Intrarea in sfantul altar presupune o anumita evlavie
„Oricum, intrarea calugaritelor in altar nu este un drept al acestora, ci un pogoramant care se face, o derogare, o dispensa sau o binecuvantare pe care o da numai episcopul locului”, ne explica pr. Necula. In privinta aceasta este demn de mentionat un studiu din anul 1975, al profesorului Iorgu Ivan, intitulat „Aspecte canonice in discutia a doi mari ierarhi ortodocsi romani”. „Este vorba de mitropolitul Andrei Saguna si de Sfantul Calinic de la Cernica, care aveau pareri deosebite. Calinic de la Cernica, fiind mai exigent, spune ca «in nici un caz calugarita nu are voie sa intre in altar». Iar Andrei Saguna, care avea idei mai progresiste, deschise, spunea ca este voie sa intre acestea in altar, mai ales ca sunt si canoanele care le indreptatesc.”


In manastirile lor, pot sa intre si sa faca anumite treburi in altar cu aceasta binecuvantare a episcopului sau a staretului. Despre celelalte femei, care nu sunt calugarite, nici nu se mai pune problema, ele nu pot intra in altar decat la sfintirea unei biserici. Iar barbatii mai credinciosi si copiii pot intra doar cu binecuvantarea episcopului sau a preotului. „Abuzul care se face in unele biserici de a intra in altar oricare laic nu mi se pare potrivit. Iar la nunta, botez sau alte evenimente, nu sunt indicate...”, conchide pr. prof. Nicolae D. Necula.


Intrarea in sfantul altar presupune o anumita evlavie. Cel care intra in altar trebuie sa se inchine. Dupa ce se saruta usa diaconeasca prin care se intra, se fac trei metanii inspre sfanta masa, urmate de sarutarea Sfintei Evanghelii, a Sfintei Cruci si a sfintei mese, de catre preot, diaconul numai coltul mesei, iar credinciosul ramane numai cu cele trei metanii, nesarutand nimic, pentru ca sfanta masa este rezervata numai clericilor.”
Diac. George Aniculoaie