Educatia religioasa ortodoxa a adultilor

[sophia]

Nu e vorba de termeni.
E vorba de aplicare. Acolo este greu si aia nu explica in carti.
Si nu-mi mai aminti te rog de par. Cleopa. Mi-e deajuns cat am citit de la el si m-a desfiintat ca om.

Cu totii realizam ce plini de pacate suntem cand il citim pe Pr. Cleopa. Ne ajuta sa luptam cu pacatele noastre, nu sa le toleram. Cine tine mult la pacatele sale, sa nu-l citeasca.
Mie imi place exprimarea lui clara si pe inteles.
Dealtfel desfiinteaza numai ceea ce e de desfiniitat, ca omul nou sa poata asa se dezvolte.
Oamenii mor la toate varstele. Cine stie cand ne suna noua ceasul?!? Poate nici nu mai e atat de mult timp de pierdut, cultivand pacate, in loc de virtuti.
Ori suntem ortodocsi si luptam cu pacatele noastre, ori nu suntem, la alegere.

În prealabil postat de sophia

Nu e vorba de termeni.
E vorba de aplicare. Acolo este greu si aia nu explica in carti.
Si nu-mi mai aminti te rog de par. Cleopa. Mi-e deajuns cat am citit de la el si m-a desfiintat ca om.

Da te rog un exemplu de sfat, pe care nu stii sa il aplici in viata de zi cu zi.

[sophia]

Anca uita-te la discutiile pornite azi despre Iisus, om, pacate si ai sa vezi ce nelamuriri am.
Nu mai stiu nici de ce ma aflu pe lume, ce plan are Dumnezeu cu mine, nici ce am de facut si nici ce este pacat si ce nu.
Adica eu poate mai stiu ceva, dar altii le vad altfel si ajungem aici la o zapaceala de nu mai stie/intelege nimeni nimic.
Asta pentru ca fiecare intelege altfel lucrurile dar isi inchipuie ca el le stie pe toate.
Este derutant.

[sophia]

Ma intrebai de sfat de la par.Cleopa?
Am mai spus: de ex. cum sa fiu si femeie si crestina, cum sa fiu si casatorita si crestina, ca sa le pot impaca pe toate (ca dupa dansul nu se prea poate).
In ziua X din saptamana nu esti crestin ca esti cu sotul, in ziua Y nu esti casatorit ca esti/te duci la biserica sau n post. Si la fel cu femeia (nu esti crestina in zilele X, Y, Z din luna, in perioada de lauzie si alte perioade ale vietii). Trebuie sa fii femeie in lume, sa lucrezi, sa fii o doamna, dar in acelasi timp supusa sotului si altor barbati.
Ma mai gandesc si-ti mai spun si altele.

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Ma intrebai de sfat de la par.Cleopa?
Am mai spus: de ex. cum sa fiu si femeie si crestina, cum sa fiu si casatorita si crestina, ca sa le pot impaca pe toate (ca dupa dansul nu se prea poate).
In ziua X din saptamana nu esti crestin ca esti cu sotul, in ziua Y nu esti casatorit ca esti/te duci la biserica sau n post. Si la fel cu femeia (nu esti crestina in zilele X, Y, Z din luna, in perioada de lauzie si alte perioade ale vietii). Trebuie sa fii femeie in lume, sa lucrezi, sa fii o doamna, dar in acelasi timp supusa sotului si altor barbati.
Ma mai gandesc si-ti mai spun si altele.

Cred ca lipsesc modele de femei crestine.
Eu am cunoscut acum o luna o sotie de preot.. m-a impresionat. Daca poti sa-ti imaginezi o femeie foarte modest imbracata, nearanjata (fara machiaj, fara cercei, par strans in coc, batic), dar radiind de frumusete. Nu stiu daca ar fi considerata frumoasa de ochiul barbatului modern, dar mie mi s-a parut frumoasa. Era o adevarata placere sa vorbesti cu ea.. iti incalzea inima (m-am simtit ca o impostoare ca eu vin pe tocuri si cu cercei lungi din tara cu traditie ortodoxa, iar ea, americanca si convertita, si-a asumat firesc modelul femeii crestine).

Presupun ca avea si alta varsta decat tine, nu, Anna?
Cu trecerea anilor aceste podoabe, atat de importante la tinerete, nu mai spun mare lucru...
desi tineretea vostra e podoaba suficienta.
Si apoi tot timpul trebuie sa mai lasi ceva de la tine: mai un pacat, mai o podoaba...

[cris]

În prealabil postat de sophia

Anca uita-te la discutiile pornite azi despre Iisus, om, pacate si ai sa vezi ce nelamuriri am.
Nu mai stiu nici de ce ma aflu pe lume, ce plan are Dumnezeu cu mine, nici ce am de facut si nici ce este pacat si ce nu.
Adica eu poate mai stiu ceva, dar altii le vad altfel si ajungem aici la o zapaceala de nu mai stie/intelege nimeni nimic.
Asta pentru ca fiecare intelege altfel lucrurile dar isi inchipuie ca el le stie pe toate.
Este derutant.

În general, deruta vine daca, in diverse etape, incerci sa pui de acord lumea cu Dumnezeu, avand ca scop adaptarea lui Dumnezeu la nevoile lumii, si nu ca lumea sa se apropie de voia lui Dumnezeu. De fapt Dumnezeu a facut aceşti paşi, numiţi Iconomia si pogorământul lui Dumnezeu şi al sfinţilor Săi. Dar ceea ce a făcut se poate exprima doar ca paradoxuri sau antinomii, în limbajul şi potrivit sensurilor cuvintelor cu care este lumea obisnuită.

Primul paradox este legat de veşnicie. Omul care pune de acord sensul acestui cuvânt cu lumea şi nevoile ei , înţelege prin veşnicie că va exista la infinit, fără sfârşit, cu lume cu tot, eventual înoită, dar fără a schimba ceva esenţial, şi cu Iisus Hristos revenit şi El tot în această aceeaşi lume.

Descriind schimbarea paradoxală de sens a cuvântului, ni se spune despre Hristos că este acelaşi ieri , azi şi în veci. Această exprimare schimbă radical perspectiva asupra timpului , ca fiind liniar, de la trecut , prin prezent spre viitor. Ni se sugerează că trecutul , prezentul şi viitorul se vor contopi în Împărăţia cerurilor, şi ca o consecinţă , pentru a intra lumea în Împărăţie va trebui să iasă din timp şi spaţiu, nu prin distrugerea lor , ci prin contopirea, sau cum mai este numită, prin transfigurare.

De aceea , când omul ia parte la Liturghie cum se cuvine, ştiind ce se petrece cu el şi, ca Taină, cu toată Biserica, el intră în timpul liturgic, ieşind parţial din cel istoric, liniar. Timpul liturgic are mai multe coordonate, între care cea mai cunoscută este cea a ciclului anual, adică anul bisericesc, având în centru Paştele , când se consideră încheiat un cerc al timpului liturgic, şi următorul va fi repetarea identică, înţelegând prin aceasta aceeaşi Liturghie, aceleaşi Sărbători, pericope evanghelice.

Fiecare acumulează cât poate, după credinţa lui, spre a împlini o altă coordonată a timpului liturgic, cea de înălţare, referitoare la urcuşul duhovnicesc, spre virtuţi şi cunoaşterea mai adâncă a Tainelor. Şi abia prin această componentă înţelege o parte a paradoxului veşniciei, a antinomiei legate de porunca de a te lepăda de lume şi chiar de tine însuţi , spre a putea urma lui Hristos, adică a urma nu numai în Împărăţie, ci şi în slavă, pentru că Dumnezeu ne vrea, şi pe noi toţi, FII întregi, nu lipsiţi de moştenire.

[sophia]

Exact asta spune si preotul meu:femeia crestina a sec.21. Dar nu stie nici el asa bine s-o defineasca.
Modele nu sunt.
Femeia crestina a sec.21, spre deosebire de cea de acum 2000 ani, trebuie sa raspunda la doua cerinte grele: credinta si societatea (intre care exista o prapastie). Acum 2000 ani nu exista acea prapastie. Femeia statea acasa. Punct. Femeia era muncita acasa, batuta si tinuta infasurata, maritata cu sila etc.
Daca lucrezi undeva, indiferent unde, daca iesi in lume, trebuie sa te imbraci si sa te porti ca atare, altfel bati la ochi. Si trebuie sa muncesti cot la cot cu barbatul.
Invers, in biserica bati la ochi daca te imbraci si te porti prea lumeste.
Trebuie o cale de mijloc, care sa le imbine pe amandoua, si mai putin imbracamintea, ci interiorul conteaza.
In sec. 21 femeia trebuie fie si femeie si barbat, iar credinta nu accepta aceasta ultima parte.
Si atunci cum facem?
De fapt si barbatii sec. 21 trebuie sa fie si femei, caci li se cere mai nou sa creasca si ei copii, sa faca treaba in casa.
Diferenta: barbatii le pot face pe amandoua, fara probleme, nu-s considerati murdari niciodata, au voie orice, se pot imbraca oricum.

Si ca sa revin la subiect - am impresia ca exista aici o problema legata de accesul femeii la acest domeniu. Si asa ea n-are voie sa faca nimic in biserica, la ce sa mai si invete? Cred ca asta este problema.
De ce sa nu fie scoli teologice si de cantareti, strana, diaconite etc. pentru femei?

În prealabil postat de sophia

Si ca sa revin la subiect - am impresia ca exista aici o problema legata de accesul femeii la acest domeniu. Si asa ea n-are voie sa faca nimic in biserica, la ce sa mai si invete? Cred ca asta este problema.
De ce sa nu fie scoli teologice si de cantareti, strana, diaconite etc. pentru femei?

Totusi nu-ti inteleg intrebarea, Sophia, tu iti conditionezi credinta de accesul femeii in biserica si de existenta scolilor teologice pentru femei?
Credinta trebuie sa avem ca asa ne cere Domnul, iar cunoastere, pentru ca Sf. Apostol Petru ne spune ca vine dupa credinta si fapte bune. Ce sunt aceste conditionari ale tale altceva decat niste scuze. Scuze pentru ce?!?