"Mă bucur şi mereu mă voi bucura"

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Ce diferite intelesuri poate avea aceasta pocainta ! ! !
Unii inteleg prin pocainta sa sa-i indeparteze si sa-i ponegreasca pe cei pacatosi, altii inteleg sa zvarle de langa ei copii creeati din pacat,altii inteleg sa-si scrajeleasca din propria carne pentru a simti inconfundabila durere trupeasca. Altii inteleg pocainta prin retragere si sihastrie, prin nevointe si dedicatie sublima, alti oameni inteleg pocainta prin lacrimi si durerea apasarii peste sine, prin nerepetarea greselii. Dar, ce inseamna greseala, pana la urma ?
Mai ales in zilele noastre, greseala a capatat sensuri cat mai relative, adaptandu-se dupa principiile individuale, dar si generale ale oamenilor.
Am ajuns in stadiul in care sa nu prea inteleg sensul lepadarii de sine, a lepadarii de cele lumesti, a departarii de placerile lumesti, si aceasta, datorita unor factori psihologici foarte puternici care mi-a influientat viata.
Cum adica sa ne lepadam de sine, cum adica sa ne lepadam de cele lumesti, cand acestea ne insufletesc existenta insasi. Creierul este cel mai de temut dusman al omului, daca-l privezi de activitatea diferitelor lucruri cotidiene, a diferitelor bucurii sociale, a diferitelor simtiri satisfacatoare si vise inaltatoare, acesta va crea cu siguranta cel mai cumplit si mai complex razboi cu sine. Din lipsa de stimuli fizici, sentimentali, el v-a nascoci cele mai terifiante cai spre autodistrugere, tocmai pentru ca placerea aceasta lumeasca si detestata de presupusa spiritualitate, ii da creierului viata si duhului un sens.
Intr-o emisiune despre razboiul din Irak, spunea un comandant al armatei americane ca cel mai greu lucru al misiunii soldatilor, nu a fost misiunea militara in sine, ci plictiseala. Irak fiind o tara musulmana, li se interziceau soldatilor sa asculte muzica si sa primeasca reviste sexy, lucru pe care, de fapt si-l doreau pentru timpul liber. Astfel, comandantul lor a trebuit sa lupte foarte mult cu mentinerea soldatilor pe pozitie, sanatosi mental, fiindca spunea dansul ;" trebuie sa feresti oamenii de plictiseala, caci risca sa devina constienti de propriile temeri si sa nu mai dea randament ". Foarte, foarte bine spus ! Lipsindu-ne de micile placeri ale vietii, de micile carari spre care alergam zilnic, ca bezmeticii, carari banale ce par a nu duce nicaieri, riscam sa devenim mult prea constienti de propriile temeri, astfel incat sa ajungem imuni la acele placeri, dar foarte activi la autodistrugere si denigrarea propriului sens lumesc.
Pana la urma, toate aceste lucruri lumesti ne pot defini principiile, fara ele principiile de care pretindem ca ne agatam nu au valoare. Sunt ca niste ecuatii in care trebuie sa existe obligatoriu mai multi termeni pentru a fi rezolvata. Imi plac ecuatiile fiindca imi place misterul, imi place misterul fiindca el ma face sa cred ca dincolo de viata exista speranta.
Bucuria trebuie sa ne defineasca, ca si fiinte atat de complexe si privilegiate de divinitate prin rationament, mai mult decat tristetea, exact cum spunea Cristi. Trebuie sa putem face din lucruri trecatoare, bucurii trecatoare, din lacrimi indurerate, lacrimi nadajduitoare, din resentimente, simtiri atat de fine si frumoase ale omeniei. Pocainta trebuie sa imbrace straiele binefacatoare ale unei vieti mai bune, ale unui suflet mai bun, nu ale unor fiinte crispate si ingreunate de o doctrina incerta.
Spunea cineva odata; "pacat este ceea ce intuneca sufletul, ceea ce se opune bucuriei..."Bine-nteles, din punct de vedere crestinesc, ar putea fi interpretabil, dar un om profund poate sa inteleaga mult mai bine veridicitatea acestor cuvinte care tin mai degraba de constiinta decat de aparenta, aparenta atator prejudecati.
Trebuie sa fim fericiti....indiferent in ce credem, asta este si cheia spre a mai avea puterea sa credem ceva.
Scuze !...m-am intins prea mult cu scrisul...

Menţinerea unui echilibru stă şi în a şti să priveşti cu detaşare micile necazuri, a vedea în ele şi o posibilă "victorie"viitoare, de a crede cu adevărat , că după ploaie vine şi soarele. Trebuie să învăţăm şi să ştim a ne bucura de orice fleac , de orice lucru , aparent neânsemnat, să căutăm neâncetat , motiv de bucurie . Foarte bine ai spus Ory :"Trebuie să fim fericiţi indiferent în ce credem. . . Asta e cheia în a avea puterea pentru a mai crede în ceva ! ". În fond aici este cheia echilibrului psihic al fiecăruia dintre noi.

[zoridezi]

Este bine sa te bucuri, dar cu o bucurie mai 'speciala'. Nu cea intre prieteni, ci mai degraba o bucurie pe care o impartasesti tainic cu Dumnezeu. Tocmai acum citeam Iacov, capitolul 4 si am dat peste pasajul asta:
9. Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră în întristare.
Cred ca asta e cea mai buna bucurie. Stiu ca suna paradoxal, dar bucuria duhovniceasca este recunoasterea pacatului si intristarea din cauza acceptarii lui. Cum scrie in Matei 5:4? Fericiti cei ce plang caci aceia se vor mangaia.
Si cum ai spus si tu cristiboss56, bucuria mai este folositoare atunci cand omul nu se lasa coplesit de valul suferintelor si in continuare isi pastreaza neclintita legatura cu Dumnezeu. Asadar sa ne bucuram in suferinte si sa avem nadejde in Dumnezeu "Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu."

[cristiboss56]

În prealabil postat de zoridezi

Este bine sa te bucuri, dar cu o bucurie mai 'speciala'. Nu cea intre prieteni, ci mai degraba o bucurie pe care o impartasesti tainic cu Dumnezeu. Tocmai acum citeam Iacov, capitolul 4 si am dat peste pasajul asta:
9. Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră în întristare.
Cred ca asta e cea mai buna bucurie. Stiu ca suna paradoxal, dar bucuria duhovniceasca este recunoasterea pacatului si intristarea din cauza acceptarii lui. Cum scrie in Matei 5:4? Fericiti cei ce plang caci aceia se vor mangaia.
Si cum ai spus si tu cristiboss56, bucuria mai este folositoare atunci cand omul nu se lasa coplesit de valul suferintelor si in continuare isi pastreaza neclintita legatura cu Dumnezeu. Asadar sa ne bucuram in suferinte si sa avem nadejde in Dumnezeu "Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu."

Dragă Zori de zi, dacă în urmă cu ceva timp în multe privinţe erai în postările tale , puţin confuză, constat cu multă BUCURIE , o reală schimbare . Mă BUCUR sincer pentru cum gândeşti şi pentru maturitatea de care dai dovadă. Să fi binecuvântată şi spor duhovnicesc !

[zoridezi]

În prealabil postat de cristiboss56

Dragă Zori de zi, dacă în urmă cu ceva timp în multe privinţe erai în postările tale , puţin confuză, constat cu multă BUCURIE , o reală schimbare . Mă BUCUR sincer pentru cum gândeşti şi pentru maturitatea de care dai dovadă. Să fi binecuvântată şi spor duhovnicesc !

Multumesc cristiboss, dar cuvintele pe care le-am spus, nu au venit de la mine, ci din invataturile din Biblie si ale Sfintilor Parinti. Fara invataturile astea multi am fi fost pierduti mai ales acum in timpurile grele in care traim. Maturitatea duhovniceasca se vede mai mult din fapte "caci credinta fara fapte este moarta" si mai putin din vorbe.
In rest, sa ne ajute Dumnezeu sa gasim bucuria cea buna

[cristiboss56]

În prealabil postat de zoridezi

Multumesc cristiboss, dar cuvintele pe care le-am spus, nu au venit de la mine, ci din invataturile din Biblie si ale Sfintilor Parinti. Fara invataturile astea multi am fi fost pierduti mai ales acum in timpurile grele in care traim. Maturitatea duhovniceasca se vede mai mult din fapte "caci credinta fara fapte este moarta" si mai putin din vorbe.
In rest, sa ne ajute Dumnezeu sa gasim bucuria cea buna

[SIZE=4]Asa sa ne ajute Dumnezeu ![/SIZE]

[cristiboss56]

Putem vorbi de bucuria lumeasca , care este pana la urma o stare de multumire sufleteasca , o emotie de scurta durata produsa de contemplarea naturii , a artei sau de evenimente care dau o satisfactie trecatoare . Mai putem vorbi de acea bucurie fireasca care apare dupa ce omul isi face datoria , o bucurie ce vine ca o rasplata pentru cele realizate , o bucurie a implinirii . Cred totusi ca se impune a vorbi ceva mai mult de bucuria crestina , care apare in viata crestina autentica , unde credinta in Dumnezeu ne da acea stare de bucurie reala , trainica , duhovniceasca , multumindu-I Creatorului nostru pentru fiecare zi din viata noastra . Bucuria crestina nu este doar un raspuns la imprejurari placute , ea vine de la Duhul Sfant , este profunda si permanenta , iar in ea se prevede vesnicia . Exista o vorba , " sa faci haz de necaz " , care un mare sambure de adevar , ce sta tocmai in credinta noastra Ortodoxa , fara de care poate eram de mult pierduti si rataciti . Speranta este o sursa de bucurie , caci am invatat in credinta noastra Ortodoxa , ca nadejdea , dragostea si credinta ne aduc multa pace si bucurie , urmand indemnul : " Bucurati-va in nadejde " . (Romani 12 , 12 ) . Asa sa ne ajuta Dumnezeu !+

[glykys]

Tot scotocind prin arhive, am dat peste acest topic care mi-a umplut inima de bucurie.
Sa ne bucuram in Hristos si sa ii bucuram pe altii, ca e plina lumea de tristete, de vaiete si de victimizare!

Un articol bun pe acest site - cuvant al Sf. Teofan Zavoratul:

Cine a gustat bunatatile aduse pe pamant de Domnul - lumina cunostintei, slobozirea din lanturile pacatului si puterea de a face binele, tamaduirea ranilor inimii si infierea de catre Dumnezeu - acela petrece necontenit in bucurie cereasca, neprefacuta.

Aceasta bucurie nu este o atractie de o clipa, intamplatoare, silita, a inimii, ci este rasfrangerea starii pururea bucuroase a intregii fiinte, care vine mai ales din legatura cu Dumnezeu si din primirea de la El a sus-pomenitelor bunatati.

Omul poate sa-si incordeze inima cu de-a sila ca sa se bucure, insa acea bucurie va fi lepadata din el indata, ca un bat aruncat vertical in apa. Ne putem amagi inima pentru o clipa infatisandu-i bunatati inchipuite, dar aceasta va fi nu bucurie, ci betie, care de obicei se sfarseste cu o si mai mare intristare. Sa privegheati, si sa nu va amagiti.

Tot articolul aici - http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...lui-68639.html

[cristiboss56]

În prealabil postat de zoridezi

Maturitatea duhovniceasca se vede mai mult din fapte "caci credinta fara fapte este moarta" si mai putin din vorbe.
In rest, sa ne ajute Dumnezeu sa gasim bucuria cea buna

Mare ADEVAR !